Prăjitură simplă de post

arhiva personală

arhiva personală

Când privesc în jur și văd că sunt familii în care până și Moș Nicolae aduce dulciuri făcute în casă cu migală, doar din nuci, fructe, fără strop de zahăr, fără copt, mă simt rău de tot pentru că știu sigur că sunt o mamă bună chiar dacă-l las pe Moș să aducă oreo, kinder, cipsuri și sucuri. Tot bună mă simt și când rar mă gândesc să fac ceva dulce. Nu-mi fac niciodată planuri să am în permanență câte o prăjitură prin casă. La mine se întâmplă cam așa:

– Mami, faci și tu ceva dulce?

– Fac, mă uit ce am prin casă și inventez ceva!

Și de aici variantele sunt oarecum simple – dacă am unt, fac fursecuri, dacă am ouă, fac vreo prăjitură cu gem și glazură de bezea, dacă am lapte, se presupune că aș putea face clătite dar încă mă ambiționez să nu învăț să fac așa ceva, dacă nu am nimic, dar am drojdie, fac gogoși, iar dacă nu am nici unt, nici lapte, nici drojdie, fac așa zisa prăjitură simplă de post, care e de post doar pentru că nu am eu nimic prin casă din ce aș avea nevoie și îmi e lene să mă îmbrac și să merg să cumpăr. Când stăteam în București asta nu era chiar o problemă că mă mai duceam și-n pijama, nu se uita nimeni ciudat, doar în capitală se plimbă mulți nebuni pe stradă. Aici în sat nu merge chiar așa, e mai greu…

Prăjitura asta e încă una din favoritele mele. Chiar am observat, prefer ori chestii complicate – pesemne mă provoacă complexitatea, ori chestii care se remarcă prin simplitate. Asta e simplă, în jumătate de oră e gata și murdăresc doar un castron, o crăticioară, o lingură și un tel.

La mine valoarea unei rețete este invers proporțională cu numărul vaselor rezultate în urma preparării, cu cât sunt mai puține vase murdare, cu atât rețeta este mai bună.

arhiva personală

arhiva personală

Așadar, luăm castronul/ligheanul și punem la grămadă în el juma’ de cană de ulei, juma’ de cană de zahăr, 2 căni de apă, 3 căni de făină, juma’ de cană de caju pisat (rețeta e cu nucă, dar mie nu-mi place așa că înlocuiesc cu ce am, caju, migdale, sâmburi de caisă), 3 linguri de cacao, 1 linguriță bicarbonat stins cu oțet sau zeamă de lămâie, 1 praf de copt, 2 pliculețe de zahăr vanilat, esențe (mie îmi place cu rom). Se amestecă bine cu telul până nu mai sunt cocoloașe, apoi se răstoarnă într-o tavă în care pun hârtie de copt.

arhiva personală

arhiva personală

O coc cam 35 minute în cuptorul preîncălzit la 180 grade dar o încerc cu scobitoarea după vreo 20 de minute, nu de alta dar timpii ăștia de coacere sunt de multe ori relativi. Așa că scobitoarea e sfântă, dacă înfig una în centrul tăvii și o scot curată înseamnă că prăjitura e coaptă, dacă iese cu urme de aluat, o mai las, dar nu mult, repet testul scobitorii după 5-10 minute.

arhiva personală

arhiva personală

Între timp îi fac și o glazură. Pun în crăticioară 5 linguri de zahăr, 2 linguri de apă, 2 linguri de ulei, zahăr vanilat dacă am, dacă nu, mă fac că nu am văzut că-i scris și ăsta, esențe și amestec în ele până dau în fiert.

Prăjitura coaptă o las la răcit, la fel și glazura. Când e rece, o tai acolo în tavă, nu o scot încă, o ung cu glazura rece și ea și apoi presar fulgi de cocos. Abia după acest important pas care contribuie substanțial la estetica prăjiturii, o scot pe un platou, bucată cu bucată și o dau băieților.

Un alt criteriu după care se stabilește calitatea unei prăjituri este viteza cu care se halește!

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s