Când ne iese românismul și pe gură și pe nas

Nu mă apuc acum să spun cum nu cred în patriotismul care ne încearcă numai și numai pe 1 decembrie. Asta se știe. O să scriu despre, nici nu știu cum să-i spun, despre cât suntem de…ipocriți, mitocani, despre cum ne credem noi buricul pământului când de fapt suntem doar niște amărâți complexați? Merg la parada de 1 decembrie de cel puțin 15 ani, indiferent de vremea de afară. În fiecare an extrem de multă lume vine să vadă defilarea, în fiecare an nu ai cum să vezi parada decât foarte greu, în fiecare an particip fără să-mi doresc să asist la aceleași discuții. Indiferent unde mă așez, oamenii, românii dragi sunt extrem de nervoși, irascibili și mitocani „lasă bă ‚ telefonul jos că nu văd nimic!”, „cucoană, dă-te la o parte că n-am venit să-ți văd ție capu’”, „alo, domnu’, la o parte că nu vede copilu’ nimic, hai că ești chiar nesimțit”, și alte variațiuni pe aceeași temă. Ce mă intrigă pe mine? Nu pot să pricep în ruptul capului, cum se face că știind că te duci într-un loc unde mai vin încă alți zeci de mii de oameni care vor să facă același lucru ca tine, tu te aștepți să vezi totul ca la teatru, te aștepți ca toată lumea să se dea la o parte ca să vadă plodul tău personal, te apucă toate spumele pământului dacă cineva îți ia vederea pentru 3 secunde cât durează să facă o poză…nu înțeleg în ruptul capului de ce nu putem să ne simțim bine măcar de ziua noastră, a românilor, de ce nu suntem în stare să fim toleranți, de ce tot timpul cârcotim? Am fost și ieri, pe o vreme groaznică, am găsit un loc lângă un gărduț păzit de un jandarm drăguț care din proprie inițiativă a început să ne spună despre steaguri, unități militare, regulamente, trasee, chiar fain. Eram înconjurați de un grup destul de mare, veniți împreună, copii, părinți, bunici, bărbați, femei, care nu făceau decât să critice, să facă mișto, să se revolte, să se ia de lume. I-am ignorat. Jandarmul a încercat să-i mai îndulcească puțin. L-au repezit. Apoi jandarmul m-a rugat să-mi pun piciorul pe gărduleț ca să nu cadă. Am pus piciorul și am dezlănțuit furtuna:

  • Fă, dar ești chiar nesimțită, păi fi-mea nu mai vede nimic!
  • (ignore din partea mea)
  • Păi da, dacă nu are copii, normal că nu știe cum e
  • (în tăcere le-am aruncat o privire, apoi m-am uitat la cei doi copii ai mei)
  • Las-o bă, nu vezi că o doare fix în cur!

Ei bine, ca un roman adevărat, m-am întors și le-am spus că fix în cur mă doare. Că de jumătate de oră nu le mai tace fleanca, că m-au deranjat cu comentariile lor jenante, că sunt penibili, că totuși se cânta imnul și că poate măcar eu vroiam să aud…s-a făcut liniște. Jandarmul râdea în barbă. Apoi i-a spus ăleia care a zis că mă doare în cur să țină ea piciorul pe gard ca să nu cadă, dacă eu am deranjat atât de tare. Au plecat. Sper că de rușine. Sper! Oameni buni, să nu vă imaginați că eu voi sta vreodată pe ger, lapoviță, ninsoare, înghesuială, lume proastă, ca să vadă plodul vostru parada. Și să nu vă imaginați că măcar unul din cei care vin să vadă parada, îngheață și se înghesuie ca să vadă plodul vostru. Asumați-vă fraților condițiile! Când te duci pe stadion, la meci, te aștepți să auzi Wagner sau înjurături? E, când mergi la paradă, așteaptă-te să fie înghesuială, să nu vezi nimic, să întâlnești gherțoi la fel ca tine, așteptă-te să găsești și alți părinți care-și doresc ca plodul lor să vadă. Dacă vrei ca plodul tău să vadă, ia-l în cârcă, nu mă da pe mine la o parte. Înțelegi? Îndur frigul pentru plodul meu, ca să vadă el, de plodul tău ocupă-te tu, nu te aștepta să mă ocup tot eu. Nu o să iau locul plodului tău, dar voi face tot ce pot ca să vadă plodul meu. Ăsta a fost primul aspect. Al doilea…noi ca nație cred că suferim de niște complexe grave. Înghețați fiind după paradă, am trecut pe la bunici să ne încălzim. Televizorul mergea, nici nu știu pe ce post, cert e că jos pe bandă era titlu “Halucinant! Patrizia, fiică de român” sau ceva de genul. O cucoană care vorbea stâlcit românește se tot minuna de niscaiva palincă și pită cu slană….băi și s-a tot minunat, am plecat noi de la prima bunică, am ajuns la a doua bunică, aia tot se minuna la teveu. Între timp halucinanta Patrizia își pusese și o chestie cu volane pe care ea o numea ie și care n-avea nicio legătura cu ia. Întreb exasperată, “cine e măh Patrizia asta?” Era o master șefă de la master șefu cel nou…minunat, și care-i faza cu ea? E italiancă și trăiește în România și bla, bla, bla. Ok, și de ce de Ziua României tre’ să văd o italiancă care bea pălincă? Și dacă îl vedeam pe Vasile, pe Ion, pe Gheorghe, ce era? De ce întotdeauna ne simțim noi mai români dacă ne linge în dos un străinez? Adică am înțeles, ea, halucinanta Patrizia era într-o gospodărie românească și prezenta niște bucate românești, o muzică românească dar dacă le-ar fi prezentat un român erau mai puțin românești sau ce?

Anunțuri

3 gânduri despre “Când ne iese românismul și pe gură și pe nas

  1. De dragul de a te citi cand esti in verva risc sa rad chiar si de mine, daca n-am noroc in viata si ma iei in vizor pentru indrazneala… 🙂
    In stilul comentariilor pe care le-ai suportat la locul faptei… inteleg ca te duci de 15 ani? Este un legamant cu tine sa nu lipsesti orice-ar fi, tocmai ca esti o veterana si stii ca mergi pe „stadion” la galerie unde nu esti in compania academicienilor, acolo? As depista o usoara tendinta de masochism… 🙂
    De ce nu-ti protejezi copiii asezandu-i frumos la TV unde pot vedea perfect tot ce este de vazut si chiar fara sa auda cum mamica lor este gratulata in fel si chip de asistenta intaratata. Este adevarat ca lipseste atmosfera de „romanism” ce te cuprinde in „tribune” cand te inghesui sa zaresti live la fata locului dar macar nu iti mai iese „pe gura si pe nas”. Dar mai bine ca ai fost, „cronica” evenimentului este incantatoare… 🙂

    • Merg de atatia ani pentru ca ador masinile alea mari…hai sa-ti spun un secret: dupa parada masinile sunt parcate undeva si raman acolo mult. Le poti atinge, mirosi, linge, ce vrei tu, te poti poza cu ele, cu soldatii etc. Dupa ce toti astia ca mine se satura, pleaca cu ele, cu toate odata, nu ca la parada. Efectiv se zguduie pamantul, miroase, huruie, e ca la razboi. De-asta merg, asta nu pot sa simt la teveu

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s