Scriu mai bine când sunt pătimașă

arhiva personală

Am scris despre SuperBlog înainte să se încheie oficial concursul, dintr-o ambiție personală și pentru că voiam să scriu impresiile la cald. Chiar mi-a spus de curând prietenul meu că scriu mai bine când sunt pătimașă și are dreptate, mult mai bine reușesc să transmit emoția cititorilor atunci când eu sunt plină de emoție, dar și să scriu la rece are avantaje.

Pentru mine planul a fost așa: mă înscriu, respect regulamentul concursului și indiferent de rezultat, mă duc la Gală, pe tot parcursul primesc ce vine spre mine, iar la final trag linie, hotărăsc ce păstrez, ce arunc și decid dacă am câștigat sau nu.  Abia acum am parcurs toți pașii. În weekendul trecut s-a întâmplat marea Gală SuperBlog, cea care m-a bântuit în ultimile două luni, fiind prezentă permanent printre rândurile și gândurile comentatorilor de pe grupul de facebook. Toți participanții mai vechi o așteptau, iar eu o așteptam mai mult poate decât ei, acesta a fost premiul pe care mi l-am promis de la început, dinainte să știu ce înseamnă SuperBlog.

Am ajuns la concluzia că pentru mine cel mai important este să învăț mereu lucruri noi, dar nu ca la școală, cineva să dicteze, iar eu să-mi iau notițe și apoi să memorez. Sunt importante experiențele, se pare că așa învăț cel mai bine. Și cred că fiecare, după un concurs precum SuperBlog, rămâne cu exact ce și-a dorit de la început. Cine și-a dorit premii, a rămas cu premii sau cu frustrarea de a nu le fi câștigat. Mie nu-mi place să pierd așa că nu îmi doresc premii, deci nu am cum să pierd. Am învățat să mă arunc în situații de viață, fără prea mari așteptări și să-mi doresc doar ceea ce știu sigur că pot obține.

De la SuperBlog mi-am dorit o experiență complexă, ceva nou, care să mă scoată din rutina comunității căreia îi aparțineam de ceva timp, mi-am dorit să învăț să scriu altfel, să înțeleg lucrurile diferit față de cum le înțelegeam, să cunosc oameni. Oamenii sunt premiul meu cel mare pe care mi-l doresc în orice moment al vieții, fac colecție de oameni, îi păstrez în sufletul meu, mă bucur când îi revăd și dacă nu mai am șansa asta, păstrez cuvintele lor și uneori le ascult ca pe o muzică de care am chef când sunt într-o anumită stare. Sunt cuvinte care mi-au adus idei noi, perspective noi, motive de a mă reanaliza pe mine, de a mă repoziționa.

Mă simt foarte bogată după Gală, am rămas cu un Emil care mi-a vorbit despre mediocritatea oamenilor care nu câștigă premii, adică eu. E un gând asupra căruia revin pentru că a atins ceva în mine…

Am rămas cu imaginea Olimpiei pe sofaua din holul Hotelului Arc de Triomphe, gazda primitoare a Galei SuperBlog. Un hotel despre care ar trebui să spun că e impecabil, primitor, cu paturi confortabile și mochete pufoase așa cum trebuie să fie un hotel de 4 stele. Doar că eu voi lega acest confort de Olimpia, care la ora 3 dimineața îmi povestea ce este creativitatea, pe o sofa parcă pusă acolo special pentru noi. Ăsta e motivul pentru care hotelul ăsta are infinit de multe stele, pentru confortul acelei discuții! Sunt hoteluri care îți oferă dotări de câteva stele și sunt alte hoteluri, precum acesta, care îți crează o anumită stare, ne-cuantificabilă în stele. Este vorba despre intimitate, discreție, căldură umană și profesionalism.

Îl păstrez pe Radu cu încrederea lui că eu voi reveni la SuperBlog și o traduc ca pe încrederea pe care mi-o acordă mie cum că voi găsi acele resurse să replic bucuria cu care am participat prima oară, pentru că fără acea bucurie nu exist.

Pe Claudia o pun alături de celelalte modele de diplomație pe care le am și sper ca într-o zi să cântărească suficient de greu încât să învăț și eu lecția diplomației.

Daniel mi-a făcut un dar mare, o dată că l-am cunoscut și a doua că, alături de Răzvan și Alin, mi-au deschis o ușă către arta vinului, mi-au arătat că mă pot schimba din băutor de vin în cunoscător de gusturi și arome ce provoacă emoții. Toți 3 mi-au dat începutul unei povești care depinde doar de mine să fie continuată.

Tot la SuperBlog le-am câștigat pe Rahela și Oana, oameni frumoși pe care mi-am dorit să îi revăd de îndată ce au plecat și am certitudinea că drumurile noastre se vor mai interescta de multe ori.

Georgiana și Minerva mi-au reconfirmat că e ok să fiu exact așa cum sunt, fără să mă prefac că sunt mai mult sau mai bună, sunt oameni lângă care pot să respir în voie, oameni care știu să definească un cadru, pot funcționa la fel de bine în contexte diferite, știu să pună limite, ceea ce mi se pare grozav. Cu oameni ca ele nu mă mai simt chiar așa singură pe lume.

Cert este că acum, la aproape o săptămână de la Gală mă simt mai puternică, simt că mai mult aparțin unei comunități mari, aceea a bloggerilor. Acesta este premiul meu, cel mai mare pe care-l puteam câștiga și îl păstrez cu grijă, conștientă fiind de valoarea lui.

Las pozele să confirme cele spuse mai sus, fotodivertisment oferit de PartySnap, unul dintre sponsorii concursului, despre care am și scris un articol chiar drăguț în concurs.

Arhiva personală

Arhiva personală

Arhiva personală

Anunțuri

10 gânduri despre “Scriu mai bine când sunt pătimașă

  1. Şi acum îmi răsună vreo câteva cuvinte, propoziții, texte, romane, serii :)) nespuse în acea seară, şezând noi pe sofaua gazdei noastre… Mă întreb ce-o fi fost în capul meu de ieşeam la fumat devreme, pe ziuă cu Adrian (care vorbeşte la fel de mult ca mine), când aveam un ascultător aşa de bun ca tine?! Şi, chiar şi până să ajung la tine, puteam să profit de Ioana (comentator amator), care e tot un ascultător bun, în ciuda numelui blogului…

    Una peste alta – nu noi, poveştile, faptele astea! -, mulțumesc cerului că am avut ocazia să te „urăsc” pe grup că ai gura prea mare, dar n-am fructificat-o deloc, nada, nicio fărâmă! :)))) Şi să ştii că n-am mers să dorm la tine, că tot despre creativitate s-ar fi vorbit pân’ la micul dejun, iar tu ți-ai fi dat palme singură că ai făcut invitația.

    Cât despre Radu, uite că e şi el în top 3 „neadormiții de la ora 3”, sfărâmând urarea mea (pentru el) cu 13.

    Cred că e Gala la care am cunoscut şi socializat cu mult mai mulți decât puteam eu duce, date fiind şi absențele, muuulte, ale unor blogări mai vechi, care au ales să nu ajungă tura asta.. şi, în mod ciudat, deşi mă leagă mai mult decât o prietenie cu ei, mă bucur că nu au ajuns!

    Te îmbrățişez! Şi, să ştii că, pentru nespuse s-a inventat apelul video! :))) Mai micşorăm şi noi distanțele…

  2. Numai maine nu-i Springul dar pana atunci banuiesc ca ne mai vedem la un SMS Biz sau la alte conferinte prin Bucuresti. Ca sa-ti spun drept, sunt legate unele de altele. Cand e Webstock incepe si SuperBlog iar in apropiere de Gala SuperBlog sunt altele gen Food Bloggers sau Future of Media. Spor de primavara 🙂

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s