Atunci am fost fericită

20160810_171050

Arhiva personală

Ai încheiat un capitol, lași în urmă și simți regret sau, din contră, bucurie, dar privirea îți este îndreptată înainte, înspre ce va să vie pentru că tu știi deja că totul e mișcare într-un singur sens, iar staționarea este imposibilă, exact ca într-un roller coaster. Abia mai târziu îți este permis să aduci imagini din trecut în viitorul pe care îl trăiești acum, iar ce aduci este o stare, o emoție, este ce a rămas după ce totul a trecut.

La mine așa se întâmplă când mă îndepărtez de vâltoarea evenimentelor, îmi amintesc că mi-a fost bine, că am fost veselă sau poate agitată, răsfățată sau admirată, dorită, iubită, rămân cu ceva, o singură stare definitorie, detaliile se estompează, ce-a fost urât dispare, ce-a fost confuz se clarifică și totul se condensează într-o imagine, o amintire care descrie cel mai bine ceva ce-a fost. Altfel ar fi prea greu să duc cu mine totul, m-aș încărca prea mult și ar fi dificil să țin drumul spre înainte.

Luăm cu noi doar o imagine magică ce aduce în suflet emoția trăită cândva. Este ca și cum am păstra doar coperta cărții și atunci când citim titlul, în mintea noastră se scrie prima pagină, iar când o citim pe aceasta deja o scriem pe următoarea, de fiecare dată altfel, doar starea-copertă rămâne aceeași. Este drăguț că lucrurile când încep să se întâmple nu au copertă, doar început, iar începuturile sunt aproximativ la fel, emoție, nerăbdare, teama de necunoscut, extaz. Abia după început se întâmplă viața, cu bune și mai puțin bune, se scrie sfârșitul și la ceva timp după, punem coperta care pare să nu aibă nicio legătură cu cele scrise, dar reflectă cele mai puternice emoții trăite.

Atunci am fost fericită – așa se intitulează una dintre cărțile mele. Dacă o scriu poate că nu e cea mai veselă, dar dacă doar privesc la tine atunci când apa cădea-n ploaie peste noi în cabina mică de duș înnodându-ți-se în barbă, mai jos de zâmbetul larg izvorât din ochii pe care îi iubeam, scriu doar atât – Atunci am fost fericită! – asta păstrez și așa te iau cu mine.

Este vorba despre o relație sau despre o călătorie, ești tu sau o vacanță sau tu ești o vacanță? Mi-ar plăcea să am o poză cu tine pe care să o pot pune aici, eventual dintr-o vacanță împreună, dar nu am. Dau click, pozele încep să curgă pe monitor lăsându-mă cuprinsă de emoție. Simt încântare, bucurie, liniște, mulțumire, dor și….da! Atunci am fost fericită!

facebook_1491894418988

Arhiva personală

Este o fotografie făcută înainte să te cunosc, dar are legătură cu tine pentru că inima-mi dansa ca atunci când mă întorceam acasă după o noapte cu tine – vacanța ideală: nerăbdarea de a porni spre tine, timpul întotdeauna prea scurt și gustul fericirii la întoarcere! Tot o vacanță de o noapte a fost, o fugă la mare, spontană, așa cum îmi place mie, m-am urcat în mașină și dusă am fost! O noapte alături de oameni dragi, cu depănat amintiri din care se nășteau dorințe noi și vise îndreptate spre mări scăldate în soare la apus, răsăritul lăsându-mi-l atunci, în prezentul trecut despre care scriu acum, în viitor. Am lăsat berea începută pe masă și am pornit prin beznă către marea mea cu gust de amintire sperând să fiu singură pe plajă, dar nu a fost așa, și ceilalți își lăsaseră berile ca să vadă răsăritul. Am scăpat de haine și m-am dus mai aproape de soare, înot, lăsând apa să mă mângâie ca atunci în cabina micuță de duș. Încă nu vedeam soarele, dar știam de unde urma să apară, o dâră de lumină ce brăzda marea îi trăda intenția de a ține lumea în viață încă ceva timp de-acum încolo. Am înotat spre el, un pescăruș mă dojenea că parcă-s prea departe de mal, vaporul din zare mă descuraja și el, doar apa mă cuprindea din toate părțile, legănându-mă liniștită în timp ce mă purta spre soare. De-odată s-a întâmplat ceva ce nu mai văzusem până atunci, marea a luat foc, flăcări de jur împrejur, pluteam într-un cazan imens de foc plătind pentru păcatele de până atunci, sperând la cele viitoare, visând poate la tine, scăldându-mă în fericire! Nu cred în rai, poate doar în iad, doar acolo în mijlocul contradicției, când focul arde apa, atunci am fost fericită!

Momondo, motorul de căutare care ne îndeamnă să visăm spre viitor și să găsim cele mai convenabile oferte de călătorie de peste 10 ani, m-a provocat să scormonesc prin laptop în căutarea celei mai dragi fotografii din călătoriile mele. De ieri mă uit la poze, amintirile mă răscolesc, îmi dau seama că îmi doresc să revăd unele locuri și că altele noi se cer călătorite, retrăiesc întâmplări și emoții, mi s-a făcut dor de oameni, s-a reaprins dorința de a cunoaște alții noi, de a porni în aventură, de a acorda din nou o șansă acolo unde am fost dezamăgită, simt că sunt gata să mă bucur de alte surprize pe care mi le face viața, sunt gata să schimb perspectiva ca să mai scriu încă o filă din cartea “Atunci am fost fericită!

Îmi place joaca asta de-a fotografia, este plăcut să-mi iau răgazul de a lăsa amintirile să vorbească prin imaginile pe care le păstrez în laptop. Mă întreb cărei părți din mine i se datorează dorința asta permanentă de a călători, de a cunoaște oameni noi, de a experimenta, atracția pe care o simt pentru provocare. Când eram copil îmi închipuiam că o să călătoresc fericită prin toată lumea alături de ceva nomazi, descoperind că peste tot am veri și verișoare, care mai de care mai diferiți, visam la o familie care să-mi înlesnească accesul la lume și la viață și încă mai cred că sunt parte a unei astfel de familii. Îmi place ideea concursul The DNA Journey și îl susțin, sunt tare curioasă să aflu ce spune testul ADN despre mine, cât sunt evreică și cât musulmană, cărui neam de nordici îi datorez iubirea pentru apă pentru că plăcerea de a privi focul e clar că-mi vine de la țiganii cei focoși.

Am povestit o poză care nu-i nici frumoasă, nici urâtă, aveam altele cu peisaje care-ți taie respirația, dar am ales-o pe aceasta pentru că atunci am fost fericită și pentru că m-a învățat un lucru tare valoros: într-o relație e bine să te simți ca-n vacanță – să o aștepți cu nerăbdare, să te pregătești, să-ți împodobești inima cu cele mai bune intenții, să te bucuri de tot ce este în jurul tău, să lași grijile deoparte, să te încarci cu energie bună, să înveți lucruri noi, să plutești deasupra norilor, să experimentezi și să păstrezi amintiri frumoase pentru ca la sfârșit, după ce tragi linie să poți spune: atunci am fost fericită!

DSC_1676

Arhiva personală

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s