Primul contact cu o ființă ciudată

Sursa: intercomfilm.ro

Sursa: intercomfilm.ro

Titlul filmului SF care s-a lansat în cinema pe 11 noiembrie 2016, fără să-și propună asta, m-a trimis în urmă cu 11 ani când am avut PRIMUL CONTACT cu o ființă ciudată despre care singurul lucru pe care îl știam era că trebuia să fac cumva să ne înțelegem. Mi-au atras atenția degețelele străvezii, mici cât niște bețe de chibrit și fața care nu se suprapunea nicicum imaginii pe care o aveam eu despre cum arată un om. Mi-a trecut prin cap că seamănă cu un extraterestru dar am alungat repede gândul, simțindu-mă vinovată că pot crede așa ceva despre propriul copil.

Totuși, în prima lui săptămână de viață și de conviețuire împreună pe aceeași planetă m-am simțit la fel de neputincioasă ca Dr. Louise Banks, interpretată în film de Amy Adams, nu pentru că arăta el ca o formă de viață din altă lume, căci se transformase deja în cel mai simpatic bebeluș, ci pentru că mă apăsa responsabilitatea găsirii unei punți de comunicare între lumea noastră, a ființelor raționale și cuvântătoare și lumea lui bebelușească, fără de care ori una, ori alta sau chiar amândouă s-ar fi prăbușit în abisul suferinței și al depresiei.

Cu toate că citisem mult pe tema asta, ba chiar aveam în spate și o facultate de profil, orice încercare părea sortită eșecului: pe de o parte nu reușeam să-i înțeleg nevoile, nu știam ce vrea de la mine, totul era un scârțâit neinteligibil, pe de altă parte nu eram capabilă să-i comunic nevoile mele, gen somn, hrană, pe care dacă nu mi le satisfac o perioadă mai lungă de timp, sunt incapabilă să mai funcționez. Făcând eforturi supraomenești să rămân calmă și pozitivă în ciuda furtunii din sufletul meu, m-am străduit să-i explic cu cuvinte simple, cu muzică, cu mimică, chiar cu culori, însă de fiecare dată mă izbeam de același plâns scheunat pe care nu reușeam să-l asociez unei nevoi specifice. Îmi imaginam doar și, de fapt așa și citisem, cum că plânsul de bebeluș diferă în funcție de cerința pe care o emite, însă pentru mine scârțâitul era la fel, agasant, de neînțeles, frustrant și în ultimă instanță deprimant pentru că deja devenisem disperată să găsesc soluția de care depindea supraviețuirea mea și a lui, în siguranță.

Am luat legătura cu prietenele mele, alte femei care aveau și ele bebeluși, sperând să văd luminița de la capătul tunelului. Tot ce am aflat a fost că aceste ființe mici și capricioase au împânzit lumea, se află peste tot și pun în pericol echilibrul întregii planete dacă nu găsim rapid cheia limbajului comun.

În toiul unei noi arii de scârțâituri, am cedat, masca de calm și bunăvoință s-a spart în mii de cioburi și a permis micii ființe să mă vadă obosită, disperată, speriată, furioasă, cu lacrimile curgându-mi șiroaie, plângând suficient de tare cât să acopăr plânsul lui, vinovată pentru slăbiciunea mea, iubindu-l pentru perfecțiunea lui. A tăcut, ne-am privit în ochi, l-am strâns la piept, ne-am atins sufletele și am trăit acordajul într-un suspin plin de înțelegere, regăsindu-ne într-o lume paralelă în care singura cale de comunicare este emoția autentică.

Vulnerabilitatea este cea care facilitează comunicarea, înțelegerea mai presus de limbaj, cu orice ființă, terestră sau extraterestră. Autenticitatea și exprimarea neîngrădită în canoanele sociale a emoțiilor rupe limitele universal acceptate ale înțelegerii. Nu e nevoie de cuvinte ca să știu că ființa din fața mea suferă, iubește, se bucură sau se teme, tot așa cum nu cuvintele vor arăta ceea ce simt eu. Ochii, lacrimile, respirația, postura corporală, corelate cu strigătul primal, din viscere, fac comunicarea posibilă.

Cu amintirea acelor vremuri în suflet și reînnoind promisiunea autenticității față de orice formă de viață cu care intru în contact, am apăsat play pe trailer și am dedus că filmul este despre extratereștrii adevărați, nu despre bebeluși, despre nave spațiale care au aterizat pe 12 meridiane ale lumii și pun în dificultate o expertă în lingvistică căreia autoritățile îi solicită ca în termen de două zile să le descifreze limbajul, în încercarea de a evita un conflict între planete și cu speranța de a descoperi noi forme de inteligență și poate chiar alte lumi.

După ce văd filmul o să vă spun dacă reușește sau, mai bine, vedeți chiar voi filmul iar eu nu vă spun nimic mai mult, ca să n-avem vorbe că v-am dezvăluit finalul!

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

Un gând despre “Primul contact cu o ființă ciudată

  1. Pingback: Arrival/Primul contact | Mihaela Roxana...

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s