Cât timp să stea pe tabletă?

Sursa foto: pixabay.com

Sursa foto: pixabay.com

Spuneam săptămâna trecută că una din marile mele frământări părintești căreia nu i-am dat de cap încă este timpul pe care copiii îl petrec pe telefon/tabletă/laptop. Nu am o soluție sau vreun sfat, nici nu știu dacă eu am nevoie de sfaturi, în capul meu sunt doar întrebări fără răspuns. Cât timp să stea pe tabletă?

Ca părinte, fără să citesc teorii sofisticate la vremea aceea, am decis din capul locului că nu o să fac mare tam-tam cu televizorul. Nici nu mi-am pus copiii în fața ecranului ca să am eu timp să merg liniștită la toaletă dar nici nu am scos televizorul din casă sau să fac vreodată program, să pun limite. Televizorul a stat întotdeauna la locul lui, ne-am uitat la emisiunile preferate, la știri nu mă uit din principiu de când m-am intoxicat cu monitorizarea știrilor la primul meu job, dacă totuși rămâne pe știri, schimb pentru că mă oripilează pe mine, nici nu mai apuc să mă gândesc că ar putea traumatiza copiii. La desene i-am lăsat cât au vrut ei, nu le-am interzis anumite posturi tv pe motiv de monștrii sau desene urâte…dacă mă întreabă oricine, răspund pe nerăsuflate că urăsc desenele animate, mai ales coloana sonoră. Noroc că nu mă întreabă nimeni!

Am avut mereu încredere în ei că știu la ce să se uite și că nu vor sta mai mult decât este cazul, iar timpul mi-a confirmat că am avut dreptate, nu sunt obsedați de desene sau de televizor, au preferințe, renunță în favoarea activităților în aer liber, deci este ok.

Aceleași principii le-am aplicat și în etapa următoare, le-am cumpărat întâi telefoane și apoi tablete pornind la drum cu aceeași încredere în potențialul lor de a-și cunoaște măsura. Ei bine, aici începe uimirea mea! Pentru că se pare că nu au măsură, impresia mea este că ar putea sta cu tableta în mână și cu ochii în ea toată viața. Mi-am propus să-i las oricât, ca să văd când se opresc dar limita mea a fost mai înainte de limita lor, așa că nu am aflat.

De multe ori nesațul cu care se afundă în jocuri degenerează în scandaluri cumplite, mă enervez, ei se supără pe mine, le confisc tabletele, apoi regret și tot așa. Dar de 1000 de ori mai rău este că nici măcar nu am certitudinea că ei exagerează. Dacă aș fi sigură că am dreptate și că ei stau prea mult pe tabletă, aș institui carantina cu program de vizitare a device-ului de maxim o oră pe zi, dar am mari îndoieli…

Am tot fost în ultimul timp cu ăl mare la diverse cursuri/seminarii din sfera gaming/IT/video și am văzut copii mai mici ca el sau de-un leat care sunt ași în domeniu, mănâncă tehnologie pe pâine. Mi-e greu să cred că aceștia stau doar o oră pe zi pe tabletă, cum, de fapt, nu prea cred că stau (numai) pe tabletă, ci toate indiciile mă fac să cred că părinții lor au investit în tot felul de gadget-uri, hrănindu-le pasiunea și încurajându-i în această direcție.

Pe de altă parte sunt conștientă că ăsta e viitorul, oricât de mult am iubi noi cărțile pe hârtie și că limitându-i accesul la tehnologie nu fac decât să întârzi inevitabilul, să-i pun bețe-n roate și să-l transform (poate) într-un mediocru doar pentru că nu am avut viziunea părinților despre care vorbeam mai sus, cei ai căror copii sunt youtuberi de succes la 10-11 ani, gameri de top sau viitori excelenți IT-iști.

Sigur, mi se pare util și de bun simț să știe să scrie de mână, dar nu o să acord credit caligrafiei. Nu mă amăgesc că fi-meu va scrie de mână peste 12 ani când își va fi terminat măcar facultatea, când eu, acum, habarnam cum se mai fac anumite litere iar singura situație în care îmi exersez scrisul de mână este când fac liste de cumpărături.

Nici nu sunt genul care să pretindă că face anumite lucruri, nu le-am pus cutiuțe muzicale pretinzând că aceea este muzică, nu i-am dus la babygym pretinzând că fac mișcare, ci i-am lăsat să zburde pe câmpii, așa că acum mă găsesc în postura asta ingrată în care mă întreb (la fel ca majoritatea) dacă nu cumva jocul pe calculator le fură copilăria, dacă nu cumva jocurile pe calculator nu sunt doar pretinse jocuri. Socializarea, mișcarea și jocul în aer liber crează anumite abilități, de necontestat. Dar și tehnologia crează abilități, altele. Asta nu mi-e clar, mă cramponez să nu piardă abilitățile dobândite de mine în copilăria mea în condițiile în care ei trăiesc o altfel de copilărie? Este o pierdere reală sau este evoluție, este înlocuirea unor abilități care nu mai servesc supraviețuirii speciei cu altele care pe viitor le vor fi mai utile? Este sedentarismul asociat tehnologiei un pericol real sau există o adaptare a organismului uman la tehnologie?

Care este dreapta măsură? Le fac rău lăsându-i pe tabletă cât vor ei sau le fac rău limitându-le accesul la o oră pe zi?

Anunțuri

10 gânduri despre “Cât timp să stea pe tabletă?

  1. Academia Americana de Pediatrie si-a revizuit recent parerea vizavi de timpul petrecut de copii in fata monitoarelor. Cu aceasta ocazie au adus in discutie, pentru prima data din cate am inteles eu, importanta modului in care folosesc televizorul sau mediul online. Am trecut de jocurile video. Acum exista o diversitate de alternative. In concluzie, daca doar se joaca – 1 ora / zi este ok. Daca vrea sa socializeze cu prietenii (sa comunice, nu doar sa urmareasca ce posteaza altii), sa invete, sa-si satsisfaca o curiozitate – este putin.

    Exemplul parintilor este esential 🙂 foloseste constructiv tableta – de exemplu, pentru a gati impreuna o cina romantica

  2. Cred ca pe toti ne macina intrebarea asta. Eu fac urat ca tine la Tv, la tableta nu ajungem, ca sta inchisa 90% din timp, nici nu stiu pe unde e. Cu telefonul f putin, la jocuri. Da, eu sunt stricta si deocamdata nu am vreo emotie ca nu va tine pasul. Cred ca daca va vrea il va tine si se va adapta din mers. Sunt prea intuitivi si prea hands-on ca sa nu recupereze, daca isi vor dori asta la un moment dat. Da, e posibil sa nu mai faca performanta, in privinta alor tai nu stiu daca ar fi inclinati spre asta si le tai aripile, Ana sigur nu e spre zona tehnico-informationala, asa ca problem solved. Eu i-as „testa” un pic, sa vad daca au inclinatii, daca vor sa stie mai multe din programare sau alte chestii, eventual ii duci la un curs si apoi stabilesti ca o ora sau cat crezi tu ca e ok pe zi e pentru jocuri, restul, daca ii intereseaza, e pt cunostinte, dezvoltare de abilitati, etc. Din jocuri exclusiv clar nu au cum sa faca performanta…zic si eu, ca nepriceputu :-).

    • Ba din contra, cred cu tărie ca acei copii ultra-pricepuți pe care i-am văzut la cursurile la care am mers, au învățat din jocuri. Tocmai asta e ca intuiția îmi spune ca în acest domeniu, la vârsta asta fac performanta autodidacții, exclusiv prin jocuri. Nu cred ca vreunul a urmat cursuri. poate de acum încolo. Impresia mea e ca pur și simplu au fost lăsați în pace punanduli-se la dispoziție aparatura. E doar o impresie, nu are valoare de argument.

  3. Știi care mi cea mai mare frica?
    Ca vor ajunge pe internet!

    Am primit de la școală (este clasa întâi ) împreună cu niște caiete speciale un cd cu joc educațional. Prin care învață prin joc. Ne punem împreună la laptop și începem. După doua ture de joc, a prins cum se face și l-am lăsat singur. Ei, dar buba apare atunci când ,prin intermediul jocului care are afișat și opțiunea de joc online, intra acolo. Adică iese din aplicația de pe cd și intra direct online. Am setat pe laptop sa nu poată face acest lucru, îmi cere permisiunea înainte de a intra. Atunci el mă strigă.

    Aceleași opțiuni sunt și la jocurile pe tableta. Care dacă dau de un wi-fi, moment Îți apar tot felul de ferestre pt achiziții de monede sau tot felul de avantaje pt joc.

    Tableta si-a facut-o praf. Nu știu pe unde este. La laptop nu are acces, așa ca momentan ne bucuram de desene animate 😉

    Atâta timp cât nu are cearcăne și nu-si neglijează și celelalte activități (mâncat, mers la toaletă, activități pentru școală ) dacă lui îi place atunci îl voi lăsa. Dar sper sa fie mai după 10 ani 😉

  4. Asa simt și eu, ca e prea mic pentru toate aceste pericole. Pe de alta parte vad ca sunt alți copii, mai mici chiar decât el, care știu foarte bine cum sa se ferească de aceste pericole. Pe părinții lor as fi tare curioasa sa-i aud povestind cum au procedat.

    • Imi place subiectul pentru ca probabil ma regasesc in ce ai scris :p. Aceeasi dilema, fara sa o ridic la rang de problema insa:).
      Eu am ales sa nu imi/ne complic viata cu restrictii si reguli la capitolul asta, gandindu-ma ca este foarte posibil sa creez tensiuni inutile. Viitorul pare a fi in directia asta, si cred ca deja devin sufocanta cu replica de 3 ori pe zi „lasa tableta si pune mana pe o carte”.
      Pana acum nu au fost mari probleme la acest capitol, in sensul ca limitele noastre au cam coincis. Acum, mie mi se pare ca Maia exagereaza cu youtubul si musical.ly. Si cu alte aplicatii. Ei nu i se pare :p. Momentan merg pe mana ei dar incerc sa tin si eu pasul ca sa pot sa recunosc din timp potentialele pericole ale acestor expuneri. La celalalt pol, ma bucur ca foloseste tableta/pc/telefon pentru scopuri pur educative.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s