O idee de Crăciun

Sursa: raobooks.com

Sursa: raobooks.com

Mă minunez de frumusețea minții umane, cum reușește să păstreze în cufărul amintirilor întâmplări banale dar care privite atent sunt pline de semnificație. De exemplu, băiatul nașilor, la 11 ani ne-a povestit ce îngrozit era ca bebeluș când venea ora de somn și tatăl îl lua în brațe și-i cânta: “Tata, cântai oribil! Îmi era imposibil să adorm!”

Tot la 11 ani, blondul meu cel mare, zilele trecute, când eram pe Lipscani, lângă librăria noastră preferată, m-a întrebat din senin:

– Îți amintești vacanța aia, când eram eu foarte mic, undeva la munte și voi în loc să vă jucați cu mine sau să beți bere cu ceilalți oameni, vă certați care să citească mai întâi o carte? Sunt suficient de mare ca să citesc și eu cartea aia? Era o carte cu vampiri, cum se numea?

Amurg, de Stephenie Meyer, o carte de ficțiune pentru tineri. Exact imaginea părinților ciondănindu-se care să citească primul este amintirea care îi oferă adolescentului de acum certitudinea că o carte poate fi atât de captivantă încât vacanța să aibă sens doar citind.

Idee pentru atmosfera de Crăciun

Este deja noiembrie. În curând la noi acasă debutează pregătirile de sărbători cu celebrul christmas pudding pe care îl pregătim cu 40 de zile înainte, reunind familia în jurul vasului de ceramică în care amestecăm fructele și ne punem fiecare câte o dorință urmând ca în seara de Crăciun, acela care găsește bănuțul de argint strecurat în prăjitură să-și îndeplinească dorința în anul ce va urma. Am adoptat acest ritual de câțiva ani și mai mult, ne-am obișnuit să ne facem mici cadouri de care să ne bucurăm în preajma sărbătorilor.

La asta mă gândeam când am intrat în librărie și mi-am spus: “Toată familia citește! Ce-ar fi să aleg câteva cărți și să citim seara când în sobă arde focul?”

Eram în fața rafturilor pe care scria Editura RAO, cu cartea în mână, întrebându-mă cât de potrivită este Amurg pentru planul meu…Mă gândeam să o cumpăr pentru Victor, tot răsfoiam amintindu-mi povestea de dragoste dintre adolescenta rebelă și frumosul vampir căruia-i strălucea pielea în luciri de diamante, o poveste simplă și inocentă în primul volum, fără nimic terifiant în ea, o altfel de abordare a vampirilor care în loc de teamă trezește chiar simpatie. Lumea fantastică creată de autoare se potrivește perfect cu felul cum vreau eu să le transmit copiilor spiritul Crăciunului, anume că orice ființă poate fi bună dacă i se dă o șansă. Că e tradusă de Laura Frunză abia atunci am aflat și chiar dacă asta nu are legătură cu subiectul cărții, din simpatie, am luat-o, cu gândul să o întreb cât de potrivită e această lectură pentru un băiat de 11 ani. Răspunsul Laurei a venit cât încă eram în căutarea celorlalte cărți, confirmându-mi că nu exagerez (prea tare) recomandând această carte adolescenților: “Prima carte e destul de safe din punct de vedere sexual dar se abordează cam mult ideea amorului obsesiv”.

coperta_2898_big

Sursa: raobooks.com

Pentru partea mai mereu absentă a familiei, surmenată maxim din cauza scrierii proiectelor de incluziune socială pentru cetățenii vulnerabili ai acestei țări, etnici, minoritari și oropsiți ai sorții, ca o ironie dar și ca să fie o lectură ușoară și totuși captivantă care să-l facă să se gândească și la altceva în afară de serviciu, am ales Zece negri mititei, de Agatha Christie, de la secțiunea clasic. M-am gândit și că termenele de sfârșit de an nu permit mai mult de un roman polițist care are, printre altele, marea calitate de a fi o carte pe care nu o mai lași din mână până nu o termini. Romanele mystery sunt cele care ne-au făcut adolescența frumoasă, aprinzând pasiunea pentru căutarea de indicii și dându-ne certitudinea legăturii cauză-efect pe care o regăsim în toate aspectele vieții. Cred că a reciti cel mai apreciat roman de gen din toate timpurile, dacă e să ne luăm după vânzări, va aduce prospețime serilor noastre de lectură. Așezarea lucrurilor într-o logică perfectă, specifică romanelor polițiste aduce creierului liniștea la care tânjește în zilele grele de muncă și de aceea este cartea pe care o recomand celor foarte ocupați și stresați care nu au foarte mult timp liber.

Sursa: raobooks.com

Sursa: raobooks.com

Prâslea credeam că o să-mi facă alegerea grea, dat fiind că nu leagă încă literele între ele. Aveam nevoie de o carte care să mă prindă atât de tare încât să-mi regăsesc intonația teatrală pe care o am când îmi place foarte mult ce citesc. Pipăiam rafturile cu privirea căutând povestea perfectă, cu personaje și dialoguri captivante, având încredere în vrăjitoarea cărților, cea care se ascunde prin rafturile bibliotecilor. Magia cărților există, așa că am primit o sugestie prețioasă și foarte inspirată, sugestie pe care o fac la rându-mi tuturor acelora care caută cadoul ideal: Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupery, tot clasic. Întotdeauna m-a emoționat această micuță carte despre care cred că poate face pe oricine să o îndrăgească. Cu ani în urmă m-am apucat să subliniez pasajele semnificative și m-am trezit că am un volum subliniat rând cu rând, totul este o pildă acolo, atât de actual încât cu greu pot cuprinde cu mintea faptul că este o carte scrisă de demult. Iar desenele autorului sunt atât de frumoase încât Vlad sigur va fi topit! Și nu numai Vlad, ci oricine citește Micul Prinț!

Sursa: raobooks.com

Sursa: raobooks.com

M-am afundat într-unul din fotoliile librăriei cu cele 3 cărți în brațe și am visat la seara de Crăciun, mirosind a brad, scorțișoară și portocale, cu un jazz pe fundal, focul arzând în sobă, unul ascuns în patul lui doar cu veioza aprinsă, cucerit de lumea vampirilor, altul retras aiurea în liniștea bucătăriei unde doar cozonacul l-ar fi putut deturna de la încercarea de a dezlega mistere, iar eu imitând vulpea ce se dorea îmblânzită și toate astea în timp ce Moșul așteaptă răbdător să mergem la culcare ca să ne poată lăsa sub bradul clipocind în sclipiri de globuri colorate, darurile care să ne facă mai buni.

Sursa: raobooks.com

Sursa: raobooks.com

SuperBlog 2016.

Anunțuri

12 gânduri despre “O idee de Crăciun

    • Eu pun Micul Print în categoria cărților pe care le poți citi la orice vârstă. Când i-am citit-o prima data lui Victor, cel mai mult s-a uitat la poze, a inteles ca era un băiețel care îngriji un trandafir și a apărut și o vulpe și un șarpe….nu a înțeles mai mult de atât. Când i-am citit-o lui Vlad și a auzit-o și Victor din nou, a inteles ca este vorba despre prietenie și si-a dat seama, fără sa înțeleagă mai mult, ca este o carte care spune mai mult decât poate el sa înțeleagă. Sunt sigura ca acela a fost momentul pentru ca apoi mi-a cerut sa-i cumpăr tot de la RAO caietul cu citate din Micul Print pe care și l-a făcut jurnal. Când scrie în el studiază și citatele pentru ca din când în când îmi cere sa-i mai explic cate ceva.
      Asta vara s-a lansat intr-o discuție cu o prietena de vârsta mea, pe tema cărții și m-a surprins sa constat ca înțelegea mai mult decât știam eu de la ultima lectura.

      • Cred ca te poți orienta în funcție de reacția lor. Dacă ei o percep ca pe o simpla narațiune (ceea ce nu cred, ca ai tai sunt maricei) nu vor fi interesați de explicațiile tale. Dacă însă te vor întreba…..liber la discuții.
        Oricum, eu de cate ori o citesc mai găsesc cate o semnificație.

  1. Daria a citit „Micul print” anul trecut, i-a placut, dar nu sunt sigura ca a inteles complet despre ce este vorba. Faptul ca se discuta si la scoala despre carte ii prinde bine 😀
    In definitiv, important e sa citeasca, sa discute subiectul cu cineva, sa incerce sa inteleaga ce citeste.
    La baieti mi se pare mai dificil cu cititul. Il vad pe Andrei cum ar fugi mancand pamantul daca ar putea in loc sa citeasca…dar si cand il prinde o carte….il aud cum rade la el in camera si nu mai dureaza 1 minut si vine „pe capul meu” sa imi povesteasca o faza care i s-a parut amuzanta ori sa o comenteze si sa imi arate cum vede el situatia 🙂

      • Andrei a citit mai greu „Tabara” (nu era neaparat de varsta lui, dar a auzit-o pe Daria ca e frumoasa si a vrut cartea)
        A citit Scuze excelente (o tampenie de carte ce l-a amuzat teribil).
        I-a placut si Noroc cu laptele suficient cat sa ne povesteasca diverse faze din carte de cate ori ne prindea pe langa camera lui.
        Acum citeste Jurnalul unei belele ( de la Univers Enciclopedic) si rade de mama focului.

  2. Cat despre Micul Print. Eu citesc aceasta carte la fiecare cativa ani distanta s de fiecare data inteleg altceva din ea. E fascinant sentimentul creat de ea. Iar cea de la RAO imi place pentru ca scrisul mare o face usor de citit.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s