Monetizarea blogului. Branding personal

pr-11-compressor

Am ezitat mult dacă să mă duc sau nu la a doua ediție a Digital Parents Talks, despre monetizarea blogului și până la urmă balanța a înclinat către a mă duce pentru că muream de curiozitate să-l cunosc pe Paul Olteanu și bine am făcut că m-am dus, am acum motiv să-i mulțumesc pentru felul cum a abordat secțiunea de branding personal. În afara unei discuții în on-line, după eveniment, în care o altă participantă mi-a spus foarte senină să nu mai vin altă dată dacă am o părere diferită de a majorității (ceea ce îmi re-confirmă a mia oară că în România acceptarea diversității e doar o sforăială cool), absolut degeaba și de un mare prost gust, bucățica la care am stat mi-a fost mie, personal, foarte utilă pentru că mi-a clarificat o nelămurire mare care-mi genera o frustrare și mai mare.

Ca o paranteză, dar cu rolul de a-mi defini contextul – de câțiva ani mă simțeam sufocată de cantitatea masivă de bloguri/grupuri mămicești care-mi invada feedul. De un an m-am dezabonat de la majoritatea blogurilor, mai cinstit de la toate, cu excepția unuia. Din păcate nu am reușit să părăsesc grupurile de părinți pentru că viteza cu care apăs eu “Leave group” este prea mică față de viteza cu care persoane binevoitoare mă adaugă altor grupuri. Dar asta e altă discuție….Închei paranteza.

Paul Olteanu a vorbit despre cum să construim un brand personal, idei bune, sfaturi utile, o să las la final link către bloguri care au redat structurat informația, asta ca să nu-mi pierd ideea.

În capul meu s-a făcut lumină când a apărut un slide cu doar 3 cuvinte: knowledge, skills și attitude. Cunoștințe, aptitudini și atitudine sunt cele 3 valențe care aduc valoare în on-line, indiferent că este blog, grup sau doar un status pe Facebook.

Ăștia mai bătrâni, așa ca mine, am prins forumurile, care-mi dau seama acum că înglobau cam tot ce acum este spart în bucăți. La începuturile mele de mamă erau două forumuri mari și late, din care s-a desprins un al treilea, mai de soi și mai de suflet. Cert e că informația era structurată exact așa cum a zis Olteanu: erau articole de specialitate (knowledge), rubrici de diverse, gen rețete, jucării, tricotaje (skills) și așa zisele jurnale sau galerii, locuri în care fiecare mamă își povestea copilul (attitude). Dacă primele două au valoare informațională, cea de-a treia categorie are valoare de deconectare, citești pentru că-ți place stilul, atitudinea scriitorului. Ca o paralelă cu timpul actual – articolele de pe forumuri s-au transformat în bloguri de specialitate, gen blog despre alăptare, blog despre purtatul bebelușilor, blog despre diversificare. Categoriile de rețete, jucării, tricotaje au migrat către bloguri culinare, educative iar jurnalele s-au transformat în aceste bloguri care mă intoxică pe mine. Nici pe vremea forumurilor nu eram fanul jurnalelor, rar intram să citesc acolo ceva, pur și simplu după ce am născut am realizat cu o viteză uimitoare că orice căcuță de copil arată fix la fel, că primul dințișor este la toți copiii la fel, voma are același miros și aceeași consistență la toți puradeii și că toate astea mie nu-mi aduc nimic în plus, nici măcar bucurie. E adevărat că și pe vremea aceea citeam vreo două jurnale din astea, la fel cum și acum citesc tot vreo două, dar doar pentru că îmi place foarte mult stilul în care sunt scrise, deci au attitude.

Bun! Abia după ce eu am făcut această strălucită corelație între trecut și prezent, celelalte informații livrate de Olteanu au căpătat sens și valoare într-adevăr.

Monetizarea:

  • dacă tu ți-ai deschis un blog care are rolul de jurnal al evoluției copilului, e clar că nu ai ce să monetizezi, că doar nu-ți vinzi copilul sau emoțiile legate de acesta. Asta că tot am citit că se minunează unele mămici cum că altele visează monetizare. Păi visează pentru că își consumă foarte mult timp ca să documenteze un articol, să aranjeze pozele, să facă blogul să arate bine, nu scriu de pe telefon despre pârțul de la prima oră al copilului, ilustrat cu o poză de proastă calitate cu olița în baie.
  • Dacă pornești din start pe ideea de a livra informații, ar fi bine să ai în vedere de la bun început monetizarea. Rămân la părerea mea că odată ce ai scris gratis o dată, ești perceput ca fiind de proastă calitate și greu mai dezlipești această etichetă.
  • Dacă ți-ai deschis un blog – jurnal și după un timp ai aflat că poți să scoți bani din el și vrei să faci asta, repoziționează-te! Ai 3 variante: fie începi să vinzi cunoștințe, fie îți vinzi aptitudinile, fie scrii cu atitudine, dar părerea mea este că dacă alegi ultima variantă, indicat e să nu scrii musai despre copilul din dotare pentru că indiferent de atitudinea ta, răhățelul de omuleț este la fel în fiecare ogradă și nu cred că plătește vreo agenție pentru povești cu răhăței sau cu piureuțe, chiar și scrise cu atitudine, decât dacă clientul reprezentat de agenție vinde chiar răhăței și piureuțe.

Brandul personal:

  • Cine ești tu? Ești mama lui Victoraș? Minunat, s-ar putea ca pe noi să nu ne intereseze ce face Victoraș, mai ales că el face exact la fel ca Vlăduț, Andreiuț, Lucuța și Ionela. Ești o femeie cu competențe într-un anumit domeniu și vrei să le împărtășești cu noi? Excelent, dacă mă interesează e foarte posibil să te citesc, dacă nu mă interesează cu siguranță sunt mulți alții pe care îi interesează.
  • Cui te adresezi? Cine e publicul tău? Am observat că în sală majoritatea nu știau. Cum naiba să știi cine e publicul tău dacă tu ești doar mama lui Victoraș? Publicul tău este format din cine are timp să te asculte, ca-n parc, la locul de joacă. Ai nimerit pe bancă lângă mama lui Victoraș, două ore stai și asculți ce-a mai mâncat Victoraș. Dacă ți s-a părut drăguț te așezi și a doua zi tot acolo, dacă nu, schimbi banca sau chiar începi să eviți parcul. Atât de simplu e!
  • Ce valoare oferi tu cititorilor? Jurnalul copilului tău sau al familiei tale este categoric extrem de valoros. Pentru tine! Celorlalți nu le aduce nimic. Nu e ca și când ai livra informație, nu e nimic nou, este doar foarte personal. Se schimbă radical lucrurile dacă tu ajungi un model pentru ceilalți asemănători ție, dar pentru asta e musai să scrii cu atitudine. Altfel, e mult mai ușor să oferi cunoștințe sau aptitudini.

Pentru mine astea au fost punctele relevante din puținul pe care am reușit să-l stau. Îmi pare rău că nu am apucat nici măcar finalul părții lui Paul Olteanu, simt că aș mai fi avut mult de muls, dar chiar și așa, mi se pare grozav că am făcut această distincție între bloguri, că am realizat că am în continuare în minte bloguri de knowledge, bloguri de skills și bloguri de attitude pe care le citesc fie de nevoie, fie de plăcere. Un alt câștig este că acum, cu lucrurile în acest fel clarificate, îmi pot face curățenie mai ușor în on-line, fiecare nișă (nu numai cea de parenting) fiind împărțită exact după aceleași trei criterii și mai mult, știu exact unde mă situez eu și nu mă mai compar total aiurea cu bloguri cu care nu am absolut nimic în comun.

Informații concrete despre ce s-a vorbit, cine, unde și în folosul cui a organizat, nu numai despre revelații personale, găsiți la Roxana Dulgheru și la Raluca Loteanu.

Încă un lucru vreau să mai spun la final. Am apreciat întotdeauna că ParentingPR când organizează evenimente are în vedere spațiu și activități pentru copii și mă bucur că din ce în ce mai mulți organizatori de evenimente țin seama de acest aspect foarte important din viața adulților. Dar și mai mult m-aș bucura dacă participanții ar realiza că aceste spații care cresc substanțial costurile organizării, atât material cât și ca energie alocată găsirii de soluții, nu sunt locuri de joacă în care să ieși sâmbăta cu copilul, ca-n parc, ele sunt spații pentru acei copii ai căror părinți chiar nu au altă soluție și ca să poată participa la eveniment au fost nevoiți să vină cu copiii, eveniment de la care toată lumea, fără excepție, are așteptări foarte mari. Nu zic că un copil care trântește ușa deranjează, dar sunt sigură că unui vorbitor îi este mult mai greu să-și urmeze firul gândurilor atunci când o ușă se tot închide și deschide, la fel cum și ascultătorilor le este greu să urmărească prelegerea dacă se aud tot felul de bufnituri în spate. Eu m-aș bucura tare-tare dacă ne-am educa să facem diferența între evenimente pentru copii (au tot fost, organizate tot de ParentingPR) și evenimente pentru adulți la care există spațiu pentru copii în cazul în care nu ai cu cine să-i lași acasă.

Sponsorii acestei ediții au fost Centrul Comercial AuchanSloop și Turner.

Anunțuri

Un gând despre “Monetizarea blogului. Branding personal

  1. Pingback: Monetizarea blogului

Comentariile nu sunt permise.