De când nu m-am mai lăudat aproape că am creat aparența unei persoane modeste când de fapt nu este chiar așa!

Structurat, cu bulinuțe, ultimele noutăți august – septembrie:

• Am un al 3-lea tatuaj nou, realizat cu o altă tehnică față de celelalte două tatuaje pe care le port cu mare drag, făcut în Benidorm, Spania, unde, printre mulțimea de saloane am găsit unul al unui român, moldovean (am eu o slăbiciune față de moldoveni), cu care am rezonat încă de la primul Hola! M-a durut. Tatuajul. Dar a meritat!
• Am mutat copiii la școală și grădiniță în București. Ca să am liniște, ca să nu o bat pe doamna de la școala din Cornetu. Am considerat că încă un an e prea mult pentru nervii mei. Ăl’ mare e la o școală de cartier, la o doamnă plăcută, pe care o cunosc de ceva timp și de la care mă aștept să fie sinceră și să ne ajute să recuperăm ce a pierdut copilul în lunile cât doamna din Cornetu și-a luat medical pentru că nu știa materia la matematică. La grădi, mi-am luat șocul vieții: la al 2-lea copil, a 4-a grădiniță, am participat la prima ședință cu părinții în care am întâlnit un minunat colectiv de…(le-aș zice bășinoși, dar nu-i frumos) intelectuali. Pe nerăsuflate mi s-au cerut 350 lei pe 4 cărți de colorat, denumite manuale și pe rechizite. Deci, posibil ca la finele grupei mari, pe lângă mine să mai fie încă un geniu în aceeași casă. La 350 lei pe care îi dau pe nimic, mă aștept să iasă cel puțin inginer. Este o grădiniță de stat, de cartier.

• Am schimbat tema, numele și domeniul dragului blog! Tema ca tema – clar arată mult mai bine ca anterioara, dar numele e marea schimbare. Nu că nu-l mai iubesc pe Olandez, că el e iubirea vieții mele, unica, neprețuita! Doar că, de ceva timp am început să prind drag de Mihaela Roxana, să mă identific cu ea, să devenim una și, desigur, să iubim olandezii, bărcile și lalelele. Deci, cântăm prohodul Olandezului și mulți ani trăiască Mihaelei Roxana!
• Mi-am pus ochelari și, așa cum era de așteptat, îmi stă foarte bine!