Cum pun divele benzină

Accept provocarea și scriu despre un subiect dureros de feminin și anume alimentarea mașinii cu carburant. Ăăăăă, cum sună?

Am permis de 9 ani. Conduc de 9 ani. Nu sunt vreo delicată. Sunt destul de pricepută și oricum nu mă tem că mă murdăresc sau că-mi stric unghiile. Dar,

Prima dată am alimentat în primul an de permis și, așa cum se întâmplă mereu am avut norocul prostului, aka, am ieșit din mașină, un domn s-a apropiat de mine și m-a întrebat de câți bani vreau să pun benzină, mi-a pus, am plătit, elegant, civilizat și extrem de simplu. Au urmat apoi niște ani de zile în care nu am avut nevoie pentru că mi-am dezvoltat un alnuștiucâteleasimț care mă ajuta să-i dau soțului mașina fix când mai are benzină cât să ajungă până la prima pompă.

Astă-vară însă era musai să o comit, urma să plec la un drum neprevăzut cu copiii și cu prietena mea, șoferiță cu ștate vechi și ea. Îi împărtășesc temerea mea în privința demersului ce urma întreprins și ea îmi spune cum procedează Ștefăneasca, o prietenă comună: Ștefăneasca se dă jos din mașină, se ridică ușor pe vârfuri și agită iritată cheile până când cineva vine și-i pune benzină. Cu imaginea asta în minte, intru în prima benzinărie, cobor, flutur cheile…nimic, le flutur mai tare, tot nimic. Mă enervez de-a dreptul, intru și întreb dacă-mi pune și mie cineva benzină: nu, nu avem pe nimeni la ora asta! Pe bune? Nu-i nimic, mai am benzină până la următoarea benzinărie…Din a treia încercare am reușit, dar nu m-am simțit deloc bine, diva rasă în cap cu fundițe și cercei lungi incapabilă să-și pună benzină.

După acest concediu în care măcar mi-am exersat ridicatul pe vârfuri și zdrăngănitul cheilor, ajunsă în capitală și pusă în fața rezervorului gol, am intrat în benzinărie, am prestat rolul de divă în mizerie, mi s-a spus că nu au angajați pentru așa ceva, următoarea benzinărie era prea departe ca să pot ajunge așa că am coborât de pe piedestal și m-am dus la primul nene căruia m-am adresat respectuos sperând că-mi va pune el benzină: Vă rog frumos, mă ajutați și pe mine, habarnam cum se pune benzină și aș avea totuși nevoie…Da, doamnă, sigur, haideți să vă arăt, uite, tragi de asta, apeși pe asta, poți să și blochezi, așa se deblochează, ați înțeles? Hai că-i simplu! Să mori tu că-i simplu????? Cum, și nu-mi pui benzină?

După un minut, față în față cu pompa, eu tâmpă, ea senină, cu multe cifre pe ea. Auzisem de la tata de benzină de 95, dar totuși, aia era acum 100 de ani, deci, ăăăăă, de care benzină pun? Mai de căcat oricum nu mă puteam face așa că am sunat un prieten. Mda, ok, ridic drăcovenia din furcă, o introduc și apăs, litrii se învârteau, leii la fel, minunat, am reușit!!!!!!!!!!!! Ho, ho, femeie, nu te bucura. A zis omul că dacă apeși pe nush ce, se blochează și curge fără să mai trebuiască să apeși. Dacă am apăsat, dacă s-a blocat? Cum o deblochez? Mă și vedeam într-o baltă de benzină care curge, curge și nu se mai oprește. Norocul meu, nu apăsasem pe ce trebuia să apăs ca să se blocheze minunea, așa că am scăpat. Nici acum nu știu pe ce se apasă, dar de fiecare dată trăiesc același coșmar cu balta de benzină.

După ce am învățat eu cum se face, stima de sine mi-a crescut considerabil, așa că, fără nicio rezervă, cu mașina soțului fiind, am tras în stânga pompei, frumos, aproape, perfect. Băieții din benzinărie mă priveau dând a râde. Ha, nici nu știți voi că eu pot și singură! Mă urc pe cel mai înalt piedestal de divă pe care-l aveam, cobor din mașină cu cheia deja îndreptată spre rezervor și cu intenția clară de a-i sfida pe masculii aroganți, când, stupoare, șoc, șoc, șoc, nu era niciun rezervor! M-am holbat cred că juma de minut la mașina care nici măcar nu era roșie ca a mea și într-un final m-am prins că mașina soțului are rezervorul pe partea cealaltă…Da, ei au râs, nici nu se putea altfel.

Și ultima, dar sigur nu cea din urmă, acum vreo săptămână, intru în aceeași benzinărie în care mi se spusese că nu au angajați pentru așa ceva, ies, de data asta fără fițe, dau să deschid rezervorul și din toate părțile răsar mâini întinse către cheia mea….îmi ridic frumoșii ochi verzi și nu mare-mi fu mirarea să văd vreo 4 flăcăi frumoși, în salopete de benzinărie, toți numai zâmbet, dispuși să-mi bage benzină. Aproape că scap cheia în mâna unuia mai pe gustul meu iar acesta îmi șoptește suav că nu au conexiune și că nu pot plăti decât cash. Mă scobesc prin toate buzunarele, prin toate cotloanele, adun chiar și monezile cu care iau coș de la Lidl și strâng cu greu 30 de lei. 30 de lei, ca o doamnă, da? Nici măcar nu mi s-a stins becul de pe bord.

După întâmplarea asta mi-am reactivat cel alnuștiucâteleasimț și i-am dat soțului mașina când a fost de pus benzină. O doamnă trebuie să rămână doamnă până la capăt!

Anunțuri

3 gânduri despre “Cum pun divele benzină

  1. M-am alimentat cu un plin de buna dispozitie. Esti, asa cum stii deja ca m-ai convins, una dintre „pompele” rare in acest domeniu… 🙂

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s