Ascultă-ți sufletul cu urechi de lemn!

Sursa: WuXing

Sursa: WuXing

Chiar dacă nu mai vorbisem de mult iar eu îmi vedeam liniștită de viața mea, vestea că a plecat m-a luat prin surprindere și m-a amețit în așa hal încât am simțit nevoia să mă așez înainte să mi se taie picioarele. Nimic din ziua pe care voiam să o petrec la Mega Mall nu prevestise prăpastia ce tocmai se căscase în fața mea la citirea acelui mesaj pe telefon. M-am uitat în jur fiind sigură că în momentul acela nimic nu s-ar fi potrivit stării în care mă aflam, dar cum toate în viața mea se leagă într-o ordine perfectă dar de nepătruns pentru mintea mea, am constatat că mă aflam în fața unui restaurant chinezesc. M-am așezat, având un puternic sentiment că printre aromele asiatice voi găsi răspunsurile la toate întrebările mele, că îmi voi găsi liniștea sufletului în profunzimea înțelepciunii chinezești.

Cum stăteam la masă și reciteam obsesiv mesajul prin care mă anunța că e departe, m-am simțit ascultată, toată frământarea mea era auzită și înțeleasă. În fața mea, pe ecranul central, ascunse într-un bol cu legume apetisante, câteva urechi de lemn păreau să audă prea bine plânsul ascuns privirilor celor din jur. M-am îndreptat parcă hipnotizată spre tânăra care servea și am întrebat-o direct:

– Ce sunt urechile astea de lemn?

WuXing știe! Sunt niște ciuperci care cresc pe scoarța copacilor foarte bătrâni, în bucătăriile restaurantelor ajungând deshidratate. Se rehidratează timp de jumătate de oră și abia apoi se folosesc. Sunt nelipsite în bucătăria asiatică, se potrivesc bine cu orice tip de carne dar și cu legume, nu au un gust puternic și au darul de a împrumuta aroma ingredientelor din jur. Haideți să vă fac o salată cu urechi de lemn! Conțin fier, calciu și fibre și ajută la digestie, iar riboflavina întărește sistemul imunitar și reduce stressul!

Aștept cuminte salata, fără să mă mai gândesc la nimic. Revine cu bolul parcă atunci extras din ecranul pe care-l zărisem mai devreme, așa de bine arăta, și îmi spune complice că li se mai spune și Urechile lui Iuda sau Urechile evreului.

Iuda, exact asta este! Exact așa m-a trădat, m-a lăsat lumii în care mă simt singură și a plecat. Mă uit la ciupercile din farfurie și chiar seamănă cu urechile lui mari de care râdeam când ne prosteam în vreo dimineață la cafea. Elastice și parcă un pic mai negre ca urechile lui, dar foarte asemănătoare. Mușc dintr-una, sperând să-l doară măcar un pic din cât mă doare pe mine dar ciuperca roșiatică se bucură să mă încânte cu consistența ei crocantă chiar și după ce a fost gătită, printre legumele moi.

– Dar de ce Urechile lui Iuda? I-au tăiat urechile?

– Nuuuuu, legenda spune că după că l-a vândut pe Isus, sfâșiat de remușcări s-ar fi spânzurat de crengile unui copac bătrân pe care creșteau ciuperci din astea. Și denumirea din latină tot la urechi face referire.

Auricularia auricula-judae…Iuda din nou! Îmi amintesc că Iuda a fost altfel decât ceilalți discipoli, a fost preferatul Lui. Așa cum prietenul meu drag a fost cel în care am avut cea mai mare încredere și iată că m-a trădat. Pare-se că Iuda este încă printre noi, nicidecum spânzurat în copacul cu urechi. Chiar așa, oare ce au auzit urechile copacului înainte să-și pună capăt zilelor? O fi spus că-i pare rău, că l-au tentat cei 30 de arginți pe care Evanghelia spune că i-ar fi primit ca să-și vândă învățătorul? Cred că nu….la cât de bune sunt ciupercile astea, probabil că a ronțăit câteva înainte să o comită, la fel cum prietenul meu, probabil că înainte să plece a mers la o ultimă ședință de masaj Tui Na.

De undeva dintr-un cotlon uitat al minții mele, ca un fluture, și-a fâlfâit aripile un alt gând: în Evanghelia după Iuda, acesta a fost singurul discipol care a înțeles cu adevărat cine este Isus și tocmai pentru ca acesta să se poată întoarce în împărăția cerurilor, i-a făcut voia și l-a vândut autorităților care i-au ucis trupul. După această carte, nu moartea lui Isus a mântuit omenirea ci înțelegerea diferită pe care a avut-o Iuda asupra lucrurilor.

Dintr-o dată în jurul meu lucrurile se așează într-o ordine pe care nu o văzusem până atunci, mă văd pe mine ronțăind din urechile crocante de lemn de data asta liniștită, aproape mulțumindu-le pentru inspirație.

Nu m-a trădat! Erau deja câteva luni de când nu-mi mai doream să mă întorc la ce a fost, păstrând totuși prietenia noastră, iar el a înțeles asta. A plecat pentru că i-am dat drumul, eu l-am lăsat să plece, a făcut ceea ce eu am vrut să facă. La fel ca Iuda Iscarioteanul, a înțeles ce trebuia să facă și a făcut, fără prea multe cuvinte.

În viață nimic nu este ceea ce pare că este! Așa cum chinezii nu fac doar mâncare, ci adună sensuri și țes povești în jurul oricărei denumiri pe care o dau bucatelor, care, mergând pe acest fir, nu hrănesc doar trupul ci mai ales liniștesc sufletul. Se spune că cea mai bună alinare pentru suferință este ascultarea și iată că urechile de lemn au ascultat povestea mea și acum mă trimit în lume cu o altă stare de spirit, mai încrezătoare și mai atentă la…furnici în copaci!

Voi ce mâncăruri chinezești preferați și mai ales, ce semnificații ați găsit în denumirile lor neconvenționale?

Sursa: WuXing

Sursa: WuXing

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

Anunțuri

8 gânduri despre “Ascultă-ți sufletul cu urechi de lemn!

      • Stiu povestea, am juma de bilioteca legat de Evangheliile Apocrife.
        Ma refeream la starea de spirit transmisa de text.
        Dar consider textul bun, cu poveste, sentimente si mancare sper ca buna. Eu urasc ciupercile 😀

      • Asta e starea ta de spirit 😉 dacă ne luam după ce spun Evangheliile, s-a întâmplat cel mai bun lucru care se putea întâmpla. Dacă ne luam după experienta mea, la fel, este exact ce mo-am dorit. Aproape întotdeauna lucrurile care au sens pentru viețile noastre se ascund în întâmplări nu tocmai vesele.
        Și apoi cultura asiatica este una cu semnificații profunde. Vorbim despre China, nu despre Brazilia 😛

  1. Îmi plac şi mie multe mâncăruri chinezeşti (pacheţelele de primăvară, creveţii în aluat cu sos dulce-acrişor, diverse variante de noodles), dar ciupercile astea nu-mi plac. Chiar acum câteva zile i-am dat soră-mii un mesaj să ia nişte mâncare chinezească, dar nu i-am spus ce, am sfătuit-o să ia ce mai cumpărase anterior şi îi plăcuse. M-am trezit că cel puţin 3 cutii conţineau urechi de lemn (unele în combinaţii cu pui, alta doar o salată de urechi). Nu le-am putut mânca, cred că mai degrabă îmi displace aspectul lor şi îmi stârneşte repulsie. Dar nici textura nu mă încântă.

    • Știi cum zic specialiștii, ca gustul se mai și educa. Pana sa scriu articolul asta doar ma distram de denumiri, acum ca știu ca în spatele fiecăreia este o poveste, o sa acord mai multa atenție.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s