2015 a început bine și a sfârșit lipsit de sens pentru mine

DSCF7210A trecut 2015 fără să am chef să fac vreun bilanț, a început 2016 fără să apuc să scriu ce îmi doresc.

2015 a început bine și a sfârșit lipsit de sens pentru mine, subiectiv, a fost un an golit de adevăr, de emoție, golit de loialitate, de umanitate în esență. Mai mult de jumătate din lunile lui 2015 m-am simțit prinsă, paralizată, înghițită de o lume murdară, de oameni care din motive pe care nu le înțeleg și nici nu vreau să le înțeleg vreodată, aleg să trăiască în minciună în loc să privească spre adevărul în care sunt bine reflectate problemele lor, oameni care decât să admită că se confruntă cu o lipsă preferă să construiască o minciună care să justifice lipsa și să o transforme chiar într-un lucru firesc, altfel spus “nu eu am o problemă, ci tu ai o problemă că ești vulnerabil în fața mea”.

Am pierdut în trecut oameni dragi din cauză că într-un anumit context nu au avut încredere în mine să-mi spună că se confruntă cu o problemă, nu au avut încredere că voi înțelege, că voi accepta, că voi ierta, s-au temut că mă voi supăra dacă îmi spun adevărul și au preferat să mintă sau să nu spună nimic, să tacă și să dispară din viața mea ca să nu mă supere. Au ales să încheie o prietenie decât să riște o supărare. Preferam să tun și să fulger, să pârjolesc totul în jur cu furia mea, dar să îi am încă alături.

Cred că un prieten supărat este infinit mai bun decât un prieten absent.

2015 a venit cu multe astfel de situații în care oamenii au ales fie să mă mintă, fie să dispară pur și simplu din viața mea, fără explicații, tăcut. Comportamentul ăsta mă face în primă fază să mă simt vinovată, apoi să cred că nu sunt bună, să mă devalorizez, și în ultimă instanță să duc o luptă consumatoare de timp și energie ca să-mi refac imaginea măcar în ochii mei.

Știi ce spun? În loc să recunoști că nu-ți place “plăcinta cu dovleac”, preferi să mă minți că nu am făcut-o eu bună sau să dispari fără un cuvânt, lăsându-mă în urmă îngrijorată că nu gătesc bine, că am greșit rețeta sau chiar mai rău, că nu ți-am oferit ce aveai tu nevoie, culpabilizată la maxim, măcinată de incertitudini și nu în ultimul rând tristă că nu ți-ai luat timpul și răbdarea și că nu ai avut încredere să-mi spui simplu, fie că nu-ți place dovleacul, fie că am pus prea puțin zahăr, fie că a fost prea aromată, fie chiar că nu aveai în momentul acela chef de “plăcinta cu dovleac” …Prin minciună sau tăcere mi-ai luat șansa de a îndrepta lucrurile, ai încheiat pentru totdeauna capitolul “plăcintă cu dovleac” și odată cu el și orice altă posibilitate de a scrie ceva împreună.

M-am gândit mult la asta. Când spui un adevăr neplăcut, o dată îi acorzi încredere celuilalt că-l va putea primi (adevărul), secundo, îți asumi reacția de supărare, tristețe, furie, dezgust la adresa ta, pe care e posibil ca celălalt să o aibă, terțio, ai încredere în tine că vei putea gestiona o situație neplăcută și nu în ultimul rând acorzi o șansă relației și prin asta îi arăți celuilalt în mod explicit că-ți pasă, că e valoros pentru tine. Când alegi să minți sau să taci îi spui de fapt că, pe lângă că nu ai încredere, nici relația aia nu valorează nimic, că renunți cu ușurință la ea decât să te confrunți pentru puțin timp cu o stare neplăcută.

2015 mi-a adus oameni care au ales să mintă sau să tacă și asta m-a dezamăgit și mi-a lăsat un gust amar.

Încă am putere și mă ambiționez să cred că vulnerabilitatea, adevărul și asumarea sunt singurele care pot salva sămânța de umanitate din noi, chiar dacă asta mă va face să pierd încă mulți oameni dragi sau pe care simt că i-aș putea îndrăgi.

Vreau de la 2016 să-mi scoată în cale oameni cărora să mă arăt nu numai veselă și fără probleme, ci din contră, lovită, cu lipsuri, căzută, tristă, amărâtă, oameni care să mă vadă exact așa cum sunt în momentul ăla și care să nu mintă, să nu tacă și mai ales să nu fugă de teamă că ar putea simți ce simt eu sau că le-aș putea cere ajutorul.

Vreau ca 2016 să-mi aducă oameni cărora să le spun ce am și mai ales ce nu am, să le cer și să-mi dea sau să-mi spună cu sinceritate că nu au sau că nu vor să-mi dea, fără să se ascundă în spatele lui “nu ești suficient de bună ca să-ți dau”.

Vreau un 2016 în care să respir.

Vreau un 2016 în care să mi se permită să fiu vulnerabilă, să fiu așa cum sunt, fără să simt în permanență reproșul tacit că nu am fost așa cum se așteaptă lumea să fiu.

Să nu uităm că un clawn care râde poate fi un om trist!

Anunțuri

4 gânduri despre “2015 a început bine și a sfârșit lipsit de sens pentru mine

  1. Ce avalansa de emotii! Un cu totul alt fel de bilant al anului decat am tot citit. Nu-ti pot spune felicitari pentru ce ai trait/simtit, dar ma bucur ca am citit postul tau. Ma bucur sa pot descoperi oameni curajosi care au curaj sa spuna ca se tem si totusi, merg inainte.
    Cu prietenie, de departe, o strangere de mana 🙂

  2. Pingback: Beteala de brad dăunează grav sănătăţii!

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s