Toleranța este lipsa opiniei

pixabay.com

pixabay.com

Toleranța este despre a accepta orice? Toleranța este lipsa opiniei? Dex-ul zice că este despre a îngădui, a trece cu vedea, a suporta. Mie asta îmi sună a acceptare a ceva ce de fapt nu prea îmi place.

M-am gândit să scriu despre toleranță pentru că acest cuvânt a ajuns să fie o altă mare sforăială, pe lângă celelalte dragi mie: iubirea necondiționată, timpul de calitate și zona de confort. A acuza cu ușurință pe oricine de lipsă de toleranță este dintr-o dată foarte cool, iar intolerantul ar trebui pus la zid și omorât cu pietre de către cei ce se pretind toleranți.

Au fost tolerați evreii în timpul celui de-al doilea război mondial? Nu, au fost exterminați!

Sunt tolerate adultele contemporane care poartă bentițe și pălăriuțe cu urechiușe de pisicuță? Da, categoric!

Cam asta este diferența dintre tolerant și intolerant.

Scriu despre asta pentru că de câțiva ani, să tot fie vreo 5 așa, cam de pe când am blogul și vocea mai puternică sunt acuzată periodic de lipsă de toleranță, practic de câte ori am o părere care e diferită de majoritate. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc sunt acuzată de intoleranță de câte ori îmi exprim o părere, o opinie.

Toleranții cool din jurul meu nu mai sunt mulțumiți că adultele cu bentițe și pălăriuțe cu urechiușe de pisicuță sunt acceptate, ei pretind ca tuturor să ne placă adultele cu bentițe și pălăriuțe cu urechiușe de pisicuță. Pana mea! Mie nu-mi plac! Deloc! Dar nu le dau în cap și nici nu instig la ură sau la violență, doar îmi exprim părerea.

Anul trecut n-am mai rezistat și am făcut cunoscută opinia mea despre….cum să-i spun? masculinitatea uber feminină care palpita prin porii bărbaților indeciși asupra orientării lor sexuale. Băi, am mai scris despre senzația de psihoză pe care o aveam astă vară când veneam în București și la tot pasul întâlneam același tip, de parcă era unicul din capitală, până când am realizat că de fapt sunt mulți pe stradă, dar arată toți la fel cu acei pantaloni mulați pe gambele feciorelnico-pubere, cu turul înspre genunchi, tricourile cu decolteu mai ceva ca al fetelor, barba care nu se potrivea neam cu fizionomia de căprioară impecabil pensată și epilată….Așa, și ce s-a întâmplat după? Toleranții cool m-au acuzat de intoleranță, unii mi-au dat unfriend, alții m-au blocat pe facebook, cei mai curajoși mi-au spus că nu am dreptul să judec. Să mori tu că nu am dreptul? Adică cum nu am dreptul? Nu am dreptul la opinie, nu am dreptul să-mi placă sau să nu-mi placă niște haine, o tunsoare, o barbă?

Hey, să nu confundăm preferințele cu toleranța/intoleranța, vă rog eu mult! Să nu confundăm exprimarea unei păreri cu judecata!

Dacă afirmația “îmi plac bărbații înalți, slabi și bruneți” o luați ca pe o preferință, atunci nimic nu vă îndreptățește să considerați că este o judecată afirmația “nu-mi plac bărbații cu aspect de femeie cu barbă caligrafică”.

Chiar și dacă spun că un anumit om îmi pare urât, tot nu se cheamă că nu-l tolerez. Ar fi intoleranță dacă nu l-aș accepta, dacă l-aș marginaliza, dacă l-aș exclude sau dacă l-aș omorî, dar nu fac asta, eu și urâtul trăim în bună pace, nu mă deranjează cu nimic și nici eu pe el, ne vedem de viețile noastre având, Slavă Cerului, opinii diferite.

Faptul că eu am o părere despre urât, lui îi validează existența, prin ochii mei el există. Aș putea să nu am o părere dacă nu l-aș vedea, dacă nu l-aș observa și asta mi se pare trist, deloc de dorit.

Și dacă observ, am și o părere despre ce-am observat, de ce să nu o spun? Să ignor ce văd în jurul meu sau să ignor ce simt? Doar pentru că toleranții cool nu tolerează opinia? Trăim vremuri în care ne este frică să fim diferiți, mimăm lipsa de opinie de frica intoleranței toleranților cool. Serios? De ce vă doriți asta?

Chiar nu vă dați seama că este penibil să pretindem că nu observăm că negrul de lângă noi este negru? Sau să pretind că nu m-am prins că am o colegă oarbă…am avut o colegă oarbă și după un drum cu ea până la cârciumă i-am spus: „draga mea, tu ești oarbă, ești diferită de mine, iar eu nu știu cum să mă port cu tine ca să ne fie bine amândurora. Deci, cum facem pe stradă ca tu să nu-ți rupi gâtul, iar eu să nu mor de inimă că te calcă vreo mașină?” Credeți că s-a simțit judecată sau s-a gândit că nu o tolerez? Nu, la naiba, era oarbă, nu proastă! 😛 Mda, știu, toleranții cool tocmai comentează că judec!

E musai să fac sex cu femei doar pentru că e la modă uniformizarea sexelor, iar preferința mea pentru bărbați este privită ca discriminare și lipsă de toleranță pentru celălalt sex?

E musai să neg Dumnezeul în care cred doar pentru că e foarte la modă să fii ateu și în virtutea toleranței cool, oricine mai crede în vreun zeu este considerat apriori intolerant?

Cum spunea o bună prietenă, toleranța nu este despre a accepta orice fără discernământ, ci mai degrabă de a-l accepta pe acela care nu mă place așa cum sunt.

Anunțuri

2 gânduri despre “Toleranța este lipsa opiniei

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s