De ce să nu furi de pe alt blog?

De ce să nu furi de pe alt blog?

În primul rând, pentru că tu crezi despre tine că ești un om deștept. Iar oamenii deștepți nu au nevoie să fure, ei pot scrie. În momentul în care ai furat, chiar dacă tu pretinzi că doar ai citit ceva și te-a inspirat, îți dovedești ție că ești prost și că nu ești capabil să scrii câteva rânduri. Mai bine scrii prost decât să furi!

Apoi, pentru că omul ăla de la care tu furi a muncit ca să scrie acel articol și nu e cinstit să profiți de munca lui fără să îi ceri acordul.

Ca să nu mai spun că furtul este furt, practic e o bilă neagră pentru tine și în plus este sancționat de lege.

În cei câțiva ani de când scriu mi s-a întâmplat de două ori să mi se fure articole. În ambele dăți am atenționat “hoții”, care, desigur, nu au recunoscut. Explicația a fost că “până la urmă scriem toți despre același lucru, deci nu poți pretinde că este ideea ta, toată lumea scrie despre asta!” Ceea ce este dezarmant de adevărat. Totuși, când citesc un text și îmi regăsesc acolo stereotipuri verbale, expresii pe care le folosesc mereu, formulări, greșeli gramaticale, o anume topică a frazelor care îmi este specifică, un anumit tip de umor parcă nu mai are legătură doar cu ideea…E ca atunci când din 10 brichete la fel tu o recunoști pe a ta.

E nasol să furi articole de pe alte bloguri!

Dacă ești un blogger cunoscut e nasol pentru că sunt șanse mari ca vreun prieten comun de pe facebook să vadă că mai este un articol la fel și te faci de cacao pentru că data de publicare vorbește de la sine. Sigur, tu te poți baza pe faptul că ești cunoscut și cel de la care ai furat nu e la fel de cunoscut, dar, crede-mă, cine are ochi de văzut, vede! Credibilitatea îți va fi afectată oricum.

Dacă dimpotrivă, ești un blogger mic iar e nasol pentru că pornești din start cu handicap. Plus că, pățești naibii ca Ponta, ajungi vreun Prim Ministru și te acuză pe urmă de plagiat!

Cum era proverbul ăla românesc? Munca cinstită e brățară de aur? Parcă așa!

Ideea este că am primit o recomandare de articol despre ce să faci când cineva fură articole de pe blogul tău. Este scris de Florin Roșoga după ce s-a confruntat de mai multe ori cu astfel de situații neplăcute. Eu am găsit acolo informații bune despre cum să aflu dacă cineva fură de la mine, ce pot face din punct de vedere legal, despre cum pot șterge furăciunile.

Sper să vă fie de folos articolul lui și să vă gândiți și la ce am scris eu despre cât este de nasol să furi.

Anunțuri

6 gânduri despre “De ce să nu furi de pe alt blog?

  1. Eu văd deseori articole scrise aproape identic cu ale mele, ba chiar şi ordinea paragrafelor e aceeaşi, plus o abordare care ştiu sigur că vine de la mine (nu pot da exemple concrete, dar să zicem că eu văd un rahat într-o baltă şi afirm sus şi tare că e rahat şi, deşi n-a mai afirmat nimeni asta până atunci, vine brusc altcineva care scrie un articol aproape identic cu al meu şi zice că a văzut şi el rahatul pe care toată lumea l-a catalogat până atunci drept o operă de artă). În plus mi s-au mai furluat expresii, idei, titluri, poze, reţete etc. Vorba unei fotografe pe care am rugat-o să pună un watermark pe o poză ca s-o pot folosi: „eu am obosit să mai lupt cu ei, ţi le iau cu watermark cu tot.”

    • Știu ce zici, practic când tu ești singurul care te p.și împotriva vântului și brusc apare altul care face lucrul asta aproape identic și dacă nu e vorba de poză în rest e greu de demonstrat

  2. Nu ma consider mare blogger ori cine stie ce sursa de inspiratie, dar am avut surpriza sa mi se ia un art cu tot cu titlu si sa fie postat a doua zi dupa publicare pe un blog.
    Culmea e ca aveam in lista de bloguri chiar pe acel tip care furase si am descoperit din pura intamplare acest lucru
    I-am lasat mesaj si am trimis notificare la wordpress ca e dublare de continut.A sters articolul de urgenta
    Asta a fost chestia simpla.
    Chestia urat a fost intr-o toamna cand o prietena bloggerita m-a atentionat ca a gasit o parte dintr-un articol de-al meu pe site-ul unui reviste online sustinut de un mare brand!
    Ideea e ca nu era cine stie ce de articol, dar nesimtirea era imensa. Copiasera * si ( ) si postasera articolul .
    I-am contactat pe fb si ….(1) au antedatat articolul lor ca sa imi arate ca eu copiasem acele randuri (precizez ca articolul meu fusese scris imediat dupa prima sedinta cu parintii de la clasa pregatitoare a fiica-mii si continea exact comentariile de rigoare referitor la rechizite); (2) apucasem sa printez imaginea de la ei si se vedea clar ca publicasera articolul la un an si ceva dupa articolul meu; (3) pe grupul Bloggerite am primit ajutor: Alexandra Giula mi-a dat niste linkuri care aratau data la care google indexase articolele ceea ce era dovada clara ca eu publicasem prima
    Ce au facut doamnele care se lauda pe fb cu realizarile lor? Au schimbat usor frazele ca sa nu mai semene cu ale mele!
    Pam-pam!
    Ce sa mai zic?
    Macar de erau cine stie ce articole ca sa se justifice furtul.
    Dar…erau niste articole scrise din inima, scrise pe baza experientei mele si despre parerea mea vis-a-vis de acele subiecte!
    Concluzia: se fura tot ce se poate!
    Cristina (Talente de nazdravani) se lupta cu ei si nu stiu cum de nu a obosit de cand tot ii prinde si le face reclamatii….

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s