11 ani – aniversare memorabilă

Sursa: arhiva personală

Sursa: arhiva personală

Până pe la 6-7 ani a fost ușor cu zilele de naștere, am găsit informații peste tot, m-am inspirat, copilul era mulțumit dacă avea bile și tobogane. După vârsta asta, fie nu mai face nimeni nimic, fie pretențiile mele au crescut, fie nu mai rezonez, cert e că din ce în ce mai greu am găsit ceva care să ni se potrivească.

Așa cum spuneam și săptămâna trecută, animatorii au aceleași jocuri cu sfoara, sacul și încă vreo două, jocuri pe care le știu de acum 11 ani, aceleași costume, aceleași glume…de-a dreptul plictisitor, deci nu.

Ținând cont că de ziua mea eu îmi chem amicii acasă, la un grătar și o bere, nu mi se pare normal nici să-mi învăț copilul să spargă bani pe la piscine sau mai știu eu ce cluburi de fițe, mai ales la 10-11-12 ani…

Am testat anul trecut lasertag. O experiență bună, s-au distrat, a fost minunat. Dar, cum traversez o perioadă (dă doamne să mă țină cât mai mult!) de sinceritate maximă, mi-am dat seama că după ce mi-a trecut entuziasmul primilor ani de mămicie în care mi se păreau grozave până și pârțurile copilului, nu mai am chef să mă măscăresc și să mă scălâmbăi de zilele copiilor, nu-mi place să stau într-un spațiu închis în care 15 copii să-mi urle în creieri și mai ales nu am niciun chef să mă sacrific eu pentru fericirea copilului, ceea ce mi se pare o mare prostie. Mi-am dat seama și cred cu tărie că nimeni nu trebuie să se sacrifice pentru nimeni, că atât eu cât și ei avem dreptul să ne simțim bine în toate împrejurările, deci nu mă simt doar eu bine de ziua mea și nu se simt doar ei bine de ziua lor, ci toți ne simțim bine de ziua tuturor.

În afară de acest aspect, am luat în calcul faptul că de pe la vârsta asta încep să păstreze amintiri, peste ani e posibil să-și amintească și sigur e mai plăcut să aibă amintiri legate de ceva, să fie un eveniment memorabil, nu doar o gașcă de 10-15 copii dezlănțuiți.

M-am sfătuit cu copilul și am hotărât așa: își face ziua acasă, ca să aibă spațiu de alergat și să avem și noi, adulții ce să facem, fără să ne călcăm pe picioare. Tortul să fie de ciocolată și să avem piniata. Mi-a spus pe cine invită și pe baza acestor câteva elemente, plus mici observații de-ale mele, am construit încă o zi de naștere grozavă.

Să vă spun!

La o altă zi de naștere, tot afară, în aer liber, au avut copiii ceva activitate organizată vreo 3 ore, apoi ne-am întins până după-amiaza târziu. Chiar a fost o plăcere să fim un grup mare de adulți care să vorbească despre altceva decât copii, iar copiii să aibă suficient spațiu să se joace fără să deranjeze.

Apoi, am mai observat la ultima vânătoare de comori organizată de Clubul Morișca în pădure, că după 4 ore de trecut prin diverse probe, unele chiar solicitante, copiii au mai stat încă vreo oră să se alerge în poieniță, deci energie au, doar spațiul le lipsește.

Ultima observație are legătură tot cu Morișca, mai exact cu plăcerea cu care merge Victor la activitățile lor, în special cele în natură și felul în care s-a lipit de Mimi și de Cosmin.

Cum deja se conturaseră și spațiul și pionii principali, am sunat-o pe Mimi și am trecut la treabă. Eu despre Morișca am mai scris, așa că nu mă lungesc, ce vreau să spun este că eu îi simt autentici, nu pretind că sunt altceva decât sunt, nu se prefac că se joacă, nici măcar nu se joacă, ei fac chestii foarte serioase. Ca o paranteză, în nebunia mea eu cred că niciun copil nu se joacă, doar noi adulții ne imaginăm asta. Copiii de fapt fac chestii foarte serioase pe care noi nu le înțelegem și le numim joacă pentru a ne putea și noi preface că suntem la fel ca ei.  Revenind, Morișca nu se preface că face excursie la munte până la cofetăria din Sinaia ca să aibă 50 de doritori, ci face un traseu până la Cabana Mălăiești cu 4 copii care sunt pregătiți pentru asta și cărora le place.  Tot așa cum nu se preface că organizează o vânătoare de comori special pentru ziua lui Victor, pentru el și invitații lui, având dinainte pregătite câteva probe pe care să le servească rapid precum servesc animatorii jocurile cu sfoara și sacul.

Pregătirea vânătorii a durat vreo două săptămâni. Împreună cu Mimi am stabilit durata, eu am solicitat să fie în pădurea de la Cornetu ca să fim aproape de casă. L-a întrebat pe Victor care au fost probele preferate din celelalte vânători la care participase, precum și ce altceva și-ar dori să facă. A urmat vizita la pădure, eu, Mimi, Victor și Vlad. O plimbare în care a observat ce-i oferea pădurea, a făcut poze, i-a observat pe copii, ce le place, ce idei le vin, de ce anume sunt interesați. Mi-a cerut cu ceva timp înainte lista cu invitații ca să confecționeze brelocuri pirogravate cu numele lor, le-a pregătit o piniata cu bomboane, a făcut diplome de participare personalizate cu poza lui Victor și mi-a propus ca temă pentru vânătoarea de comori, Prietenia.

img_9725-compressor

Breloc pirogravat personalizat, Credit foto: Cosmin Mihai

Într-o lume guvernată de supereroi, prințese, Minecraft, Lego, pirați, războinci, când toți lansează sforăieli care mai de care mai sforăitoare sfidând cooperarea, bunătatea, iubirea și inocența, mi s-a părut un act de curaj să abordăm o temă precum Prietenia cu o gașcă de copii cu media de vârstă 10 ani. Dar am avut încredere în Mimi!

img_9687-compressor

Credit foto: Cosmin Mihai

Pe la ora 11 totul era pregătit, Mimi și Cosmin fiind acolo cam de pe la 8.30. La 12 i-am lăsat la marginea pădurii cu 11 copii de la 6 la 11 ani, fete și băieți, unii speriați de ce avea să urmeze, alții curioși și vreo 5, cei care mai fuseseră la vânători marca Morișca, nerăbdători să înceapă. A durat 3 ore și o să las imaginile să vorbească despre probele din pădure:

img_9510-compressor

Copiii caută indicii în scorburile pădurii din Cornetu, Credit foto: Cosmin Mihai

img_9544-compressor

Noaptea prin labirint, Credit foto: Cosmin Mihai

img_9573-compressor

Un minut de somn în cortul montat de copii, Credit foto: Cosmin Mihai

img_9736-compressor

Copacul prieteniei, cadoul pentru Victor, Credit foto: Cosmin Mihai

Acasă le pregătisem și eu o extra-comoară, o cutie cu tot felul de jucării, către care i-a condus tot Mimi. Le-a dat fiecăruia o sticluță cu câte un cuvânt, cuvinte care puse toate împreună le indicau ascunzătoarea comorii. A urmat joacă până seara, exact așa cum mă așteptam. La ce nu m-am așteptat a fost cadoul pentru Victor de la Clubul Morișca, pentru că, așa e Mimi, trebuia să fie și surprize-secrete!

Primul a fost un tablou cu tema vânătorii de comori, copăcelul prieteniei în care fiecare copil și-a pus amprenta și și-a scris numele. Lui Victor îi este atât de drag că i-a făcut loc chiar pe raftul cu cărțile lui preferate și recunosc că și mie îmi place la nebunie. Sunt sigură că peste ani își va aminti ziua și copiii care i-au făcut acel cadou.

20161017_193630-compressor

Copacul prieteniei, Sursa foto: arhiva personală

Al doilea a fost un cub făcut de Mimi care pe mine m-a lăsat fără cuvinte – realizat din multe cuburi mici pe care le poți mișca și pe fețele formate apar mereu alte poze cu Victor, poze făcute în excursiile din ultimul an. Este un cadou pe care mi l-aș dori pentru mine la fel de mult cum mi-aș dori să-l ofer bunicilor, este un cadou de suflet, așa cum, de fapt, îi șade bine să fie oricărui cadou.

img_9729-compressor

Cubul cu multe fețe, Credit foto: Cosmin Mihai

cub2-compressor

Cubul cu multe fețe, Sursa: arhiva personală

img_9731-compressor

Cubul cu multe fețe, Credit foto: Cosmin Mihai

A fost o petrecere reușită în primul rând pentru felul cum am reușit să colaborez cu Mimi. De când am copii au fost aniversări în care fie am fost copleșită de treabă și de grija organizării perfecte, fie nu m-am implicat deloc, lăsând totul pe umerii altora, în ambele situații nereușind să mă bucur de aniversarea copilului. Anul acesta este prima dată când a fost un echilibru perfect, m-am și implicat în organizare cât să mă simt bine că am făcut ceva cu drag pentru copilul soarelui, dar și Mimi cu al ei Club Morișca au preluat o parte importantă lăsându-mi timp și spațiu să respir și au făcut ca aniversarea celor 11 ani de zâmbet blond să fie memorabilă.

Sper că e clar de ce recomand Clubul Morișca, dar dacă totuși nu este, o să mai spun o dată în puține și clare cuvinte: îi recomand pentru că sunt autentici, singurii autentici de pe piața din București, din ce cunosc eu și am pretenția că știu despre ce vorbesc.

Cui recomand Clubul Morișca? Nu oricui, asta este evident.

Dacă tu consideri că pentru un copil de 10-11 ani, cel mai important lucru într-o excursie este cazarea la pensiune de 4 margarete, câte doi în cameră, cu jacuzzi și televizor cu ecran plat în fiecare cameră, cu podeaua și wc-ul dezinfectate cu produse folosite de NASA, poți să uiți de recomandarea mea, nu e pentru tine.

Dacă însă crezi că pentru copilul tău de 8-9-10…până pe la 14 ani, este important să iubească natura, să prindă drag de drumeție, să cunoască conduita pe un traseu de munte, să recunoască păsări și plante, dacă crezi că-i este util să știe să facă noduri, să construiască diverse obiecte din crengi, dacă vrei să fie condus în viață de valori precum Prietenie, Simplitate, Decență, Autenticitate, atunci poți lua în calcul o colaborare cu Clubul Morișca. Nu-i musai să-i faci copilului vânătoare de comori de ziua lui, mai ales dacă stai la bloc, în București. Dar cu siguranță dacă te implici, vei găsi împreună cu Mimi o soluție de aniversare memorabilă.

Victor deja visează ca la 12 ani să plece pe munte cu câțiva prieteni, însoțiți de Mimi și Cosmin iar eu îmi doresc să-și realizeze visul, să îl transforme într-o amintire frumoasă despre care să povestească peste ani și ani.

Anunțuri

10 gânduri despre “11 ani – aniversare memorabilă

  1. Anul acesta nu am reusit multe din lucrurile pe care mi le propusesem, iar participarea la activitatile clubului era printre ele.
    Citind articolul tau, imi dau seama ca ai mei (mai ales Daria) ar fi fericiti sa participe la astfel de activitati.

  2. A fost o bucurie pentru noi să facem această vânătoare de comori pentru Victori și prietenii săi. Mulțumesc pentru încredere și pentru toate cuvintele de bine. Ne motivează să mergem mai departe și să ne păstrăm principiile.
    Îi așteptăm cu drag pe cei doritori să ne cunoaștem și sperăm să ne și potrivim.

  3. La multi ani veseli si plini de iubire lui Victor! Da, 11 ani este o varsta, nu prea mai zici usor copil incolo-copil incoace 🙂
    Mi se pare foarte buna ideea de a sarbatori asa si norocul vostru ca vremea inca va permite. Noi in decembrie suntem cu putine variante. Te pup!

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s