Pot să te iubesc? Just do it.

Sursa: Pîrvan Laurențiu și Answear.ro

Sursa: Pîrvan Laurențiu și Answear.ro

De două zile, de când nu m-a sunat și nici mesaj nu a trimis, simt că mor câte puțin. După ultima întâlnire am plâns atât de mult încât nici nu-mi dau seama dacă ce mă doare acum este capul sau golul pe care îl simt din cauză că nu știu dacă o să mai am vreodată ocazia să-i răspund acelei întrebări.

Totul a fost perfect, am mers cu mașina până la marginea pădurii, ne-am plimbat târșâindu-ne picioarele prin stratul gros de frunze, am pretins că ne pricepem la ciuperci, ne-am făcut poze printre copacii scorburoși, am vorbit despre nimic și când ni s-a uscat gâtul de atâtea cuvinte în care încercam să imortalizăm acea după-amiază de toamnă, ne-am îndreptat către cafeneaua de la marginea orașului, acolo unde știam că găsim cea mai aromată cafea cu lapte și suc proaspăt de portocale.

Tot cerul mi-a căzut în cap când și-a scos geaca și i-am văzut tricoul: “Pot să te iubesc?” mă întreba fără teamă, în văzul tuturor, așteptându-se să îi răspund pe loc. Am înlemnit, nu știam ce să fac, inima îmi bătea ca nebuna de bucurie în timp ce stomacul era strâns ca un pumn pregătit de atac din cauza fricii pe care o simțeam în fața lui. Dinții mi s-au încleștat și nu am reușit să scot niciun cuvânt, ne-am sorbit în liniște cafelele, eu căutând un răspuns care să mă salveze, el crezând că tăcerea mea înseamnă “Nu”.

Ne-am luat la revedere aproape ca doi străini, repede, ca să evităm penibilul situației și să putem roși în voie sau dacă nu amândoi, că el nu avea de ce să fie jenat, măcar eu, că m-am purtat ca o copiliță la primii fluturi în stomac.

De atunci zac, nu-mi vine să fac nimic, nu am mai dat pijamaua jos, de ieșit din casă nici nu s-a pus problema.

Sună telefonul, număr necunoscut. Răspund. E curierul:

– Aveți un colet de la Answear. Va găsesc la adresă în 10 minute?

Nu reușesc să-mi aduc aminte ce am comandat. E un magazin online atât de mare, unde găsesc îmbrăcăminte, încălțăminte pentru toate ocaziile și tot felul de accesorii de la cele mai populare 200 de branduri din lume, au livrarea gratuită și posibilitatea de a returna în 30 de zile iar eu comand mereu de la ei tocmai pentru că găsesc tot ce-mi poftește inimioara și nici nu trebuie să ies din casă, dar uite că de data asta sunt atât de necăjită că nici nu mai țin minte ce am comandat.

Abia apuc să-mi îndes papucii în picioare că și sună la ușă! Ca un robot am plătit și am rămas cu un colet micuț în mână. Cu ultimul strop de energie tai hârtia lipită bine și scot la lumină un frumos tricou: “Just do it.” – de parcă Universul îmi transmitea să nu las lucrurile așa, să fac ceva!

Mi-am amintit, l-am comandat după prima noastră întâlnire! Am fost așa emoționată, mi-a dat un trandafir galben superb și apoi a fost foarte timid, de parcă eram doi adolescenți din alte vremuri. Ajunsă acasă, zâmbind la trandafir, am răscolit site-ul magazinului online în căutarea tricoului perfect care să-i dea curaj să mă sărute la următoarea întâlnire, pe care însă am făcut-o praf cu muțenia mea în fața întrebării lui atât de curajoase.

20161113_152208-compressor

Dar uite că mi se mai oferea o șansă! Tricoul ăsta avea să mă scoată din casă și să-i spună iubitului meu ceea ce eu nu fusesem în stare să-i spun: nu numai că poate să mă iubească dar de abia aștept să o facă! De parcă odată cu mirosul de haină nouă inspirasem și praf de stele, mi-a revenit pofta de viață, am făcut un duș lung și reconfortant, am tras pe mine blugii cei mai comozi, noul tricou în care-mi pusesem toate speranțele, în picioare bascheții preferați, o geacă subțire (soarele strălucea din nou făcând din toamnă anotimpul perfect pentru primăvara iubirii noastre) și am fugit într-un suflet către serviciul lui unde am ajuns exact când cobora. N-a fost nevoie să spun mai mult decât spunea deja tricoul meu sau poate stelele din ochi, cert este că m-a luat în brațe și a făcut ceea ce îmi dorisem de când l-am văzut prima data: un sărut lung și pasional care a șters ca prin farmec toată tristețea și deznădejdea ultimilor zile lăsând în loc un zâmbet larg. L-am lăsat să creadă că era tot numai pentru el, doar eu știam că îi zâmbesc un pic și tricoului meu care se transformase deja în tricoul norocos pe care-l voi purta de fiecare dată când am nevoie să cred că pot să fac lucrurile bune să se întâmple.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s