Aseară spre noapte am ajuns acasă după 3 zile și două nopți de Gală SuperBlog, iar gândul care stăruie este să mă felicit permanent că la prima participare în această competiție mi-am dat voie să trăiesc experiența fără opreliști, cu bune și cu rele, așa cum îmi place mie să iau viața, din plin, cu nesaț, scufundându-mă până în cele mai tenebroase adâncuri și înălțându-mă până la cer.

Ediția din toamnă am trăit-o emoțional din plin, în timp ce la ediția din primăvară am dat voie gândurilor să pună ordine în cele trăite și să desprindă concluziile.

Competiția este ceea ce se întâmplă timp de aproximativ două luni în fiecare primăvară și toamnă. Da, este un concurs de scriere creativă chiar dacă în fapt scriem advertoriale pentru sponsori. Mai mult decât un concurs, este o școală în care dacă ești deschis, disponibil și atent, înveți să scrii. Este un fel de atelier de învățare accelerată și nu exagerez deloc, toate cursurile din lume nu fac cât experiența SuperBlog.

Înveți gramatică, asta în primul rând. Știu că de multe ori am spus că nu e chiar așa de importantă și-mi mențin părerea, înțeleg un text chiar cu grave greșeli, dar găsesc voluptoasa plăcere de a greși în mod voit limba pentru a mă juca și este fascinant. Practic, știind gramatică poți face cuvintele să râdă sau să plângă, după bunul tău plac.

Ai șansa să-ți dai voie să fii în forme pe care nici măcar nu le bănuiai și nu mă refer la a scrie despre cabluri, țevi sau alte subiecte trăznite, ci de a explora interioritatea în căutarea unei amintiri pe care să plutești și apoi să te înalți până acolo unde sponsorul vede, să-ți asculți intuiția, să ai încredere, să nu te trădezi pe tine sau pe cititorii tăi.

Să respecți termene limită și să scrii creativ respectând întocmai cerințele tehnice, asta este o altă provocare. Tot aud în ultima vreme revolte ale unor bloggeri cum că ei nu fac SEO pentru că scriu de plăcere….să scrii ce vrei, când vrei și cum vrei, dacă mă întrebi pe mine, este confort. Plăcere este când există adrenalină, când ești strâns cu ușa pe toate părțile, scapi prin gaura cheii și înflorești într-un buchet năucitor de frumos și parfumat, respectând toate cerințele și fără să depășești termenul. Aia e plăcere!

La fel ca în orice joc, ai nevoie de strategie. Nu e ca și când scrii 18 articole și gata. Nicidecum! Sunt în jur de 100 de competitori și dacă vrei să fii printre cei mai buni, ai nevoie de o strategie – când scrii, ce citești, cât, când, când riști și când ești cuminte, când folosești contestațiile, câți nervi îți faci, cât de mult cercetezi istoricul competiției, sponsorii, cât de vizibil ești, ce aliați îți faci și ce dușmani îți permiți. Sigur, poți să-i ignori pe ceilalți și să concurezi doar cu tine, dar de strategie oricum ai nevoie.

Superblog este doar un pic de concurs, el de fapt este comunitate. Așa cum am spus și la Gală, pe lângă premii, pe lângă experiența pe care o capeți în ale scrisului și pe care nu ai cum să o câștigi oricâte cursuri ai face, marele câștig al fiecărui participant este șansa de a aparține acestei comunități. Este singurul loc unde am intrat ca blog și am fost primită ca om. Superblog este despre oameni, despre prieteni, despre dorința de a descoperi pe cei din spatele blogurilor. Oriunde în altă parte, la alte evenimente, oamenii sunt ridicați în picioare și puși să spună un nume de blog. La Superblog este invers, vine vremea când blogurile se dau la o parte ca să-și prezinte oamenii.

Toată lumea îi felicită pe Claudia și Albert pentru organizare și își merită laudele pentru că este o muncă imensă pe care ei o fac cu dăruire, dar eu zic că marele lor merit este că au contribuit și continuă să o facă la crearea aceste mari comunități de bloggeri despre care spun eu că este cea mai frumoasă din România. Nu cred că există o rețetă de construit comunități așa cum am văzut că se tot încearcă, cred că ele pur și simplu se încheagă în jurul unei pasiuni comune și au nevoie de un cadru precum SuperBlog unde oamenii să se desfășoare având teme comune, cu emoții, nervi, bucurii, certuri și prietenii. Toate astea la un loc ne fac să fim comunitatea care suntem, cea care de două ori pe an reunește oameni din toată țara și chiar și din alte țări ce vin doar pentru a trăi bucuria reîntâlnirii.

Superblog este un spațiu unde se leagă prietenii, unde oamenii râd și plâng, se laudă și se înjură, sunt vii, iar pentru mine asta contează enorm. Este platforma buclucașă, contul de pe site cu centralizatorul și clasamentul, tasta F5 (asta e miezul), probele și nu în ultimul rând grupul de facebook, pe care data trecută când am scris despre SuperBlog, l-am vorbit de rău și mi-a părut rău. E adevărat că poți ameți de la cât și ce se vorbește acolo, că te poți enerva până simți că-ți plesnește capul, dar ăla este sarea și piperul, nu are cum să lipsească.

Gala s-a întâmplat weekendul ăsta, de vineri până duminică, iar gazdă primitoare ne-a fost  Hotel Aurora, Mamaia.  Acesta a fost cadoul pe care mi l-am făcut de ziua mea, așa am plănuit încă de când am intuit că Gala o să fie la mare. Pustietatea la mare are un farmec aparte, pe mine mă încarcă cu energie bună, îmi plac plajele pustii, mă încântă liniștea extrasezonului, dar cum ziua mea este pe 1 mai, toată sălbăticia litoralului se duce pe pustii și se transformă totul în cel mai mare bâlci, evit să merg atunci la mare, nu e pentru mine aglomerația, puhoiul de lume.

Prefer weekendul de după, așa că s-a nimerit cum nu se poate mai bine. Dacă mai pun la socoteală că Mamaia e stațiunea mea preferată – marea mea cu gust de amintire, m-aș putea opri deja aici cu povestea pentru că este evident că mi-a plăcut, doar că ăsta e abia începutul.

Am zis cine ne-a fost gazdă – Hotel Aurora, o să revin cu un articol dedicat pentru că merită.

Distracția din prima seară ne-a fost asigurată de PhotoBooth Constanta – Cabina Foto Constanta și  DJ Michael Constanta www.nuntadj.ro. Poze am uitat să fac, dar de dansat am rupt o tură de opinci, ca să mă exprim poetic. Bine, pe lângă acești profesioniști, eu am avut regim special și mi-am primit porția de distracție de la Olimpia în prima seară și cu Aricioaica în cea de a doua.

A doua zi am făcut ceva inedit care mi-a plăcut mult, un tur al centrului istoric din Constanța oferit de  Diana Slav – Constanta Walking Tour / Constanta La Pas.

Constanța este unul dintre orașele pe care le cunosc destul de bine, de când mă știu îmi place să fiu turist la mare și altfel decât să mă bălăcesc, îmi place să mă plimb, să știu istoria locurilor. Totuși, turul Dianei a venit cu foarte multe noutăți. În articolul despre gazde o să revin și asupra acestui subiect, anume tipul de turism care se face la noi.

Street Food Constanța a fost doar o întâmplare fericită, cadou de la Univers, conceptul fiind printre cele dragi mie, iar ocazia perfectă, obosiți și înfometați am mâncat paella, înghețate, hamburger, hot dogi și alte trăznăi, pe bordură sau pe câte un colt de bancă.

Festivitatea de premiere a finaliștilor a fost cu emoții, cu povești, zâmbete, aplauze și premii de la Farmec. Ce s-a întâmplat după se poate pune în două cuvinte care par sărace celor ce au fost prezenți: Mega Distracție. Sigur, aș putea povesti despre buzunarele lui Găinaru sau despre circumferința cutiei craniene, dar ce rost ar avea? Există dovezi foto și video ale, ăăăăăă, cum să o numesc? Plimbare pe promenada din Mamaia? Horă? Deci există dovezi, dar clasificate S(trict) S(ecret).

Dacă curiozitatea nu-ți dă pace și vrei totuși să știi cine e Olimpia și Aricioaica, ce e cu buzunarele sau dacă vrei să vezi dovezile filmate  este suficient să te înscrii la SuperBlog, să participi la toate probele și să spui prezent la Gală.

Va urma!