Homeschoolingul va salva sau va distruge omenirea

Problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ public au fost umbrite în acest început de an școlar de știrea care a încins spiritele în online, știre care anunța că Dana Nălbaru și Dragoș Bucur și-au retras copilul de la școală și au optat pentru homeschooling. Atenția s-a concentrat asupra acestui subiect, s-a dezbătut și s-a analizat dacă decizia lor e bună sau rea, cum este afectat copilul lor, cum sunt afectați ceilalți copii, cât de rău sau bun este homeschoolingul, cum homeschoolingul va salva sau va distruge omenirea, cum legalizarea lui în România ar încuraja fie analfabetismul, fie performanța, funcție de poziția ocupată de cel care dezbate, care sunt avantajele și dezavantajele și alte variațiuni pe aceeași temă.

Eu cred că sunt printre dinozaurii online-ului pe teme de părințeală și educație, mai exact de pe vremea când Gazella (username-ul pe forumuri) era amenințată cu Protecția Copilului pentru că practica attachement parenting. Despre homeschooling tot cam de pe atunci știu, să tot fie vreo 12 ani.

Pe vremea aia copilul meu era mic mic și am avut timp să mă hotărăsc ce fac cu el, am avut de ales între sistemul public tradițional, sistemul privat, homeschooling și…..TAAAADAAAAAM!!!!!!, unschooling.

Homeschoolingul a fost primul tăiat de pe listă. Cunoscându-mă îndeajuns de bine am intuit chiar înainte de începerea școlii că nu sunt suficient de perseverentă cât să susțin educația copilului fără constrângerea unui sistem. Și nici nu aveam bani ca să-i iau meditatori sau să-l înscriu la tot felul de cursuri interesante, care, fie vorba între noi nici măcar nu existau în România la acea vreme.

Din aceleași motive financiare a picat și sistemul privat, dar și din cauză că, în România, sistemul privat nu este cu mult diferit de cel public, nici ca și calitate și nici ca preț. Chiar dacă la vremea respectivă mi-aș fi permis privat, pe termen lung, adică 20 de ani, nu am avut curajul să-mi asum această cheltuială pentru că în viața mea nimic nu este sigur sau constant.

Sistemul public pute dar poate fi fentat și chiar și corectat. Îmi place să cred asta și cred că merita să mă străduiesc să fac asta. Încă visez să reușesc să schimb măcar un pic sistemul. Încă mai cred că se poate. Deci părea o variantă bună. Cu evitarea oricărei competiții, cu ignorarea notelor, putea fi un cadru legal suficient de constrângător pentru mine și totuși flexibil.

Unschoolingul rămâne alternativa mea de suflet dar pe care nu mi-am permis-o în totalitate din cauza prejudecăților. Ale mele și ale familiei lărgite. Dar, dacă aș fi fost suficient de tare, asta ar fi fost varianta în care aș fi crezut 100%.

Revenind la începutul acestui an școlar, identic cu ceilați 4 ani școlari prin care am trecut de când sunt părinte, pot afirma fără teamă și cu câteva argumente că, în România, homeschoolingul aste o falsă problemă. Nu că în alte țări ar fi reală, pentru că doar la noi e percepută ca și problemă, în alte părți este văzut așa cum este firesc să fie, ca una dintre multele alternative la sistemul public de învățământ.

Homeschoolingul nu este o problemă în sine pentru că în România sunt doar aproximativ 200 de copii școliți acasă. Procentual, acest lucru înseamnă 0,00000, statistic deci tinde către zero. Dar cum noi nu suntem statistici ci oameni, o să spun doar că familiile acestor copii sunt suficient de informate și adaptabile încât au găsit o soluție prin care să-și educe copiii exact așa cum vor și mai presus de asta, legal, în ciuda faptului că în România homeschoolingul nu este reglementat. Nu cred că trebuie să le purtăm de grijă acestora în privința calității educației pe care au ales să le-o ofere copiilor. Merită atenție dintr-o altă perspectivă asupra căreia mă voi întoarce spre finalul articolului.

Într-o țară în care majoritatea covârșitoare a copiilor frecventează cursurile școlii publice, mi se pare o pierdere de timp și o evitare a problemelor reale, să ne preocupăm de decizia unor oameni informați și educați în legătură cu soarta copiilor lor.

Problemele reale cu care România se confruntă din perspectiva sistemului de învățământ sunt spațiile inadecvate, lipsa manualelor și cadrele didactice….nu găsesc exact cuvântul potrivit…cred că depășite de situație este cea mai blândă caracterizare.

Inadmisibil este ca statul, din bani publici, din banii noștri, să plătească an de an niște manuale care ajung la elevi abia în semestrul II când părinții deja au cumpărat manualele cerute de profesori. Deci, noi toți îndesăm bani în buzunarele unor edituri care cineștiecum câștigă niște licitații publice și livrează o maculatură inutilă școlilor de stat. Inutilă pentru că ajunge atât de târziu încât cu ușurință ne-am putea lipsi de ea și maculatură pentru că acele manuale sunt atât de proaste încât nimeni nu lucrează pe baza lor.

Și totuși, începutul de an școlar 2016 a fost umbrit de homeschooling, ne-am preocupat de soarta celor 200 de homeschooleri din România. Desigur, rata abandonului școlar este considerabil mai mare dar nouă nu ne pasă, cum nu ne pasă nici că nu sunt manuale și nici că majoritatea covârșitoare a elevilor este abuzată de un sistem de învățământ bolnav. Toată atenția merge către homeschooling, punem reflectoarele pe ei și începem analiza, chiar și cu un studiu realizat în mediul online, de către MKOR.

Statistic, studiul nu este reprezentativ sub niciun criteriu, respondenții fiind în principal cei care scriu, au reacție și sunt deschiși comunicării în mediul online. Chestionarul a fost promovat pe mai multe bloguri și pe facebook și au răspuns 1710 persoane, dintre care majoritatea femei tinere din mediul urban, cu studii superioare și care au copii.

Aș menționa că din răspunsuri a reieșit că în cadrul familiilor respondente există 210 copii care practică homeschoolingul, aceasta fiind și cifra care s-a vehiculat la nivel național, ceea ce este infim, raportat la numărul copiilor de vârstă școlară din România.

Ceea ce este interesant de observat este faptul că 42% dintre copiii care fac homeschooling nu au vârsta necesară încadrării în învățământul obligatoriu (acesta este stipulat în Legea Învățământului începând cu vârsta de 6 ani). Acest lucru înseamnă că, de fapt, sunt educați în regim homeschooling un număr mai mic de copii (122 copii).

Între respondenți se observă o similaritate de motivații între părinții care au ales homeschooling și cei care au ales sistemul de învățământ privat, constând în evitarea sistemului de stat, în care nu au încredere. Practic și acest studiu scoate în evidență adevărata problemă – sistemul public de învățământ.

Chiar dacă din rezultate reiese că aproape toți părinții din mediul online (98%) au auzit de homeschooling, în realitate oamenii nu știu ce este, se tem, nu înțeleg, au impresia că ne vom transforma într-o țară de analfabeți.

Ce aș puncta eu despre homeschooling, independent de sondaje și dezbateri online?

  • Că peste tot în lumea asta mare, homeschoolingul este o alternativă la sistemul public de stat, alături de alte alternative, private sau publice.
  • Că peste tot în lumea asta mare, homeschoolingul ocupă un procent mic comparativ cu sistemul public de stat și că eu sunt convinsă că așa va rămâne întotdeauna.
  • homeschoolingul nu înseamnă lipsă de socializare ci din contră înseamnă cel puțin 4 ore în plus de socializare pe zi pentru că homeschoolerii trăiesc în grupuri, nu sunt diferiți de alți oameni, sunt tot ființe sociale prin excelență și față de ceilalți copii de vârsta lor, au câteva ore în plus pe care pot alege să și le petreacă în ce anturaj doresc.
  • principalul pericol al educației este analfabetismul și în niciun caz homeschoolingul.
  • atât școlitul în sistem public cât și homeschoolerul se supun în ultimă instanță acelorași evaluări.
  • Că atâta timp cât un sistem de învățământ a fost demonstrat că funcționează în țări mai dezvoltate ca România, va funcționa și la noi, chiar dacă noi nu credem asta.
  • nu trebuie să ne fie frică de ceea ce este diferit.
  • Că pentru stat și implicit pentru noi, contribuabilii, este mult mai ieftin ca homeschoolingul să fie legalizat și reglementat la fel ca în alte țări.
  • principalii responsabili pentru educația copiilor sunt părinții, obligația statului fiind de a interveni doar în acele cazuri în care părinții nu sunt în stare să decidă asupra propriului lor copil.
Anunțuri

9 gânduri despre “Homeschoolingul va salva sau va distruge omenirea

  1. De acord cu ceea ce ați scris, doar o mica menționare. Fiecare tara ale legile ei privind homeschoolingul si nu toate țările supun homeschoolerii la aceleași evaluări ca aceia din sistemul public.

      • In general, daca cel care se angajeaza a terminat doar liceul, nu cred ca angajatorul intreaba daca a mers la scoala de stat, privata sau homeschool. Cred ca doar diploma de facultate conteaza.

      • În ultimă instanță eu cred că doar competența este cea care ar trebui să conteze și ceva îmi spune că pentru majoritatea meseriilor înspre asta ne îndreptăm.

  2. Pingback: Rezultatele primului studiu despre homeschooling in Romania in presa

  3. Pingback: Home-schooling-ul, moda și realitatea | Talente de Năzdrăvani

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s