În mod ciudat, sunt fericită!

celebrate-954791_640

pixabay.com

În mod ciudat, sunt fericită!

2016 este anul care mi-a luat tot. În chiar primele zile am primit o lovitură care m-a năucit. Imensă! Nici nu știu cum am rămas în picioare sau de unde am avut putere să mai lupt încă 6 luni pentru ceea ce credeam că este important. Nu numai că am luptat dar am avut credința că fac bine ceea ce fac, că merg în direcția bună, că există șanse. Am găsit în mine puterea să cred, să sper, să lupt, să repar și mai mult decât asta, am reușit să iert după ce inițial m-am foarte revoltat.

La mijlocul anului a urmat cea de a doua lovitură, fatală. M-am ridicat de jos și am zâmbit, dar nu am mai fost eu. Am murit și m-am născut alt om.

Nici măcar nu m-a durut la fel ca prima dată. De fapt nu m-a durut aproape deloc. A fost furie, au fost lacrimi după care, încet, încet s-a așternut liniștea.

Mi-am luat timp să mă obișnuiesc cu ideea că am pierdut tot ce a fost important pentru mine și s-a întâmplat altceva decât mă așteptam eu.

Mi-am dat seama că totul a fost o minciună, tot ce prețuiam eu, tot ce credeam că este important s-a dovedit a fi fost nimic. Zero! O mare minciună! Mi-am irosit viața investind în ceva ce de fapt nu exista.

În mod ciudat, asta m-a făcut fericită! Dacă totul a fost minciună, de fapt nu am pierdut nimic. Ca și când ai trăi toată viața convins fiind că ai în buzunar lozul câștigător, îl pierzi și apoi afli că era doar o hârtie frumos împăturită.  Nu ai pierdut nimic. Chiar poți să râzi de cât de prost ai putut fi!

În mod ciudat am început să văd ce mi-a adus 2016. Și la prima lovitură și la cea de a doua am avut o pereche de brațe care să mă cuprindă și un umăr pe care să plâng. În miez de noapte, fără amânări, fără întrebări, fără să fiu judecată. Am avut acceptare și știu acum că asta este mare lucru. Mulțumesc, prieten drag!

Am avut claritate. Acum știu ce caut, știu de ce anume am nevoie și se pare că pașii m-au dus către soluții. Nu e totul rezolvat, nici pe departe, sunt abia la început dar măcar știu ce vreau.

Am aflat că nu am încredere în mine. Totul a început cu o întrebare: “când nu știai că-mi place, hai că înțelegeam să te ascunzi, dar acum când ai văzut că te plac, de ce nu te arăți?” O întrebare grea cu un răspuns dureros: “Pentru că chiar dacă tu mă placi, eu nu mă plac!” – nu am avut curaj să o spun dar sper să o citești, tu, cel care m-ai întrebat. Uite că 2016 mi-a adus și niște ochi prin care să învăț să mă plac. Întrebarea asta mi-a reamintit de un premiu pe care l-am câștigat acum câțiva ani, un loc pe podium care ar fi trebuit să mă facă să fiu mândră de mine dar care mi-a adus mare rușine și dezamăgire pentru că ochii prin care mă vedeam atunci nu mă plăceau. Știu că ideal este să mă văd cu ochii mei și să mă plac așa cum sunt dar asta e o mare sforăială de actualitate, la pachet cu iubirea necondiționată, zona de confort și alte blabla-uri pe care iubitorii de psihologie le cred rezolvate prin lectura unei cărți sau participarea la o conferință. În fapt este un parcurs anevoios pentru care ai nevoie de curaj, de determinare și nu în ultimul rând de sprijin, de ochii ăia prin care să te vezi prețios până când reușești să deschizi proprii tăi ochi și să vezi bine cu ei. Mie mi-a adus 2016 acest sprijin, neașteptat, necerut, ba chiar respins la început dar când e să fie, este chiar dacă nu vreau eu să accept.

În mod ciudat închei acest an mai săracă decât mi-am imaginat vreodată că aș putea fi și în același timp mai bogată decât am fost vreodată. Am îngropat o minciună imensă și am primit un adevăr mic și firav, dar real, pot pune un picior pe el și voi fi un pic mai înaltă, mai sus decât am fost vreodată până acum.

În mod ciudat, sunt fericită cu pierderile suferite! Abia acum am loc să primesc ce este pentru mine, până acum am fost prea ocupată să țin în brațe o minciună oribilă.

Zdrobită pe fundul prăpastiei, sprijinindu-mă pe brațe miloase, privind prin ochii altuia, mă simt norocoasă și sunt fericită că am reușit să-mi păstrez iubirea de oameni și credința că totul se întâmplă pentru a ne fi mai bine. 2016 – un an pe care nu-l doresc repetat dar pentru care sunt recunoscătoare!

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s