Iarna nu-i ca vara

pixabay.com

pixabay.com

De curând, acum vreo doi ani, în parcarea unui mall, în fața mea, printre mașini erau un el și o ea, tineri, mai tineri ca mine. Din senin el s-a prăbușit inconștient. Ea, ușor speriată, dar totuși stăpână pe situație. Prima mea reacție a fost sa opresc o mașină care tocmai trecea pe acolo și să cer ajutor. Replica șoferului m-a năucit: “lasă-mă cu toți drogații tăi!”. Fata mi-a făcut semn că e ok, el a început să își revină, încă amețit părea totuși curajos, așa că am îndrăznit să-l întreb dacă suferă de ceva, dacă știe de ce a leșinat….“de foame. Sunt medic, de peste 30 de ore nu am mâncat nimic.” Am scos din buzunar o ciocolată morfolită de copii, a mâncat-o pe loc, sprijinit de roata mașinii lângă care căzuse. M-a asigurat că acum este ok și că ajunge cu bine până acasă unde va mânca și va dormi.

În prima zi de ninsoare în București am rămas acasă. Aveam câteva chestii urgente, gen luat insulină pentru un diabetic care nu poate supraviețui fără, dar am reușit să amân o zi. Așa că am stat pe Facebook, am privit pozele cu mulțimea dezlănțuită de la metrou și mi-am spus “uite mă că au și bucureștenii simț civic, și-au lăsat mașinile acasă și merg cu mijloacele de transport în comun!” Jur că am fost mândră. Până spre după-amiază când, cu mâna șoferului de acum câțiva ani, ăla care mi-a spus să-l las în pace cu drogații mei, o domniță și-a pus pe facebook un status care mi-a amintit instant că trăiesc în România și că asta îmi ocupă tot timpul. Zicea dumneaei de boii ăștia care au ieșit cu mașinile, din cauza cărora alți sute de oameni sunt nevoiți să meargă pe jos, prin nămeți….M-am simțit exact ca atunci când tot în București, au fost linșați cu bestialitate și lipsă de discernământ maidanezii, când mergeam cu copilul în Cișmigiu și în coșurile de gunoi publice zăceau câini morți, iar pe Facebook era revoluție, toată lumea știa că așa este bine, fără să se gândească o secundă mai departe de propriul interes egoist.

Exact ca acum, șoferii sunt boi!

Cine sunt șoferii ăștia care au avut neobrăzarea să iasă cu mașina? E prima întrebare pe care mi-o pun și asta ar trebui să facem fiecare dintre noi. Nu cumva sunt medicii care trebuie să ajungă la muncă? Sau poate sunt chiar muncitorii care trebuie să ajungă la plugurile care să deszăpezească Bucureștiul? Poate-s de la ENEL? Prietenii mei, medici veterinari care chiar fac minuni, au avut pană de curent la cabinet în ziua aceea, ar fi avut nevoie de specialiști… poate că specialiștii ăia n-au fost atât de boi să ia mașina, poate că au fost cum le place comentatorilor de facebook, niște oameni de bine care-au venit pe jos la muncă și au ajuns mâine, în timp ce oameni și animale mor astăzi.

Când văd că stațiile de metrou sunt suprasolicitate mă gândesc că mulți bucureșteni au înțeles situația și au acționat în consecință. Când văd mașini pe stradă, mă gândesc că este o urgență acolo, că arde. Duduia care-i făcea boi și-a permis luxul de a-și lăsa angajații acasă și de a sta chiar ea la căldurică în fața unei sticle de vin….Minunat! Nimic din experiența mea de viață nu mă îndeamnă să cred că aceia care au cutezat să iasă cu mașina, au făcut-o de plăcere, sunt sigură, pentru că merit să mă respect pe mine, că aceia aveau niște urgențe. Am obligația față de ceilalți oameni să cred în binele colectiv. Nu am dreptul să-i judec, în niciun caz. Nu sunt perfectă, uneori o fac și îmi accept șuturile în cur, pentru că le merit. Că sunt și inconștienți…mai mult ca sigur că sunt, dar nimeni nu are dreptul să bage în aceeași oală oameni despre care nu știu nimic.

Ți-a atras atenția o mașină parcată pe linia de tramvai și îți iese pe urechi spiritul civic? Caută șoferul, vezi, poate că-i naște nevasta, poate că-i moare mama, dă-i o mână de ajutor ca să nu blocheze prea mult tramvaiul! L-ai găsit și este doar un nesimțit care-a parcat aiurea? Spune-i lucrul acesta, explică-i, renunță la sticla ta de vin de la căldurică și oferă timpul tău unuia căruia părinții nu i-au oferit educație. În felul ăsta vei fi într-adevăr util, altfel rămâi un biet comentator pe facebook în fața unei sticle de vin.

Ieri nu am mai reușit să amân, aveam de rezolvat vreo 7 chestii. Nu am avut nicio secundă intenția de a merge fără mașină. Ar trebui să fiu nebună să îmi asum să vin din Ilfov până în București pe jos, cu doi copii după mine și apoi să străbat Bucureștiul dintr-un capăt în altul…Deci, era clar, urma să merg cu mașina. Am făcut ceva ce nu am mai făcut demult și anume mi-am planificat călătoria, am stabilit cu exactitate ordinea locurilor în care urma să merg, m-am gândit unde parchez, am redus timpii de staționare, m-am înarmat cu răbdare, am pornit de acasă cu așteptări adaptate vremii de afară și știți ce? A mers totul ca uns, am rezolvat tot. Desigur, la finalul zilei am zis și eu la fel ca un ilustru încă în viață, că iarna nu-i ca vara, dar vă întreb, de ce ne-am aștepta ca iarna să fie ca vara?

În definitiv chiar este iarnă, chiar a nins și chiar se circulă ca iarna. Nu am niciun motiv rațional să-mi imaginez că voi scoate aceiași timpi ca vara, decât dacă sunt bou. Și nu sunt nici măcar vacă.

Ce am văzut ieri în trafic? Șoferi mult mai atenți ca de obicei, mult mai îngăduitori, am simțit conduita preventivă. Mă încăpățânez să cred că trăiesc totuși într-o lume bunicică, nu printre boi, așa cum se vede de pe Facebook.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s