La cald despre pomul lăudat – Thassos

11751447_1158698037480468_2942814332535318481_n

Împrietenirea mea cu Thassosul a fost destul de grea și de anevoioasă, a fost nevoie de două săptămâni ca să mă acomodez, să înțeleg și să (nu) accept atitudinea grecilor din insulă.

Am și pornit cu așteptări, ceea ce nu este bine deloc, dar nu cred că aveam cum să evit asta dat fiind că peste tot se scrie despre Thassos, de cât de minunată este insula pentru familii cu copii, de cât de ieftină este, de cât de mișto, de cât este de ușor drumul de doar 7-8 ore din București etc, etc. Ca să nu mă mai lungesc, mă așteptam să ajungem în jurul prânzului, să găsesc plaje întinse cu ape turcoaz, liniște, relaxare și bun simț.

Am plecat la 4 dimineața și am făcut fix 12 ore până la vila în care urma să ne cazăm, cu 15 minute mai mult decât celelalte 9 familii cu care ne-am petrecut vacanța.

Am găsit o cameră mare care mirosea înfiorător, lenjeria, vasul de wc și chiuveta erau curate, restul nu, un patron care când i s-a spus că lipsește curățenia din camere ne-a răspuns că nu-i treaba lui să facă curat, atitudine care ne-a luat efectiv piuitul, nu am avut replică. Așadar, iată-ne, abia ajunși, făcând curat în cameră. Ceilalți, că eu mi-am propus să ignor până după ce fac prima baie în mare. Așa că ne-am echipat repede și am fugit pe plajă unde mi-am luat al cel de-al doilea mare șoc din Thassos. Am ajuns pe o plajă îngustă, plină până la refuz de șezlonguri, cârpe și umbrele, de aveam impresia la fiece pas că o să calc pe cineva pe cap. Terasele erau una lângă alta, lipite, înghesuite, fiecare cu boxe imense din care zbiera o muzică năucitoare. Ne-am găsit un loc și am fugit în apă, care apă era neagră, tulbure și cu pietre. În jurul meu se vorbea numai română, muzica urla, vânzătorii ambulanți de porumb și gogoși erau la ei acasă…îmi venea să urlu că după 12 ore de drum greu, după ce am plătit cea mai ieftină cazare din Thassos care era triplă față de Eforie, ajunsesem într-un loc care era cu mult mult mai nașpa decât Eforie Sud cel în care merg de 4 ani. Nimic nu-mi indica că mă aflu pe insula frumoasă despre care toți îmi povestiseră și despre care atâtea laude citisem pe diverse bloguri.

Am rămas cu nodul în gât pentru că nu am reușit să înghit, am făcut baie și am ajuns iar în cameră unde am constatat că nu ne mergea frigiderul. Mers la patron deja cu teamă că nici asta nu este treaba lui, spus, primit promisiunea fermă că mâine se va rezolva. La greci mâine înseamnă peste 4-5 zile în funcție de cât de insistent ceri. Și nu-i un caz izolat. În cele două săptămâni ne-am lipit de o terasă unde mergeam seara să bem ceva și unde la un moment dat s-a terminat unul din ingredientele coctailului pe care-l beam eu. Așa cum deja mă așteptam, mâinele a durat patru zile. La fel ca și cu jegul. Deci nu-i că am stat noi la cazare ieftină. Am mâncat la taverne scumpe și foarte scumpe, am mâncat la taverne ieftine – toate aveau în comun buda: wc-ul și chiuveta curate, în spatele wc-ului niște păianjeni imenși. Bașca câte o placă de faianță lipsă ce nu părea să deranjeze pe nimeni.

După ce mi-a reparat frigiderul din cameră am constatat că-i curge chiuveta din chicinetă. Având deja o vechime pe insulă de 5 zile și adaptabilă fiind i-am transmis omului că-i curge chiuveta și că pe mine nu mă deranjează absolut deloc, că eu îmi spăl cana de cafea foarte bine, doar că zoaiele îi curg lui la parter. Evident că nici pe el nu l-a deranjat, așa că țeava a curs până la plecarea noastră. Și poate că și mult timp de-acum încolo.

Îmi propusesem ca măcar două zile să zac pe plaja din Potos, căci aici eram cazați, însă atât de oribilă fiind am luat-o la colindat din chiar a doua zi. Și bine am făcut. În ciuda faptului că în 90% din locuri am găsit aceeași greci indolenți, măcar am descoperit plaje superbe, peisaje nemaipomenite. Atitudinea grecilor de pe Thassos este una de auto-suficiență, ei sunt conștienți că vor avea mereu turiști și atunci nu depun nici cel mai mic efort pentru a-ți oferi o ședere plăcută: îți convin condițiile, bine, nu-ți convin, ura și la gară, next, fraieri sunt pe toate drumurile! Ceea ce e nașpa. De fapt cred că atitudinea asta m-a deranjat cel mai tare, pentru că e de neînțeles. Dacă pentru jeg am găsit scuza caniculei care pur și simplu îi scoate din uz mai mult de jumătate din zi, indolența nu are nicio scuză.

Să zic și de drum. Mult lăudatul drum de 7 ore nu are cum să fie de 7 ore dacă respecți viteza legală în Bulgaria. Cu viteza legală e drum de 13-14 ore, cu o depășire a vitezei legale cu doar 10 km/oră se reduce la vreo 12 ore, dacă o calci și bagi numai 120-140 scazi la 9 ore, pentru cele 7 ore e nevoie de bolid și de coaie.

Și ca să termin cu părțile rele: când faci 12 ore pe drum, găsești o plajă hidoasă, cu muzică tare urlând de la toate terasele care și așa sunt înghesuite și mai găsești și toate meniurile în limba română, știi sigur că totul în jurul tău pute a comercial și cu greu vei găsi ceva autentic grecesc.

A, și încă o chestie: nu m-am prins de ce semenii mei consideră Thassosul o destinație pentru familiile cu copii. Ăsta e încă un mister.

Și nu neapărat ca parte rea, doar comică – atâta mi s-au lăudat tavernele grecești care-ți oferă desertul gratis, nu cred că a fost persoană din anturajul meu care să nu-mi fi spus asta…am mâncat zilnic la tavernă și de două ori am primit înghețată și o dată am primit pepene, în rest am primit fie niște găluști din pesmet fie o prăjiturică din griș cu miere, nașpa rău ambele. Dar nu asta voiam să spun, ci faptul că românul trece cu vederea calitatea dacă primește un kkt gratis. Să fim serioși, când eu îi plătesc 40 – 50 E pentru o masă și el îmi oferă un desert de maxim 1 E, nu pot să apreciez că mi-a făcut o favoare, îmi pare rău dar nu văd un gest frumos ci  meschinăria de a profita de slăbiciunea românului pentru mocăciuni. Firescul este să-mi mulțumească grecul că am spart 50 E la el, nu să-i mulțumesc eu că mi-a dat pesmet cu zahar de 1E.

Acum să trec și la părțile bune, pentru că, da, există și acestea. Împinși fiind de sinistrul plajei din Potos am luat la colindat insula. Întâi am călcat plajele mari, descrise în pliante, unele dintre ele frumoase tare, oricum toate cu apa limpede și turcoaz pe care o promit agențiile de turism. Cu cât plaja e mai celebră cu atât este mai aglomerată, dar ca-n Potos parcă nu era nicăieri. Apoi am luat plajele mici care sunt într-adevăr de vis, cu lume puțină, fără muzică, doar mare, soare și nisip. De menționat că în afară de Potos pe celelalte plaje pe care am fost muzica era la un volum decent și mai ales de la o singură terasă ceea ce o făcea să fie chiar plăcută.

Am avut un noroc chior să vizităm Marble Beach (plaja de marmură) într-o după-amiază caldă dar cu ploaie și din cauza asta am fost singuri pe o plajă superbă pustie. Ceilalți care au fost într-o zi normală s-au plâns că era miting de prost gust.

Am mers într-o excursie de 7 ore cu vaporașul, excursie care a fost minunată, mi-a plăcut la nebunie, a meritat fiecare bănuț. Din larg am avut altă perspectivă asupra insulei, am văzut plaje retrase, sălbatice, pe care apoi le-am căutat și găsit. Ne-a oprit vaporașul mai în larg și am făcut baie în apa mai limpede decât limpedele de la mal, ne-a oprit și la o plajă la care nu aveau acces mașinile.

Trecând peste preconcepțiile că dacă mergi la mare e musai să stai numai pe plajă, noi ne-am îndreptat și către munte. Abia la munte am găsit două sate aproape deloc comerciale, unde am aflat din autenticitatea locului, în case, în oameni, în taverne. Și nu în ultimul rând ne-am aventurat pe cel mai înalt vârf al insulei, Ipsario, 1204 m pe care parcurgându-i chiar de la nivelul mării căpătă alte valențe. De pe Ipsario într-o zi senină se vede marea și plajele de jur împrejurul insulei – o priveliște care-ți taie răsuflarea.

Pe drumul de întoarcere am făcut un clasament al locurilor care ne-au plăcut:

Ca și pitoresc al caselor – Kaziviti

Ca și peisaj sterp – Kastro

Ca și tavernă, servire, omenie, bună dispoziție – Kosta din Kastro

Peisaj – Ipsario

Plajă pitorească, atmosferă (dar cu intrarea în apă foarte nasoală)– Salonikios și Metalia la egalitate

Intrarea în apă – Paradise, Astpas, Skala Maries și Psili Amos

Servire pe plajă – Psili Amos

Separat, Marble Beach are nota maximă pentru tot și o să descriu un pic atmosfera pe care am avut-o: plaja de marmură goală, doar noi, 8 adulți și 3 copii, bucurându-ne de apa caldă cu o culoare ireală, moment în care a început o ploaie destul de serioasă. Nu am ieșit din apă, ba chiar am devenit euforici. De la ploaia care cădea pe pădurea încinsă s-a ridicat o mireasmă de toate cele, amestec de salvie, busuioc, mentă, oregano și altele care mai cresc pe la ei, de vis. Dar să nu uităm că Marble Beach este de fapt una dintre cele mai aglomerate plaje.

De ce nu am înțeles ce recomandă Thassosul familiilor cu copii? Păi pentru că noi, dacă ne vom mai întoarce vreodată, o vom face fie fără copii, fie și cu bunicile. Ca să fie pe gustul nostru, Thassosul este cu 4X4 de două locuri, pe coclauri, cu băi pe plaje necălcate de prea multă lume. Și maxim 7-8 zile. 14 zile pentru noi a fost prea mult.

Anunțuri

4 gânduri despre “La cald despre pomul lăudat – Thassos

  1. eu am fost doi ani la rand in Thassos,anul trecut in Skala Potamia si acum doi ani in Limenaria.eu nu as spune ca sunt indolenti,noi am avut norocul de niste gazde foarte amabile,curatenie,prosoapele si lenjeria schimbate o data la doua zile,impecabil de albe.este insula sufletului mei,deci poate sunt putin subiectiva.acum despre Marble Beach,pentru mine si sotul meu a reprezentat o mare dezamagire plaja respectiva.si pt greci nu e mare scofala acea plaja,chiar vorbisem cu proprietara la care am stat in Limenaria si i-am spus ca am fost si nu ne-a uimit cu nimic,iar ea a spus la randul ei ca nu e big deal.pt mine au nota 10 cei de pe insula,am strabatut-o in lung si in lat,anul trecut am stat 14 zile si nu a fost prea mult.

  2. Nu cred ca mi-ar placea in Thassos…e prea asa, un must-go pentru români…recomand Insulele Ciclade sau Dodecanese, cu ferryboat de la Piraeus sau respectiv, din Antalya. Uluitor de frumos şi mitic !

  3. Pingback: Acum știu ce să cer de la o vacanță | Olandezul Zburător...

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s