Pentru vise de-o viață e nevoie de specialiști

3-Begonia-0722494447-300x169

Sursa foto: aia-proiect.ro

Am dus copiii la o vecină ca să alerge cu ai ei și am căpătat 4 lăstari de liliac, că tot îmi doream de mult să plantez și la noi în ogradă. M-am învârtit prin toată curtea căutând locurile perfecte, gândind în perspectivă, să aibă soare destul, să nu umbrească altceva când crește că doar nu o să rămână mereu un fir de jumătate de metru, să nu stea în drum, dar să se vadă din casă. Tot felul de calcule, măsurat distanțe, aproximat și asta doar pentru câteva viitoare tufe de liliac.

În timp ce săpam gropile cu grijă să nu calc plantele din jur mi-am amintit cu drag de primul meu proiect de casă, aceasta în care locuiesc, în curtea căreia mă străduiesc să adun laolaltă culoare, miros, umbră și soare.

Cred că înainte să intru la liceu am devenit foarte conștientă că îmi doresc să locuiesc într-o casă pe pământ, să calc pe iarbă și să stau la umbra unui pom. Aceea a fost perioada în care visam mult, îmi imaginam fie că o să stau doar cu iubitul meu într-o căsuță mică, fie că o să locuim într-o casă imensă împreună cu cele două perechi de părinți, case din chirpici, lemn sau cărămidă, case tradiționale sau dimpotrivă, moderne, vile impunătoare sau construcții pe un singur nivel, toate le aveam desenate într-un caiet cu foaie velină pe a cărui copertă scrisesem cu toată seriozitatea și optimismul vârstei, cu litere mari și frumos conturate PROIECTE CASE.

Am căutat caietul câțiva ani mai târziu când eram cu un pas mai aproape de visul meu, aveam terenul și îmi doream casa, dar nu l-am mai găsit și poate că a fost mai bine pentru că vârsta mă făcea să văd lucrurile altfel. Sau poate nu numai vârsta ci faptul că știam mai clar ce-mi doresc, de data asta atenția îmi era îndreptată către spații, distanțe, mod de folosință, nevoile mele și ceea ce mi-ar fi plăcut să fie.

Înainte de a lua în calcul să consult un proiectant, intuitiv știam că nu vreau o casă cu balcon pentru că nu o să-l folosesc niciodată. Dacă închideam ochii și mă imaginam cu cafeaua în mână și cu o cupă de înghețată, întotdeauna eram în curte, printre pomi, niciodată nu vizualizam balconul. Aceeași poveste a fost cu garajul, puteam să-mi imaginez o încăpere cu rafturi, cu scule, cu murături, cu dulcețuri, dar mașina era întotdeauna în fața porții. Apoi a fost mirajul caselor mari, voluptatea pe care o simțeam când imaginam o casă cu camere multe și spațioase pe care doar străbătându-le în gând mă simțeam obosită, dacă ar fi fost să fac curat în realitate și mai ales peste câțiva zeci de ani, deja mă simțeam neputincioasă, așa că mi-am dorit o casă mică, cu suficiente camere cât să avem fiecare posibilitatea să ne retragem în solitudine, dar fără spații inutile, care să crească costurile de întreținere și să sape la temelia confortului meu domestic.

Abia după ce toate astea au fost bine conturate, am avut o primă întâlnire cu proiectantul și am înțeles că dacă făceam asta mai devreme aveam de câștigat timp și câteva soluții pe care noi nu le-am văzut, nefiind specialiști. Discuția s-a învârtit în jurul a ce ne place și ce obișnuim să facem, cum ne petrecem timpul. Iată cum câteva întrebări bine plasate pot contura un spațiu de locuit! Ne place să fim laolaltă chiar dacă fiecare face altceva, deci sufrageria va fi mai generoasă, dar și cu posibilitatea de a delimita activitățile în spațiu. Obiceiul lui de a citi și al meu de a scrie au trasat un birou separat de sufragerie, dar cu perete de glasvand pentru a păstra legătura. Plăcerea de a trăncăni în bucătărie a mutat pereții cu vreun metru, cât să obținem o cameră în care să se poată găti, dar și lua masa sau chiar sta la o șuetă cu prietenii în jurul unei sticle de vin.

Mai mult decât atât, discuția asta a fost ca o lecție de viață pentru mine, am înțeles ceva ce știam deja, dar îmi închipuiam că e valabil doar în anumite domenii, anume că pe termen lung ca să ieși mai ieftin și mai bine e indicat să iei în calcul varianta profi. Tata îmi zicea că decât să-mi cumpăr cea mai ieftină pereche de pantofi de la tarabă, care să mă țină un drum, mai bine intru într-un magazin cu renume bun și-mi cumpăr o pereche de pantofi pe gustul meu, chiar dacă sunt mai scumpi, dar care să mă țină o viață. Așa mă învăța, că e posibil ca în timp, ce-i ieftin la început să devină mai scump decât ar fi fost dacă alegeam varianta mai puțin ieftină.

Întâmplarea face că proiectantul știa că scriu pe un blog și ca să înțeleg mai bine cum stau lucrurile a făcut o paralelă între casa mea virtuală și casa reală pe care urma să o construiesc. Când am pornit blogul, l-am făcut singură, de capul meu, pe genunchi, citind pe internet, vizionând tutoriale și punând în practică. Nu zic că nu a ieșit! A ieșit, funcționează, scriu, lumea citește, deci pare ok, doar că dacă aș fi apelat la un specialist plătind pentru serviciile primite, per ansamblu ieșeam mai ieftin. Să migrezi de pe un blog gratuit pe domeniul propriu păstrând toate articolele este mai scump decât să fi avut de la bun început un domeniu al meu, cumpărat. O temă bine aleasă, nu numai pe criterii estetice, m-ar fi ajutat să cresc blogul mai repede. Găzduirea este și ea foarte importantă, pot alege ceva ieftin dar care să nu-mi ofere niciun fel de securitate, pot alege ceva sigur dar care să fie destul de restrictiv cu permisiunile, sunt multe variante pe care eu la acel moment nu le știam. Târziu, când am consultat specialistul, toate aceste alegeri erau de fapt reparații și aveau costuri mult mai mari decât dacă aș fi pornit de la început cu ceea ce mi se potrivea mie.

Paralela asta m-a ajutat să înțeleg care este rolul proiectantului într-un proiect de casă. Pe lângă economia în timp și bani pe care o realizezi pentru că obține actele necesare mai repede și mai ieftin, te scutește să bâjbâi printre soluții care ție ți se par ieftine, dar care într-un an, maxim doi se dovedesc a fi greșite, iar ca să repari, mai ales când e vorba de o casă, este foarte greu, mult mai greu ca la un blog.

O casă, de cele mai multe ori o faci pentru o viață și e de dorit să o faci din prima bine, să fie versatilă, să se poată adapta schimbărilor tale în timp, confortabilă, să nu devină o povară atunci când vârsta îți este deja povară, să fie într-un loc care-ți convine, cum este hostingul pentru blog, alegi să construiești pe un câmp, fără vecini, fără utilități sau alegi un cartier rezidențial unde ai tot ce-ți trebuie, în funcție de personalitatea ta, așa încât să-ți locuiești casa cu drag, să fii acasă și acum, dar și peste 20 de ani. Pentru toate astea și încă multe altele este bine să visezi mult, să dorești cu pasiune, să muncești cu perseverență și în final, înainte să începi construcția, să lucrezi cu un specialist – calea sigură și economică să ai casa din vis, iar visul să dureze o viață.

Articol scris pentru SpringSuperBlog 2017

aia-proiect

Sursa foto: aia-proiect.ro

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s