Investiția în plăcerea de a învăța merită creditată

Photo-1

Sursa foto: telecredit.ro

Am prins o ofertă de neratat la bilete de avion în Amsterdam mai acum vreo lună și m-a prins exact înainte să-mi intre banii, iar ce economii aveam erau destinate unei mici intervenții chirurgicale așa că singura soluție a fost creditul până la salariu.

Știam de el de la ediția din toamnă a SuperBlog, i-am găsit un loc special în memoria mea, e cuplat la un beculeț și când întru pe avarii, dacă nu-i tragică situația, adică să nu am nevoie de mai mult de 1300 de lei la primul împrumut, se aprinde roșu și știu ce am de făcut – aplic online pentru un împrumut rapid, în doar câțiva pași, creez un cont, introduc datele personale, aleg suma, perioada de rambursare și gata. Este un credit nebancar, nu există intermediari sau brokeri de credite, cererea ajunge direct la creditor, este analizată și în doar câteva ore primesc răspunsul și banii în contul meu bancar.

Nu este vorba despre sume mari, ăsta e avantajul, nu te îndatorezi pe viață ci doar până la următorul salariu, nu te știe nimeni, nu te mai bombăne părinții, nici la prieteni nu mai trebuie să apelezi, la primul împrumut ai dobândă 0, deci pentru mine chiar este o soluție.

După excursia spontană la Amsterdam am intrat într-o polemică cu prietena mea care-i broker. Îmi spunea că instituțiile bancare și cele nebancare nu recomandă îndatorarea iresponsabilă și că satisfacerea acestor mici plăceri cam aici s-ar încadra, cum că dacă ești chibzuit și îți planifici din timp vacanțele nu ai nevoie de astfel de soluții și că de fapt așa e și indicat, să apelezi la împrumutul rapid doar pentru situații de urgență cum ar fi o boală, o situație neprevăzută, o întârziere de salariu și nevoia de a plăti o rată, practic o serie de situații nu tocmai plăcute.

Eu văd lucrurile un pic diferit, adică atunci când știu că pot restitui banii împrumutați chiar la primul salariu cred că îmi pot permite luxul unor plăceri asumate.

A călători este mult mai mult decât un moft, este cel mai eficient mod în care am învățat despre lume, cultură, obiceiuri, istorie și geografie, este cel mai profund mod în care am reușit să evoluez, la egalitate cu cititul.

Noi chiar avem un fel de glumă în familie care zice că banii dați pe cărți și pe excursii îi trecem la investiții, nu la cheltuieli și nu o dată ni s-a întâmplat să mergem la vreun târg de carte cu ultimii bani pe care îi aveam în casă. Da, este plăcere și lectura și călătoria și în ochii multor oameni satisfacerea unei plăceri nu este considerată o urgență care să îndreptățească un împrumut urgent, dar pentru mine lucrurile stau puțin diferit.

După ce m-am împrumutat ca să iau bilete de avion și să vizitez un oraș care are legătura cu dragostea mea pentru lalele și cu legenda olandezului zburător, cea de la care am pus pe picioare acest blog, acum sunt deja la al doilea credit nebancar, suma pe care o pot împrumuta a crescut la 1500 lei, iar eu sunt foarte relaxată și mulțumită că am acest tampon care-mi permite să mă bucur de viață sau să ofer bucurii celor dragi, pentru că acum despre asta este vorba.

De aproape doi ani mă străduiesc să-l învăț pe Vmic să meargă pe bicicletă fără roți ajutătoare. Pe cât de simplu a fost la Vmare, pe atât de greu a fost cu ăsta micu, nu s-a legat, i-a fost frică, nu și-a dorit, aproape că renunțasem. Disperată și dorindu-mi să învețe odată ca să ne putem plimba toți trei, am recurs chiar și la mijloace mai puțin ortodoxe, i-am promis 50 lei lui și 50 de lei fratelui dacă fac ceva ca să se pună copilul pe două roți. Asta i-a motivat și uite că acum suntem 3 bicicliști în familie! Mi-am achitat datoria față de ei, fiecare a primit câte 50 de lei, dar m-am trezit într-o nouă situație: e primăvară, încep turele cu bicicletele în afara orașului, ei sunt foarte mândri de isprava lor, așa că și-au pus bănuții împreună, adică 100 de lei și mi i-au dat ca să cumpăr un portbagaj pentru mașină cu sistem de prindere a bicicletelor, cască, cotiere și genunchere pentru Vmic, să pun benzină, să plătesc o noapte de cazare și cu mesele aferente pentru o ieșire la munte cu bicicletele, așa, ca să sărbătorim reușita piticului după doi ani de strădanie. A picat asta…cum să zic? Ca nuca-n perete, înainte de salariu, înainte de Paște, dar de nerefuzat pentru că e vorba despre copiii mei care au realizat ceva foarte important și au acum o dorință care merită îndeplinită. În plus atât portbagajul cât și echipamentul le vom folosi și în viitor pentru alte multe călătorii, așa că le trec la investiții și fără să stau prea mult pe gânduri aplic pentru un nou credit rapid.

Sigur, o să se găsească destui cârcotași care să-mi spună că nu era nimic urgent, că puteam aștepta salariul, că primăvară este și peste două săptămâni și că nu era nicio tragedie dacă îi lăsam să mai aștepte un pic. Iar eu să le dau dreptate, cu câteva amendamente: nu știu ce va să vie peste două săptămâni, poate vreo boală sau vreo ploaie ne-ar împiedica să facem excursia! Plus că e inițiativa lor și cred că trebuie să o încurajez chiar dacă asta înseamnă să mă împrumut, ca să nu mai spun că au acționat atât de responsabil oferindu-mi bănuții lor pe lângă care să mai pun eu ceva (ok, ceva mai mult!!!), încât dacă aș fi fost creditor direct aș fi avut încredere să le ofer chiar și un credit care avea nevoie de o garanție pentru că investiția în plăcerea de a învăța merită creditată!

Articol scris pentru Spring SuperBlog.

Anunțuri

Un gând despre “Investiția în plăcerea de a învăța merită creditată

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 12. Care este plasa ta (de siguranță) financiară?

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s