Alcool și sex = team building sau cum ți-ai pierdut dreptul la viață

De mult tot voiam să pun cap la cap ideile mele despre team building și networking-ul aferent cursurilor ținute departe de casă. Nu știu de ce am amânat, probabil pentru că nu vreau să-mi recunosc mie că sunt înconjurată de oameni triști, că societatea este realmente bolnavă.

Azi m-a lovit iar și am zis „hai să văd ce-au mai scris și alți oameni pe care nu-i cunosc, poate că mă las eu condusă de niște credințe greșite!” N-am apucat să citesc decât asta, asta, asta și asta…Nu am nevoie de mai mult ca să-mi confirm a nu știu câta oară că aceste reuniuni sunt de fapt pretexte pentru beții crunte și sex fără discernământ.

Îmi dau seama că ceea ce urmează să scriu o să pară cel puțin părerea paranoică a unei femei frustrate, dar pot să-mi asum asta, nu-i o problemă. Mă gândesc să las deschise comentariile la articol, dar aș vrea să citesc și altceva în afară de „ești paranoică”, „crezi asta doar pentru că ești o frustrată” și alte variațiuni pe aceeași temă.

Deci, din capul locului, cred că aceia care organizează aceste “evenimente” (să le numim așa, totuși) știu foarte bine ceea ce urmăresc, iar ceea ce urmăresc este mult diferit de ceea ce afirmă că urmăresc.

Ceea ce afirmă toți este că organizația/compania are în vedere îmbunătățirea relațiilor interpersonale în rândul angajaților/cursanților, în vederea atingerii țelului comun pe care se presupune că-l au.

Cum se văd lucrurile de la mine:

Cine sunt organizațiile/companiile? De cele mai multe ori sunt companii mari și foarte mari, multinaționale, cu foarte mulți angajați care muncesc de dimineață și până la ore mici din noapte.

Cine sunt angajații/cursanții?

Profilul acestui angajat ne dezvăluie un om singur care, fie nu are o relație, fie are o relație care merge prost. Fie muncește atât de mult încât nu are timp pentru a-și face o relație fie muncește atât de mult încât ajunge să-și neglijeze partenerul cu care este în relație.

În ambele situații omul despre care vorbim sfârșește prin a nu-și mai satisface una din nevoile de bază, o nevoie despre care prea puțin se vorbește. Este vorba despre nevoia de bonding. Se spune că este la același nivel cu nevoia de apă, hrană și sex, diferența fiind că aceste din urmă nevoi ni le putem satisface și singuri în timp ce pentru a ne satisface nevoia de bonding avem nevoie de celălalt – un celălalt prin care înțelegem că este nevoie de doi. Pentru realizarea bonding-ului este necesar să fie îndeplinite două condiții, simultan: deschiderea emoțională și proximitatea fizică. Pare simplu însă se pare că trăim vremuri în care nici măcar în familii lucrurile nu se mai întâmplă așa. Oamenii ajung să tânjească după bonding, companiile se simt stăpâne pe timpul și viețile oamenilor și cumva au aflat de această nevoie, așa că le oferă team building-uri sau networking…după care culeg roadele.

Trebuie să mai spun că în ciuda celor vehiculate de specialiști, nu există nevoi nesatisfăcute. Suntem atât de perfecți în construcția noastră încât avem puterea de a ne satisface nevoile, chiar și într-o manieră negativă. Și nu numai că putem dar chiar o facem, pentru că oricând este mai bună o nevoie satisfăcută negativ decât o nevoie nesatisfăcută. O să dau banalul exemplu cu bebelușul după care revin la expunerea raționamentului meu: un bebeluș hrănit, schimbat, îmbrăcat care urlă, are nevoie de atenția mamei, are nevoie de a fi luat în brațe, alintat, iubit. Și urlă, și urlă, și urlă. Fie vine mama care-l ia în brațe și-l iubește și atunci își satisface nevoiea într-o manieră pozitivă, fie urlă până când scoate pe cineva din minți și fie i se răspunde tot printr-un urlet, gen “taci din gură!” (a obținut atenția pe care și-o dorea) fie cineva se apropie de el ca să-l zgâlțâie, lovească, întoarcă etc. (a obținut apropierea fizică pe care și-o dorea), în ambele situații el satisfăcându-și nevoia de atenție și atingere, chiar dacă într-o manieră negativă.

Fix la fel se întâmplă și în cazul team building-urilor/networking-urilor.

Oamenii ăia asupra cărora compania ajunge să dispună după cum vrea nu au cum să-și mai satisfacă nevoia de bonding pentru că nu mai au timp. Așa că, fie nu mai intră în nicio relație, merg doar la serviciu și apoi direct acasă la somn, iar în puținul timp liber probabil răspund la telefoane sau mailuri urgente. Fie au deja o familie, dar nu mai au timp, încet încet partenerul începe să se simtă neglijat, încep reproșurile și atmosfera de acasă devine de nesuportat. Așa că preabuna companie oferă taman la timp un team building sau un curs departe de casă (cheia unui curs reușit este să-l scoți pe om din mediul familiar, așa că nu-l trainuiești la birou, ci îl duci câteva zile la munte sau la mare – succes garantat). În care ce se face? Se bea (ok, se și fumează iarbă, dar despre asta încă nu vorbim, că nu-i legal) și se face sex. Băutura dezleagă limbile, oamenii încep să povestească, se deschid, se relaxează, mai ales că sunt departe de casă și, e drept că într-o manieră pur compensatorie se produce o oarecare deschidere emoțională. Zic oarecare, pentru că sub influența alcoolului sau a ierbii deschiderea emoțională nu se bazează pe încredere ci pe o dezinhibiție provocată de anumite substanțe chimice. Moment în care nevoia de bonding mai abitir se cere satisfăcută. Și uite așa se ajunge și la sex ca o compensare a celeilalte componente a bonding-ului, și anume nevoia de apropiere fizică. Desigur, aceste două acțiuni, beția (drogurile) și sexul sunt, așa cum am spus deja, doar niște biete surogate, compensări ale satisfacerii unei nevoi majore. Orice compensare aduce o satisfacție de moment, urmată de o revenire în forță a nevoii ce se cere satisfăcută în mod autentic. Urmează un alt team building, cu o orgie mai mare, apoi altul și altul și altul…până când se destramă familia, până când omul singur chiar nu mai vede sensul unei relații. Cam trist, dar fără acest control din partea companiilor, cine oare ar mai fi dispus să muncească de dimineață și până la ore târzii în noapte? Dacă omul ar știi că-și poate satisface nevoia de bonding acasă, într-o relație privilegiată, și-ar lua timp, compania ar avea nevoie de mai mulți angajați.

Sau dacă în team building s-ar merge cu toată familia, compania ar risca să-i arate omului că se poate simți mult mai împlinit în familie/relație decât la serviciu, ceea ce nu-i de dorit. Mai mult ca sigur este mult mai ieftin să oferi alcool și sex în team building-uri periodice decât să angajezi mai mulți oameni cărora să le (re)dai dreptul la viață.

Anunțuri

21 de gânduri despre “Alcool și sex = team building sau cum ți-ai pierdut dreptul la viață

  1. Mă întreb dacă team-building-urile la care te referi sunt din zilele noastre. Și dacă da, vreau să-ți spun că, așa erau și prin anii 90. Am trăit experiențe descrise de tine prin anii 90, atunci când abia intraseră multinaționalele în țară și când aceste noțiuni erau la început. Eram cea mai coaptă din colectivul nou format, eram căsătorită și bașca, mai avem și un copil. Vreau să spun că am muncit pe brânci, am făcut rute de urban și rural, am desțelenit trasee pe care acum se fac volume uriașe și… la ce folos, dacă nu se dorea, sau nu conta numai asta. Am participat la manifestări de genul pomenit de tine, organizate pe malul mării, pe la stâne, prin creierii munților, dar pentru mine se întâmplau prea târziu.
    La una dintre ele a crăpat totul, pentru că directorul de vânzări național, un bărbat mic și libidinos, a dorit cu tot dinadinsul să-mi povestească trei zile, cum trebuie să trăiești cu adevărat. S-a așezat la masă lângă mine, mi-a schimbat mâncarea și băutura, pentru că eu o provincială nu știam ce și cum trebuie mâncat și băut, mi-a susurat în urechi tot soiul de inepții. Am găsit la ușa camerei sticle de șampanie și tot nu a fost de ajuns. Nu am căzut unde trebuie pentru faptul că nu era genul meu de bărbat, pe nici o latură. Dar așa era, cum descrii, poate nu la intensitatea pe care am simtit-o eu citit articolul. Și da, sunt convinsă că aici s-a ajuns.
    Partea faină este, că nu la mult timp după această întâmplare a trebuit să plec, evident ca din alte motive. Am întrebat pe cineva din altă multinațională, care ocupa același post pe care era admiratorul meu, de ce s-a întâmplat asta iar răspunsul primit m-a dumirit: Tu știi câte colege de-ale tale ar fi dorit atenția pe care ai primit-o tu? Ai greșit și asta este plata! Cam așa stau lucrurile. Despre asta vorbim și atunci dar și acum. Așa că, ai dreptate și am hotărât să scriu pentru prima dată despre aceste întâmplări de care nu-mi aduc aminte cu plăcere, pentru a nu te considera catalogată singura frustrată. Iată că mai este una. Cel puțin, una!

    • Ar trebui sa ma bucur ca mai e cel putin una, dar de fapt imi pare rau ca-mi dai dreptate. As fi preferat sa curga comentariile cu „esti nebuna, in team building-uri doar cimentam echipe nu bem si nu facem sex.”

      • Eu nu doresc a transmite că numai asta de întâmplă ci doar să subliniez că există astfel de practici. Personal trebuie să afirm, că am participat la conferinţe ţinute intr-un mare fel, dar acestea se incheiau la ora 17 şi ce urma era din altă poveste.

  2. Clar sunt si exista team building-uri de genul si vor exista mult si bine…dar se poate si altfel.
    Eu lucrez intr-o ” nationala ” sa ii spunem asa, am participat la evenimentele astea, unde fiecare e liber sa aleaga daca vine cu familia sau nu – si unde am dansat pana la rasaritul soarelui, am facut drumetii, am povestit vrute si ne-vrute, am mers cu masini proprii sau cu autocarul sa fim impreuna, pentru ca mereu sunt copii cu noi si atmosfera e super faina.
    Eu abea asteptam sa aud ca se organizeaza ceva…
    Nu as merge si nu as suporta sa lucrez intr-o companie in care ” trebuie” si in timpul liber sa fac ce spune ” seful”
    Pacat de cei care sunt ” nevoiti ” sa suporte….

  3. Mie mi se pare ridicol in sine conceptul cu totul. Serios acum, petrec o groaza de vreme la birou cu oamenii aia, daca nu ma imprietenesc eu din proprie vointa cu ei, de ce naiba as vrea sa petrec timp fortat cu ei pe timpul meu liber? Eu nu pricep nici iesirile la filme, bowling etc impreuna, seara. Imi pare rau, dar seara e timpul meu personal si chiar n-am niciun chef sa-l petrec tot cu colegii de la munca. Eu am fost intr-un singur team building, invitata de alt departament. Norocul meu e ca eram gravida si m-am sustras de la absolut toate joculetele idioate pe care trebuia sa le jucam. Nu vad sensul la a face tot felul de tampenii scrise de un „trainer” pe hartie doar ca sa „bond”. Mie in general nu-mi plac jocurile si cu atat mai putine alea care se fac la team-buildinguri. Nu stiu ce s-a petrecut dupa ora 10 cand m-am dus eu la culcare, dar dupa cum beau unii, banuiesc ca s-a petrecut cam tot ce ai spus tu mai sus. Nu prea m-a interesat, sincera sa fiu si nici n-am intrebat, mai ales ca nici nu-i cunosteam asa de bine.

  4. Ai dreptate, in 100% din asa-zisele team-building-uri la care am participat ca „obligatie” de serviciu, asa se intamplau lucrurile : alcool+sex. Daca nu esti ca toti ceilalti, daca nu esti slugarnic, fara coloana vertebrala, daca nu participi la jocurile lor idioate sau la tot felul de dansuri lascive pe post de concurs, esti outsider, de moda veche/de-a dreptul invechit sau impotriva lor !

  5. Lucrez intr-o multinationala RO-US din Timisoara si ne-au invitat la un teambuilding la munte la Sasca Româna.. fara sot/sotie.. cadru romantic, intim, evident mi se pare jignitor sa inviti pe cineva si sa ii interzici sa isi aduca sotia.

    Cine nu vrea sa imi aprecieze familia nu poate fi prieten cu mine, si mai ales, fiind un teambuilding in timpul saptamanii ma pune in situatia penibila de a veni singur la birou, de a iesi in evidenta ca carcotas etc.

    Astfel de firme isi doresc sa construiasca un om-robot pentru care firma este familia, iar cand ti se raspunde sec „politica firmei” as putea completa – politica anti-familie, facand astfel un fel de discriminare indirecta pe criteriu de stare civila, sau fiind o forma de santaj, abuz emotional impotriva salariatului.

    Multi nu realizeaza subtilul santaj si abuz din spatele unei astfel de conditii de participare la un teambuilding platit de firma, si multi se bucura ca e gratuit. NU, NU este nimic gratuit.

    Daca tu ceri 1000 de euro, diavolul iti ofera generos 5000 de euro. Sunt politici satanice facute de oameni fara Dumnezeu si care desconsidera valoarea familiei.

      • Tocmai in seara asta m-am cerrat cu sotul meu chiar din cauza unui astfel de eveniment. Impreuna cu 2 asociati are o firma de avocatura cu filiale prin tara. Cand nu pleaca la intalniri cu avocatii din firma sau cu avocatii di exterior, pleaca la intalniri cu agentii din teren. In ultima vreme, care dureaza de ceva timp, este plecat un week-end din doua. Intre timp eu, care nu sunt casnica, ma ocup de mica mea afacere,,de fiul nostru adolescent, de casa, cumparaturi, facturi. Sunt epuizata si abia mai fac fata. Azi asadar, cand abia s a intors de la o intalnire cu asiciatii (plecat de duminica, venit ieri, miercuri) aflu de un teambuilding cu angajatii. In delta. Peste 2 saptamani, de joi pana sambata. Sotii/sotiile nu au ce cauta. Si atunci, ma gandesc, este „minunat ” ca se consolideaza toate relatiile, mai putin cea cu partenerul. Care relatie se raceste. Mie dimpotriva, mi se pare ca o mai buna cunoastere a membrilor echipei si o mai buna sudare a lor ar trebui sa presupuna si participarea familiilor, de altfel neglijate.

  6. Timp de cativa ani, sotul meu a lucrat in multinationale. A pornit de la reprezentant de vanzari si a ajuns director regional, director de cercetare- dezvoltare etc
    Pana s-a saturat!
    Nu asta e ideea!
    O singura data, chiar la inceputul inceputurilor, a fost organizata o chestie de acest gen unde era invitat angajatul alaturi de familie (pe vremea aia eram doar noi doi!).
    A fost cea mai interesanta experienta avuta (deh, eram si noi tineri si nu aveam habar cu ce se mananca …totul!). Simteai ca faci parte dintr-o familie largita!
    In anii urmatori….nimic nu a fost la fel, nici asa zisele team buildings, nici lucrul la multinationale!
    Eu nu am lucrat in acel sistem, ci intr-unul mai naspa (sistem militar), dar pot zice ca sotul meu era la fel de satul de sistem cum eram eu de cel unde ma aflam,
    De ce se organizau taman in perioada sarbatorilor?
    De ce se insista sa nu se vina cu familiile?
    De ce erau mereu organizate numai de cei care erau frustrati de viata, fara familii ori cu amante tinere??!?
    Raspunsurile valoreaza greutatea lor in aur!
    Pe noi (cei cu familii) chestiile astea ne frustrau rau pentru ca nu eram impreuna exact cand puteam si ne doream
    Pe cei fara familii….ii distra! Era un prilej sa isi faca de cap. Cine se culca cu cine, nu conta! Era ceva obisnuit si nimeni nu parea sa isi mai aduca aminte la intoarcerea acasa!

  7. Am avut norocul să îmi încep cariera într-o multinațională care punea mult accent pe integritate și la cârma căreia (în Ro) se află un om exemplar atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Team building-urile n-au fost niciodată un prilej doar de băut și petrecut, sau de rezolvat nevoi fiziologice. Au avut întotdeauna un conținut educativ și exerciții sau jocuri interesante. Bineînțeles că erau și cârcotași sau nemulțumiți, dar n-avea nimeni nesimțirea să sară calul în preajma GM-ului. Punctul culminant la care se ajungea erau în ultima seară, pe finalul petrecerii se punea o manea (singura), specifică, care a ajuns „marcă înregistrată” a evenimentului. Singura poveste de iubire pe care știu eu să se fi întâmplat a fost între doi colegi care chiar se simpatizau foarte mult si probabil s-a consumat fizic la ceva timp după eveniment. Ulterior oamenii s-au căsătorit și au făcut un copil. După ce am plecat și am ajuns prin alte companii am tot văzut / auzit faze penibile, demne de oameni frustrați și limitați mental. Și eu sunt bărbat și am și eu fanteziile mele și pornirile mele, dar există metode prin care să îmi refac singur echilibrul dacă hormonii au luat-o razna și rațiunea s-a diminuat de la alcool, fără să îmi periclitez viața personală sau profesională.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s