De ce (nu) sunt eu feminista

Nu iau în discuție chestiuni care au ajuns în viața mea în ultimile zile, precum dacă aflu că-s gravidă și fătul e de sex masculin fac avort sau îmi schimb orientarea sexuală pentru a demonta tradiția patriarhală. Pentru mine astea sunt doar orori umane nedemne de luat în discuție, pentru mine șocant că există.

O să mă opresc la articolul acesta pentru că abordează o idee de care m-am mai lovit în viața mea și anume că “bine că ai făcut băiat că dacă era fată i-ar fi fost mai greu în viață”. De mică am tot auzit treaba asta și mereu am crezut că este vorba despre condiția femeii de a purta plozi în pântece, de a-i naște și de a-i hrăni cu laptele din propriile țâțe – eu despre asta credeam că e vorba. Ca să aflu acum că de fapt e mai greu să fii femeie din alte considerente, gen loc de muncă, hărțuire sexuala pe stradă, discriminări multe și mărunte, luarea numelui bărbatului după căsătorie etc. Nici pe astea nu le discut pentru că toate sunt extrem de subiective și au valoare doar în măsura în care le acorzi tu valoare.

Pe mine la articolul menționat m-a impresionat sinceritatea cu care Simina a gândit că-i mai bine că are un făt bărbat și sinceritatea cu care o împărtășește cu noi. Și cum împărtășirea naște împărtășire o să povestesc și eu de ce (nu) sunt feministă.

Se făcea că era acum vreo 10 ani și eu eram gravidă cu primul meu copil, înainte să am confirmarea medicală că este băiat, dar știind în adâncul sufletului meu din prima clipă că e băiat (fie vorba între noi, știam și exact cum va arăta peste ani, dar asta-i altă poveste). Începuse copilașul meu să se facă simțit iar eu trăiam o adevărată încântare. Cele care au trăit sarcina știu despre ce vorbesc, celelalte au șansa să afle. Ei bine, în momentele alea în care simțeam să împart cu lumea toate trăirile mele și toate emoțiile, tot mă străduiam să-i arăt și tatălui copilului din pântecul meu cum se simte, iar el era destul de curios, așa că îl tot invitam să-mi pipăie burta în speranța că va prinde vreo mișcare. Într-o zi, eram întinsă pe spate, el cu mâna pe burta mea și a mișcat. Tare, exact în locul potrivit, a fost prima dată când el, bărbatul, a simțit viața care mișca în mine. I-am prins privirea, întâmplător sau nu, exact în momentul acela mă uitam în ochii lui și am văzut atât de multe, mirare, surpriză, admirație, frică, iubire, speranță, neîncredere, venerație, invidie…aveam la picioarele mele un om care cu greu făcea față unei minuni, fără vorbe realiza, conștientiza, accepta rațional și irațional că eu port în mine o altă viață, era martorul uimit al unui lucru pe care cu greu mintea noastră îl poate cuprinde. Iar eu am simțit milă, o milă profundă cum nu am mai simțit vreodată, față de el, bărbatul care pusese sămânța în mine, față de bărbați, de toți bărbații. Mi s-a părut cutremurător să-i prind emoția și uimirea, unice, pe care le-a simțit punând doar mâna pe burta în care mișcă un făt. Mi-a fost milă de el că nu va avea șansa niciodată să simtă mai mult de atât. Mi-a fost milă de el că nu are cum să-și imagineze măcar cum este să simți o viață pulsând în tine. Și l-am văzut mic, mic de tot în fața măreției pe care natura mi-a dat-o numai mie. După care am fost recunoscătoare, lui, bărbatului care făcuse posibil ca eu să simt, făcuse posibil ca eu să fiu viață,am fost recunoscătoare bărbaților, în general. Copleșitor gest de altruism, să-mi dea mie șansa să trăiesc ceva ce el nu-și poate măcar imagina.

Restul e poveste, discriminarea este poveste. Este o prostie să-ți imaginezi că un job, un salariu, o ținută îți aduce valoare. Nu am de ce să lupt pentru așa ceva. Valoarea e în fiecare dintre noi, exact așa cum suntem, el e scânteia din care numai ea poate să nască foc. Fără scânteie nu este foc, fără foc scânteia e doar sclipire-n vânt. Eu cred în împreună, în afara lui împreună, din punct de vedere al speciei, femeia e nimic, bărbatul e nimic.

Anunțuri

2 gânduri despre “De ce (nu) sunt eu feminista

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s