Azi am salvat gorila

Anul ăsta mi-am dorit imposibilul și l-am avut. Nu o dată, ci de fiecare dată. Vrăjitorul care s-a dovedit un dobitoc notoriu dar om bun dealtfel, m-a dezamăgit cerându-mi să nu cred. Să nu cred că oamenii sunt buni, să nu cred că oamenii fac lucruri doar pentru că pot să le facă. Să nu cred pentru că asta doare. M-a sfătuit să nu-mi doresc să salvez gorila. Doar una, atât îmi doream să salvez. N-a înțeles bietul că gorila mea e suflet, n-a înțeles nimic, biet om fără de lacrimi.

Am refuzat să mă pierd pe mine, refuz să duc o viață împietrită doar pentru că este mai comod așa.

Mi-e greu să-mi scriu emoția cu toate că am mai făcut-o…am simțit mereu că legăturile dintre oameni sunt mai presus de ceea ce fac. Nu-i leagă nici să-și crească copiii la fel, nu-i leagă nici să iubească același guru, nu-i leagă nici gustul cafelei, nu-i leagă o țigare, nu-i leagă o iubire, nimic nu-i leagă. Doar lacrimile și bucuria. Atât. Numai cu lacrimi poți salva gorila. Și cu bucuria de după.

Astăzi, totul mi-a fost parcă împotrivă, dar știu deja că exact astea sunt zilele care merită trăite. Am vrut să renunț de cel puțin 10 ori, m-am târât la propriu până la azilul de bătrâni…Mi-am încălcat propriile reguli, m-am dus cu așteptări. Mă așteptam să fie urât, să fie sărăcie, să miroasă a pipi și-a bătrân, m-am dus pregătită să înfrunt toate astea. Am găsit o curte îngrijită, o clădire nouă, aproape c-aș putea spune frumoasă, oricum, curată, corect de curată, impersonală. Am găsit fete dragi și fete noi care mi-au devenit dragi. Am găsit un bucătar pasionat. Am găsit personalul azilului, disponibil, cald, prezent. Am găsit chiar și bătrânii parcă la fel de veseli ca noi…

Până în clipa aia când muzica a rămas suspendată undeva pentru ca femeia mică cu handicap să șteargă o lacrimă. Era lacrima unei bătrâne, lacrima ei, lacrima Luminiței, lacrima mea…Lacrima aia e legătura. Nimic nu contează, nici cum ștergi masa, nici cum ai casa, nici câinele și nici pisica, doar lacrima. Sufletele vorbesc între ele cu lacrimi.

“Îi aduc aici, semnează că cedează pensia, lasă un număr de telefon și rugămintea să fie sunați când bătrânul moare” – la asta se reduce tot. Nu contează condițiile, nu contează mâncarea, nu contează nimic. Oameni care așteaptă să afle că au murit alți oameni.

Delia îți mulțumesc că ai dat share și că în felul acesta a aflat Veronica. Veronica, mă bucur că te-am cunoscut. Miruna, dacă am înțeles bine Monica e prietena ta. Îți mulțumesc că ai împărțit-o azi cu mine. Iustin, îți mulțumesc pentru muzică. Laura, îți mulțumesc că ai pus o poză cu fata care-ți seamănă, mă bucur că am cunoscut-o pe sora ta. Anele, mă bucur că v-am văzut, știam că veți fi acolo, nu se putea altfel. Mara, îți mulțumesc pentru o fetiță râzgâiată – știi tu! Copo, m-am bucurat că ești exact așa cum mi-am imaginat că ești și-ți mulțumesc. Tili, ești numai suflet, fată!. Timi, tu ai surprins zâmbetele, te faci responsabil pentru asta. Știu că nu am pomenit pe toată lumea…

Luminița, nu-ți mulțumesc pentru ce ai făcut, nu-ți mulțumesc pentru idee, nu-ți mulțumesc pentru efortul tău, nu te felicit, dar îți mulțumesc pentru lacrimi. Îți mulțumesc că m-ai ajutat să salvez gorila. Nu-i ultima, promit! Promit că indiferent câți vrăjitori vor face totul ca să nu mai cred, eu o să-mi păstrez lacrimile și o să salvez gorile. La fel ca azi și mâine și poimâine.

Anunțuri

2 gânduri despre “Azi am salvat gorila

  1. Pingback: Laude cu multe linkuri | Olandezul Zburător...

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s