Casă pasivă. Reabilitare energetică

Sursa: Avizez.ro

Sursa: Avizez.ro

Ne-am hotărât la începutul anului să vindem casa pe care o luaseră ai mei acum 20 de ani, într-un sat din Ilfov, într-o zonă de bălți – mergea tata la pescuit și voia să aibă unde înnopta dacă se întâmpla să rămână pe-acolo. Primul lucru pe care l-am aflat de cum am început acest demers, a fost că din iulie 2013, conform legii 159/2013, în completare la legea 372/2005, pentru orice vânzare, închiriere sau recepție de clădire este obligatoriu să dispui de un certificat energetic.

Asta ne-a abătut planurile pe un alt făgaș. Casa, înainte să ajungă la noi, primise sub acoperișul ei timp de vreo 50 de ani pe cei ce o construiseră, deci vorbim despre o casă bătrânească pe care noi în loc să o dărâmăm, am cârpit-o pe ici pe colo, cât să nu plouă prin acoperiș. Mai rămâneam vara câteva zile de dragul livezii, am mai stat și toamna târziu, că aveam în hol un fel de cuptor care se prelungea într-una din camere cu o sobă și reușeam să încălzim cât să nu înțepenim până dimineață. Nu ne-am dorit niciodată să o dărâmăm, nici măcar acum când eram la un pas de a o vinde nu ne puteam imagina scenariul în care noii proprietari vor construi o altă casă în locul ei.

Am căutat în zonă un auditor enrgetic care să vină la fața locului și să ne dea o soluție de reabilitare termică a căsuței. Pentru asta se analizează construcția dar și instalațiile aferente acesteia, instalații care în cazul nostru lipseau cu desăvârșire. Foarte repede am primit raportul de audit energetic, n-am mai stat pe gânduri, casa fiind mică, am făcut un calcul și a reieșit că ne putem apuca de treabă, ceea ce am și făcut.

Fundația casei era solidă, deci inginerul a decis că putem începe cu acoperișul. S-a dat jos toată țigla și s-a refăcut șarpanta, s-au înlocuit popii care nu mai erau tocmai buni, s-au mai adăugat două grinzi, s-a bătut astereală nouă și totul a fost acoperit cu tablă de 0.5, pentru acoperiș.

Pereții, construiți în urmă cu 70 de ani din bolțari de chirpici se conservaseră destul de bine. Mie îmi plac la nebunie casele vechi așa că am căutat în sat un meșter care i-a reparat pe unde era nevoie. Știam eu de la unchieșul că o casă din pământ respiră, așa că am fost mulțumită de cum a ieșit. Înainte să-i repare însă, am făcut instalația de apă și de încălzire care nu existase niciodată. Am optat pentru încălzire prin podea pentru că mi-am dorit foarte mult să păstrez cuptorul-sobă, iar moșul care a reparat pereții se pricepea la tot lucrul cu pământ așa că le-a oblojit și pe ele.

Nu aveam nevoie de două camere, deci am dărâmat un perete, am lărgit holul pe care l-am transformat într-o bucătărie-sală în centrul casei și am ridicat un nou perete care a delimitat o cameră mică unde urma să improvizăm baia, ca să scăpăm de wc-ul din curte (nu era tocmai ce ne doream noi). O țeavă de scurgere a fost scoasă spre exterior, în spatele casei și de acolo în vale unde s-a săpat fosa, canalizare nefiind în acea zonă. În spate forasem în urmă cu câțiva ani un puț de mare adâncime, vreo 45 de metri, de unde ne alimentăm cu apă potabilă – primul lucru i-am făcut analizele de laborator. Dacă tot eram în șantier, am ridicat și o cameră tehnică, o dată ca să nu riscăm iarna să crape hidroforul chiar și la doi metri sub pământ, și a doua, ca să montăm acolo centrala pe lemne, ca sursă de căldură și apă caldă, alternativă, cum avea să ajungă până la finalizarea proiectului. Tot camera tehnică oferă un plus de căldură pentru baie care beneficiază exclusiv de încălzirea prin pardoseală, prin faptul că unul dintre pereții băii nu mai dă direct afară.

La exterior am izolat-o cu polistiren expandat de 15 cm, iar soclul cu polistiren extrudat, am schimbat geamurile mari cu tâmplărie de lemn cu geamuri termopan mai mici, la fel și ușa de la intrare, cu profile PVC clasa A, fără miez reciclat, grosimea peretelui exterior de 3mm, perete interior de 1,2 mm, clasa S (sever) din perspectiva climatului, adică funcțional între -25 și +45 de grade, cu garnitură mediană pentru un plus de protecție împotriva curentului sau a umidității, cu un coeficient de izolare termică de până la 0,67 W/m²K cu 3 foi de sticlă – toate la un loc îndeplinind standardul de eficiență destinat caselor pasive.

Cu toate că a existat propunerea de a înălța podul pentru a face un mic etaj mansardat, l-am lăsat tot foarte jos, practic este doar spațiu de depozitare și l-am izolat cu vată minerală bazaltică. Cum este o casă pe care o vom locui ocazional, a contat foarte mult să fie foarte economică din toate punctele de vedere, în special energetic.

După ce am terminat cu toate astea, am montat pe acoperiș panouri solare pentru producerea de apă caldă menajeră și agent termic pentru încălzire, racordate la serpentina boilerului bivalent, pe care-l putem racorda și unei alte surse termice, adică centrala pe lemne din camera tehnică, care uite că înainte chiar de punerea în funcțiune, a ajuns sursă alternativă de încălzire. Încălzirea fiind prin pardoseală și având nevoie de un agent termic cu o temperatură scăzută, am luat și un Puffer de 500 l care să recupereze și să păstreze surplusul de energie oferit de centrala termică pe lemne care are un randament ridicat la temperaturi înalte.

Pentru a evita birocrația dar și pentru că oricum am fi dat-o tot ieșeam mai ieftin decât dacă ne-am fi branșat la rețeaua de electricitate din sat, am montat și panouri fotovoltaice monocristaline, adică cu o eficiență de 15-18%, pentru a produce energia electrică necesară, aproximată la un consum mediu de 3 KW/h. Le-am luat la pachet cu panourile solare, de la același producător, am avut și montajul inclus în preț și am aflat la fața locului că, nefiind deloc umbrite, casa fiind pe un deal, vor da randament maxim, practic, asta înseamnă că un procent cuprins între 15 și 18% din energia luminoasă va fi transformată în energie electrică. Pe lângă consumatorii mari din casă, pe care i-am ales ținând cont oricum de clasa energetică, la cele două lustre și la plafoniera din baie, am pus de la bun început becuri economice cu LED.

Ne trecuse prin minte și posibilitatea unui sistem de ventilare cu recuperator de căldură dar am renunțat până la urmă la el, nu pentru că nu ar fi util, deoarece el economisește multă căldură într-o locuință, aerul nemaifiind ventilat prin deschiderea geamului, dar ne-am gândit că dacă tot nu vom locui permanent în căsuța de pescuit, nu se justifică investiția. L-am reținut însă ca soluție pe timpul iernii pentru casa în care locuim acum.

Ideea e că după ce am terminat cu totul am obținut o casă pasivă, extraordinar de economică, iar ceea ce mă încântă pe mine teribil este că nu suntem branșați nici la apă, nici la curent, ceea ce ne oferă o autonomie pe care am ajuns să mi-o doresc mai ales de când locuiesc în Ilfov, unde avem măcar o pană de curent pe zi, iar agentul termic este distribuit cu porția chiar și atunci când nu se lucrează la vreo țeavă.

Nu numai că nu am mai vândut căsuța, dar ca proiect pentru anul următor este reabilitarea termică a casei în care locuim, pentru că este chiar o treabă grozavă să nu depinzi de nimeni cu apa, căldura și energia electrică, ba mai mult, să le ai aproape gratis pe termen lung, investiția inițială fiind calculat că se amortizează în doar câțiva ani.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s