De ce să vrei mult când te poți mulțumi cu puțin? De proastă!

pixabay.com

pixabay.com

De ce să vrei mult când te poți mulțumi cu puțin? De proastă, ăsta e primul răspuns care-mi vine în minte! Sau de prost, că nu are nimeni scutire 😛

Vorba aia care zice “Dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l cum să pescuiască și va avea mâncare toată viața!” este anacronică, doar bătrânii îi mai înțeleg sensul iar noi suntem atât de dăștepți și le știm pe toate atât de bine încât nu ne pierdem timpul și energia cu băbisme.

Ce-i aia să pescuiesc ca să am ce mânca toată viața? Numai pește? Scârbos! Eu vreau azi friptură, mâine cartofi prăjiți, poimâine salată, răspoimâine fructe și nu am niciun chef să învăț să cresc animale, să cultiv cartofi, să cresc legume, să-mi fac livadă. Iau ce pică! Ciugulesc un pic de la tine, apoi de la altul și altul și altul. Ce dacă nu mă satur niciodată? Mai bine așa decât să muncesc eu ca să am tot ce-mi trebuie să pun pe masă și să mănânc bine. E plictisitor și hai să fim serioși, îmi ocupă tot timpul, îmi consumă toată energia, nu mai am când să ciugulesc de la alții!

De ce să vreau de la un concurs de blogging care se întinde pe două luni, să-mi crească traficul, să mă ajute să-mi perfecționez scrisul, să cunosc niște firme, să am câteva colaborări, când mă pot mulțumi cu o cremă? De proastă, cum îți spuneam! Sau de prost, tot aia e! E adevărat că pentru o cremă muncesc mult mai puțin dar și mai adevărat este că o cremă nu-mi ține de foame și nici nu mă ține toată viața, se termină în două săptămâni. Nu mai bine îmi fac eu o sursă de venit din blog dacă tot scriu bine? Neeeeee, plictisitor, ar trebui să renunț la altele și nu am chef, decât să am mai mult mai bine mă mulțumesc cu puțin!

De ce să vreau eu de la o relație să îmi ofere stabilitate, afecțiune, împlinire, siguranță, confort, susținere când mă pot mulțumi cu puțin sex? De prostă, evident! Cu toate că în cazul ăsta intuiția îmi spune că pe primul loc e răspunsul “de prost”. Vorba aia de la început e bătută de o alta, mult mai actuală care zice răspicat și fără să lase loc de întors „Bucură-te de prezent!”

A uitat unul juma’ de sarma pe masă? Mănânc-o și pleacă! Ai găsit o sticlă de Cola începută? Bea-o și aruncă sticla! Ai găsit un concurs de blogging? Bate-te pentru o cremă și apoi nu mai scrie nimic până la următorul concurs! Ai găsit o femeie disponibilă? Fă sex cu ea și las-o!

Cam așa decurg lucrurile acum, asta înseamnă să te bucuri de prezent și nu o să spun că e bine sau rău ci doar că indiferent ce drum alegi să urmezi, ai un preț de plătit.

Dacă mergi pe varianta veche și înveți să pescuiești nu prea mai ai timp de ciugulit de pe unde apuci, scrii constant pe blogul tău, muncești pe brânci și-ți faci sarmalele tale, vreo sută ca să-ți ajungă, renunți la sexul cu toate femeile și păstrezi doar una cu care-ți faci o familie….toate astea sună cam plictisitor dar pe termen lung dacă tragi linie ieși pe plus, rămâi cu ceva, nu mori de foame și ai și un umăr pe care să pui capul când sexul nu mai merge.

Dacă mergi pe varianta nouă, lași pescuitul cui are nevoie de el și împuști toate cremele care-ți ies în cale, mănânci resturile de pe toate mesele, culegi mierea tuturor femeilor care-ți permit, nu te plictisești niciodată și când tragi linie constați că ești pe 0 și nici putere să înveți să pescuiești nu mai ai.

Ca o explicație, lăcomia cu care încerci să apuci câte puțin din tot ce-ți iese în cale vine dintr-o mare lipsă, dintr-o foame cruntă, dintr-o durere cumplită. Îți iei puțin, anesteziezi durerea un timp scurt și când începi iar să simți că-ți lipsește în mod grav ceva, mai iei puțin, cât să amorțești oleacă. Ca să satisfaci în mod real nevoia, ar trebui în primul rând să-i dai timp să se manifeste în toată imensitatea ei, ceea ce doare rău, ar însemna să iei contact cu tine, să afli cât de amărât ești, iar tu nu vrei asta, tu vrei să crezi și să pretinzi că ești bine și câte un anestezic ușor administrat destul de des te menține pe linia de plutire.

Ce aș alege eu? Greu de spus…Sunt foarte comodă, nu prea pretențioasă – aș mânca și resturi la o adică, poate nu toată viața, dar un timp nu m-ar deranja. Pentru creme clar nici nu m-aș da jos din pat dar ca să învăț chestii noi și folositoare pe termen lung aș muta vreo doi munți din loc dacă nu-i conving să o facă singuri. Iar în relații, privind în urmă, cred că am ales mereu varianta grea, aia care mă asigură pe termen lung dar nu pentru că aș fi eu vreo calculată ci pentru că îmi plac provocările și “just sex” e banal iar ce e banal mă plictisește înfiorător. Găsesc mai multă adrenalină în a (re)cuceri și păstra același mascul (unul și bun) decât să-i consum ca pe înghețată, câte doi (sau mai mulți) pe zi. Doar înghețata se pretează la o astfel de frecvență fără teama de a mă plictisi vreodată, bărbații merg bine de tot cu expresia „Less is more!”

Anunțuri

4 gânduri despre “De ce să vrei mult când te poți mulțumi cu puțin? De proastă!

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s