Mâine se încheie prima săptămână de grădiniță a lui vmicu…urmează o scriitură seacă. Nu mă mir, nu mă minunez, a fost exact cum mă așteptam.

El își dorea de anul trecut la grădi, eu nu și pentru că dispun de circa 34 de ani în plus față de el, am avut câștig de cauză 😀 Un fel de „de-aia, pentru că așa (nu) vreau eu”! (desigur, este decât o ironie)

Așa se face că săptămâna trecută am căutat prin pod o gentuță de grădiniță cu (ce altceva?) Cars, o cutie de mâncare tot cu Cars, am încântat copilul cu ele (ce mârșav!) și l-am dus la grădinița de stat din satul în care locuim (una dintre ele, că sunt 3).

Dialoguri cu copilul în prima zi de grădi:

– Vlad, ține și tu floarea pentru doamna ca să-ți fac o poză

– Biiiine, hai mai repede, că vreau să merg la copii.

Făcut poza, zbughit de lângă mine, urcat scara în fugă, intrat singur în clasă. Pa mami, pa Vlad.

Singura problemă a fost că nu avea scaun. Mda, grădiniță de stat! Așa că mumă-sa din dotare a dat fuga și a cumpărat un scaun de la arabul de vis-a-vis de școală pe care l-a și dus negreșit la grădi, să nu stea odorul cumva în picioare. Alt dialog, cu ocazia înmânării scaunului:

– Mami, eu nu vreau să pleci de-aici fără mine. (pe fundal urla un copil „mamiiiii, nu mă lăsa aici”)

– Vlad, mă duc acasă, beau și eu o cafea în liniște și-apoi vin să te iau. Bine?

– Da. Pa

– Pa

Dialog de azi, de la prânz:

– Vlad, hai să te culci

– Și când mă scol mă duci la grădi?

– Nu, abia mâine dimineață te duc

– Dar de ce? că tu bei cafea și după-amiaza…

Pam, pam

Cum spuneam și-n alte rânduri, nu cred că e musai să fii mereu cu zâmbetul pe buze și să mimezi o infinită disponibilitate în fața copilului. Cred că autenticitatea e mai sănătoasă. De fapt nu cred, știu. Mi-am amintit de un episod cu Victor când era de vârsta lui Vlad: eram la Azuga, în tabără, el dormea, iar eu am mâncat o cutie de biscuiți din care lui i-am lăsat doar unul. Când s-a trezit a fost cumva surprins să vadă un singur biscuit și m-a întrebat de ce i-am mâncat pe toți. I-am spus că mi-au plăcut foarte mult și că nu m-am putut opri 😀

Nu am avut niciodată discuții moralizatoare pe tema „dă-i și fratelui/prietenului/tatălui din bucata ta”. Este un copil generos, foarte generos, fără însă să fie fals.

Așadar, nu mă mir și nici nu mă laud că am un grădinar foarte bine securizat și doi copii autentici, doar mă felicit că am făcut bine ce am făcut. Eu știu de unde li se trage, dar nu spun, vă las pe voi să ghiciți 😛