Clientul – omul atașat buzunarului

thumb_IMG_7010_1024

Vara trecută, când la Divertiland m-au controlat în poșetă (nu în geanta de plajă ci în poșeta în care țin actele, cheile, tampoanele, rujurile) și mi-au confiscat sticla începută de apă plată (aveam o sticlă de jumătate de litru, nu un bidon de 10 litri, for God’s sake!!!!!!!!!) am jurat că nu mai calc vreodată în vreun parc de genul.

M-am simțit umilită, deposedată de orice demnitate umană, ca un fraier care este primit acolo contra unei taxe doar pentru a mi se mai lua încă o sacoșă de bani pe consumația pe care o voi face obligat-forțat. Înțeleg regula care interzice accesul cu mâncare și băutură în incinta complexului pentru asigurarea igienei, însă a umbla în geanta unui om și a-i lua apa, în condițiile în care afară sunt 40 de grade, este un abuz, asta în primul rând și apoi este o dovadă de marketing de toată jena. Să justific un pic această ultimă afirmație: ca să mă duc la Divertiland cu copiii mă costă 90 lei intrarea, benzina încă 30 lei, 120 lei dintr-un foc, deci nu o să stau o oră, stau toată ziua ca să amortizez costurile. Asta înseamnă că o să ni se facă foame și sete, plus că sunt copii, vor înghețată, gogoși și alte prostii, mai calculez 200 de lei consumație și ajung la aproximativ 300 lei pentru o zi de ștrand în București, ceea ce este….very, very expensive!!!! Decât să mă duc de 3 ori la ștrand, mai bine mă duc 5 zile la mare.

Așa se face că am avut mari rezerve când am aflat că în vacanța în Benidorm urma să petrecem 3 zile în cele 3 parcuri tematice ale orașului.

Aqualandia a fost primul, ca și tobogane comparabil cu Divertiland, însă per ansamblu atât de diferit!!!!! Am găsit un cadru natural de vis, cu palmieri și leandri înfloriți, cu posibilitatea de a sta la umbră naturală, locul betoanelor din București fiind luat de iarbă, doar alei asfaltate, în rest multă vegetație…Prima impresie bună!

thumb_IMG_7014_1024

Dar, la o privire mai atentă văd cozile!!! Aceleași cozi la tobogane, aproape la fel ca la noi, doar că aici spațiul de stat la coadă era totuși protejat de umbră și existau și stropitori…ușor dezamăgită mă așez la prima coadă. Nedumerită, nu reușeam să văd ce se întâmplă, cert este că stăteam la coadă, fără să am colac, fără să știu cum urma să fac rost de el. Ajunsă mai în față am început să înțeleg. Când un om ieșea din bazinul de la baza toboganului, înmâna colacul unei persoane de la coadă. Ciudat! Recunosc că priveam perplex această organizare simplă și câteva minute nu am înțeles nimic. Nu înțelegeam cum fac dacă vreau să mă dau de mai multe ori pe același tobogan…Observam că nimeni nu pleacă cu colacul. Apoi am văzut că prin alt loc intrau oameni fără să stea la coadă….Eram bulversată de-a dreptul. După o tură prin parc, am înțeles care era mersul:

Fiecare atracție avea alocat un anumit număr de colace verzi, exact atât cât permitea capacitatea atracției respective în așa fel încât să te simți bine și să nu fie aglomerat. Oamenii stăteau frumos la coadă și când spun frumos asta înseamnă, cum am menționat deja, că deasupra aveau un umbrar și stropitori care să-i răcorească, luau colacul, se dădeau o dată și dădeau colacul mai departe. Dacă voiau să se mai dea încă o dată, luau coada de la capăt. Știu că pare foarte nașpa, dar, în timp ce stăteam la o coadă civilizată (cel mai mult am stat 10 minute), fără să mă împingă nimeni, la umbră și răcoare, mi-am amintit cu câtă frică stăteam la Divertiland când știam că fii-meu e îmbrâncit de toată lumea pe scări sau cât de frustrant era să aștept în plin soare să se elibereze vreun colac ca să apuc să mă dau și eu măcar o dată.

Tot referitor la colace – pentru 6 euro primeam un colac galben pe care îl puteam păstra întreaga zi (exista și varianta cu 3 euro/jumătate de zi). Colacele gratuite, cele pentru care stăteai la coadă erau verzi. Cu colacul galben accesul la orice atracție se făcea prin altă parte, fără să mai stai la coadă. Cum zice românul dar doar spaniolul practică, „dai un ban dar stai în față!”

Mergând de la un tobogan la altul am găsit „Picnic Area”, șoc, șoc, șoc!…o pajiște cu palmieri și alți copaci, cu mese dar și cu foarte mult spațiu unde oamenii își întinseseră pături și, culmea, mâncau și beau din ce își aduseseră de acasă!!!! Noi nu aveam nici apă, crezând că nu avem voie…20160805_160621

Mundomar a fost al doilea parc tematic vizitat – un fel de zoo cu animale marine în special, dar mai erau și altele, exotice, principala atracție fiind, totuși, delfinii și leii de mare.

Și aici organizarea a fost exemplară. Existau 4 tipuri de spectacole, delfini, lei de mare, păsări exotice și păsări răpitoare (m-am îndrăgostit). La intrare am primit harta complexului pe care aveam și orarul activităților, în afară de spectacole fiind ore când se hrăneau animalele, ore când se făceau fotografii cu animalele. Toate erau puse în așa fel încât să-ți poți organiza traseul funcție de ce vrei să vezi și la ce activități vrei să participi.

Drumul dintre arenele în care se desfășurau spectacolele l-am parcurs confortabil, așa cum deja ne așteptam, pe sub aceleași umbrare făcute din coajă de palmier (wow, ca să vezi ce soluție ieftină au găsit!!!!), bucurându-ne de stropitori și de muzica discretă ce se revărsa din boxele mascate printre boscheții de leandri.

20160808_121144.jpg

Orele spectacolelor au fost respectate cu sfințenie, așa încât să nu se decaleze restul zilei din cauza vreunei întârzieri.

La Mundomar am vazut cel mai frumos spectacol cu delfini, un vis, despre care nu vreau să scriu pentru a nu strica plăcerea celor care poate vor merge. Ca fapt divers, pentru că nu știu tehnic cum au realizat asta, dar pentru mine a fost wow – prietena mea a filmat cu telefonul o parte din spectacol și a vrut să-l pună pe facebook însă a primit mesaj că imaginile intră sub incidența drepturilor de autor. Bănuiesc că e o treabă simplu de realizat și atât de elegantă scutind vizitatorii de disconfortul creeat de veșnicele indicatoare cu “filmatul interzis”. Poți filma, poți păstra o amintire, dar nu poți face publice filme cu spectacolul!  Fair enough

20160808_134145.jpg

Despre cel mai tare angajat am scris data trecută, aici la Mundomar era băiatul care cu un vermorel răcorea spectatorii din tribună și părea că asta e marea lui fericire în viață. În afară de el mai era un băiat tot din staff-ul parcului care circula printre oameni și vindea înghețată.

Înainte de această vizită m-am gândit că e destul de trist să ne distrăm văzând animale în captivitate și știu că acesta este un aspect destul de controversat în cercurile părințești, cu toate că, chiar dacă iubesc animalele, nu sunt de acord sa privez copilul de zoo, cred că tocmai expunerea îl ajută să înțeleagă Și de data aceasta am fost surprinși:

În primul rând animalele captive sunt foarte bine îngrijite, au spații generoase, condiții adecvate, dovadă fiind chiar puiuții de delfin care înoată într-un bazin lipiți de mămicile lor.20160808_113314

În al doilea rând, toate cele 4 spectacole sunt concepute pentru a oferi educație, în public fiind preponderent copii. Pe de o parte vorbeau foarte onest despre cât de rău le este animalelor în captivitate dar și despre faptul că un animal captiv de ani de zile sau chiar născut în captivitate nu ar supraviețui în libertate.

Pe de altă parte erau repetate aproape obsesiv reguli de protecție a mediului. Mă gândeam că acei copii învață de mici mici cât este de important să protejezi planeta și mai ales că planeta este a noastră, a tuturor. Mi-a rămas în minte o replică din spectacolul leilor de mare “Alex, plaja este a tuturor!” ca bună explicație a atmosferei găsită pe plajele lor, despre care am scris deja, plaje care chiar erau ale tuturor, nu ca la noi, doar ale patronilor de șezlonguri și a jegurilor care vând porumb/gogoși/nămol/șicevămaitreceprincap/mi-e scârbă.

Ultimul parc vizitat a fost Terra Mitika pe care noi l-am combinat cu Iberia Park, fiind unul lângă altul.

Am găsit aceleași cozi ordonate ca la Aqualandia, aceeași atenție pentru confortul termic al vizitatorilor. Pentru că aici accesul nu era permis în costum de baie și totuși existau multe tiribombe în care te făceai fleașcă, existau cabine unde te puteai usca în câteva minute, cu tot cu haine, care mi s-au părut geniale.

20160810_201723

Ca și la Aqualandia, accesul era permis în funcție de înălțime, la fiecare atracție a parcului, personalul controla acest aspect precum și sistemele de siguranță, centuri, poziții, cu mare atenție și fără să pară mereu plictisiți și sictiriți așa cum vezi prin parcurile de la noi.

Am mers cu teama că nu o să avem în ce să ne dăm, că toate vor fi atât de periculoase încât nu o să avem tupeu să ne dăm și ne așteptam să stăm doar câteva ore. Ei bine, nu a fost așa. Existau atracții pentru toate vârstele, toate înălțimile și toate gradele de frică, suficient de multe încât să stai toată ziua.

În Iberia Park am fost spectator la un teatru de copii care a fost atât de mișto încât aș putea spune liniștită și fără să fiu penibilă că eu sunt zurli!!!!!!!!!!!!!

20160810_193213

Ca și concluzie, am petrecut 3 zile minunate în aceste parcuri ale Benidormului, practic sarea și piperul vacanței. Mi-am reconfirmat și m-aș bucura să învețe și managerii români că marketing nu înseamnă să te cramponezi să iei banii clientului până într-acolo încât să-i confiști sticla începută de apă plată, ci înseamnă a face tot ce-ți stă în puteri, cu imaginație și respect, pentru a-i asigura confortul și distracția.

Credeți că încasările erau mai mici în parcurile din Benidorm pentru că aveau zonă de picnic și oamenii veneau cu mâncarea de acasă? Hai să fim serioși, după o oră de bălăceală, de tiribombe sau de stat la un spectacol tot cumperi apă/bere/suc rece. Publicul este format preponderent din copii care, chiar dacă mănâncă mâncarea adusă de acasă, tot o să ceară înghețată, suc, cartofi prăjiți…oferta ta ca parc de distracții poate fi atât de atractivă încât să-ți asigure câștigurile chiar dacă mă lași să vin cu o sticlă de apă, o pâine și un salam. Ca să nu mai spun că dacă mă simt bine, dacă eu observ că tu te străduiești în mod sincer și real să mă faci să mă simt bine, am o disponibilitate mai mare de a cheltui la tine decât dacă îmi confiști sticla de apă, ceea ce mă face să nu mai vin – pa, pa, Divertiland, ne vedem niciodată, așa cum spune Vlad!

Cred că este important pentru turismul românesc să înțelegem odată pentru totdeauna că omul aflat în vacanță își dorește să se simtă bine, să se distreze, să se odihnească iar scopul managerilor, administratorilor de parcuri de distracții, hoteluri, pensiuni, ar trebui să fie în primul rând să ofere clienților confortul unor servicii de calitate. Acest simplu fapt asigură câștiguri mult mai mari decât asigură planurile de vânzări actuale, cele care iau în calcul buzunarele, neglijând clientul atașat lor.

thumb_IMG_7212_1024

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s