La 20 ești mai mort decât sunt eu la 40

Mă aflam ieri la coadă la una dintre minunatele instituții ale statului dotată cu funcționari, fie imbecili, fie cu un simț al umorului care sfidează inteligența mea.

După vreo două ore în care unica distracție mi-a fost o discuție aproape porno cu un amic, pe whatsup, și-a făcut apariția o femeie. De când a urcat scările am remarcat un corp și o îmbrăcăminte de puștoaică, dar ceva îmi spunea că e cel puțin la fel de în etate ca mine. Să fi fost gușa dublă? Neeeee….

O abordează o cuconetă vorbăreață și atoateștiutoatre, o provoacă de fapt și explodează: “am 40 de ani (pffff, cred că e prima dată când apreciez corect vârsta unei persoane!!!!) și am fost sunată săptămâna trecută de la o firmă și mi-au spus că nu mă pot chema la interviu pentru că media de vârstă la ei este 26. Le-am spus că nici nu m-au văzut, că nu au de unde să știe dacă nu sunt de fapt chiar mai tânără ca media lor de vârstă….”

M-a lăsat mască. Jur! Așa sentimente contradictorii nu am mai avut demult. Nu știu dacă pe blog, dar in real life am povestit de mai multe ori cum în mod frecvent mă adresez cu dumneavoastră persoanelor de vârsta mea, adică 40, în timp ce pe cei de aproximativ 30 îi găsesc ca fiind egalii mei.

Mă uitam la ea și-mi venea să-i spun că se vede clar că are 40, că nu păcălește pe nimeni cu alura ei de puștoaică. Apoi mi-a venit în cap că pe cei de 40 eu îi încadrez de obicei la 60, deci, cumva, pe femeia asta ghicind-o așa de la fix, am găsit-o cam cu 20 de ani mai tânără decât aș fi apreciat un om de vârsta ei.

Mi-a fugit apoi gândul la oamenii pe care îi cunosc, trecuți de 40, dar pe care îi văd la fel de tineri ca pe mine…vreo 3. Nașpa! Asta denotă, fie o imagine deformată despre mine, fie o imagine deformată despre lume.

Nu mai știu ce voiam să scriu….

Mă întreb unde este problema, la noi cei de 40+ care chipurile nu mai suntem în stare să fim fericiți și ne trăim viețile anoste sau tinerii care se proiectează în viitor ca fiind foarte bătrâni și deloc interesanți. Cert este că eu pot privi la acești tineri de 20șicevadeani și văd în ei buni parteneri de discuție, de muncă, de distracție, de viață. În schimb ei sau majoritatea, când privesc spre 40 de ani văd doar niște bătrâni cu care nu sunt dispuși să împartă nici timp, nici distracție, nici cunoștințe….și mă întreb dacă nu cumva se proiectează pe ei în viitor, dacă nu cumva, cineva, îi învață să devină niște bătrânei neinteresanți la vârsta de 40 de ani, dacă nu cumva la 20șicevadeani nu sunt doar niște bătrâni în devenire, niște tineri atât de serioși încât devin anoști.

Îmi fuge gândul la o tabără de anul trecut în care majoritatea aveau până în 30 de ani iar eu m-am simțit înconjurată de niște bătrânei serioși, plictisiți și mai ales plictisitori. Știu sigur că ei s-au gândit că m-am retras și nu am participat la activitățile lor pentru că sunt bătrână. Ceea ce nu știu ei este că nu am participat pentru că aveam chef să mă distrez, să râd cu poftă, să beau, să dansez, să mă joc, să risc, să fac nebunii, iar ei nici nu știau cum se face asta.

Mai departe de atât îmi fuge gândul la petrecerea liceului meu, la 20 de ani de la absolvire….unde, prin excelență erau numai oameni de 40 care s-au distrat ca la 20, așa cum poate că era firesc să se întâmple în tabăra de anul trecut, dar nu s-a întâmplat pentru că oamenii aceia erau secați de orice emoție. Noi, cei de 40, suntem bătrâni sau nu. Tinerii  de 20-30 se pare că sunt deja morți.

Mă întreb dacă această segregare pe vârste este impusă de societate și sunt aproape sigură că așa este. Dar unde e câștigul? Îmi fuge gândul la Irlanda, Dublinul cu cârciumile lui vesele, cu concerte live, cu comunități care participă indiferent de vârstă, la cât de bine m-am simțit să beau și să cânt la o masă unde nu cunoșteam pe nimeni și unde nici ceilalți nu cunoșteau pe nimeni, unde cel mai tânăr avea probabil 20 și cel mai în vârstă avea 70, dar se distrau la fel de bine, beau aceeași bere, cântau aceași muzică, plecau acasă cu aceeași fericire.

Crezi că sunt frustrată? Sunt! Chiar vreau să mă distrez și nu am cu cine….

Anunțuri