The final frontier. Navigație auto

header3

Sursa foto: Edotec.ro

Prima dată când am bușit mașina am făcut-o cu simț de răspundere, ca la carte. Nu aveam cameră marșarier pentru că mă simțeam destul de bazată și am crezut că nu am eu nevoie de așa ceva. Iată-mă așadar în pauza unor cursuri pe care le frecventam, cu mașina plină de gagici, tocmai luasem masa, gata să-mi arăt (încă o dată) măiestria în întoarcerea din trei mișcări (singura care mi-a ieșit perfect încă de pe timpul școlii de șoferi) când, zbuf, zgomot de tablă îndoită! Mă uit în oglinda retrovizoare, nimic! Mă uit stânga – dreapta, nimic! Deja nimeni nu mai râdea. Mă dau jos și văd portbagajul înfundat tot, intrasem din plin într-un ciot de pom suficient de mic cât să nu se vadă în oglindă, dar suficient de înalt cât să mă trimită în service pentru că nici cu ranga nu am mai reușit să deschid portbagajul.

Acesta a fost factorul decisiv care m-a făcut să iau în calcul achiziționarea unui sistem de navigație auto.

Am noroc cu un mecanic nu foarte misogin care m-a scos de multe ori din încurcătură doar dându-mi un sfat bun. După ce mi-a îndreptat tabla înfundată m-a îndrumat către Edotec. A zis el că ar merge pe mâna lor pentru că au o gamă variată de produse disponibile și tot timpul în stoc, pentru multe tipuri de mașini, pentru ce nu au, fac comandă, livrarea e gratuită, în maxim 2 zile, asigură suport tehnic dedicat, asigură garanție 24 de luni plus că toate produsele sunt testate și comercializate cu factură.

Înainte să comand m-am sfătuit cu prietenii și din vorbă în vorbă am mai găsit vreo câțiva care tot de la ei aveau sistemele de navigație, ba chiar cu unul dintre ei avusesem plăcerea (vinovată) de a-l testa, în urmă cu câțiva ani, la o petrecere pe la Plaiul Foii. Venise cu noul lui allroad de care era tare mândru și pentru care evident, ca orice bărbat, avea nevoie de public. Cum eu aplaud la orice înseamnă nebunie cu mașina, m-am instalat confortabil în dreapta și m-am lăsat dusă pe coclauri, pe gheață și zăpadă, savurând în valuri de adrenalină performanța mașinuței. Am ajuns până la urmă pe un drumeag, care ne-a tot dus până la capătul lumii, iar la capătul lumii aveam în dreapta stâncă și în stânga prăpastie iar drumul era lat cât mașina…Venise momentul să testăm sistemul de camere al mașinii fără de care, în situația respectivă, nu ne mai serveau nici roțile, nici motorul și nici măiestria șoferului. Cu prudență și răbdare, având vizibilitate de jur împrejurul mașinii a reușit ceea ce părea imposibil, anume o întoarcere din multe mișcări (ce-i drept), pe gheață și pe buza prăpastiei. Sigur, o să-mi spui că în București nu ai nici stâncă, nici prăpastie și prin bunăvoința Primăriei, nici măcar gheață, iar eu o să-ți spun că uneori, în capitală, când ești blocat în parcare pe toate părțile, uneori și pe deasupra, fără un astfel de sistem ești mort, nu mai scoți mașina până seara.

M-am dotat așadar cu un astfel de device, care, în ciuda orgoliului de șofer bun, este foarte util, ba chiar mi-a asigurat un confort nebănuit în traficul infernal din București, când din lipsă de ocupație și ca să-mi treacă nervii mai ușor, mai ascult o muzică, mă mai uit la un video, mai citesc ce zice lumea pe Facebook, le mai pun copiilor un joc…cine face Rahova – Unirea zilnic pe la ora 8, știe ce zic. Adică într-o săptămână pot vedea liniștită Saga Amurg, toate cele 5 episoade. Iar GPS-ul este o comoară în mașina omului, mai ales când nu știi pe unde s-o mai iei ca să eviți fie aglomerația, fie șantierul. Cu aplicația Waze instalată ai toată informația din trafic în timp real.

Aștept însă cu interes să se inventeze un gadget, un ceva care să sperie vacile, că pentru asta nu am găsit încă o soluție. Care vaci? Vacile de pe uliță. Încă mă tem de ele…

În primul meu an de permis auto, am luat (cu forța) mașina bărbatului, că eu nu aveam, și am plecat spre Craiova, într-un sat uitat de lume. Omu’ mi-a zis că nu mi-o dă că sigur i-o stric dar l-am convins până la urmă. Plecată de acasă spre după-amiază, am mers șnur până în sat, unde am ajuns chiar când treceau vacile de la păscut. M-am tras eu pe marginea șanțului, dar vaca tot vacă rămâne, a trecut pe lângă mașină și mi-a smuls oglinda laterală stânga cu gingașa-i unduire de șold. L-am sunat pe om și i-am zis că a intrat o vacă în mine de mi-a smuls oglinda, iar el delicat cum este mi-a zis că suntem amândouă, două vaci. Bărbații ăștia!

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s