Ancoră între „Înainte de Facebook” și azi

20170518_181930-compressor

Dacă ar fi să dau un nume lui ieri, i-aș spune „Amintire” și nu m-aș duce foarte departe în trecut, nu Înaintea Erei Noastre, ci doar cu 10 ani în urmă, Înainte de Facebook, pe vremea când eu eram mamă de unul.

Nu o să vă vină să credeți, dar acum 10 ani nu existau sute de mii de cursuri și cărți de parenting, nu existau ateliere pentru copii, erau doar câteva locuri de joacă, vreo 3. Vorbesc despre București. Iar desene animate, altele în afară de cele de la televizor, erau răruțe și le găseam greu pentru că nu știam ce să căutăm. Lumea mămicească digitală se găsea pe două mari forumuri ca-n două mari arene de luptă și tot pe aceleași teme se certau, ca și acum, doar că parcă nu așa vehement și în niciun caz de pe poziția marilor specialiști în parenting, așa cum se întâmplă acum. Actele de rebeliune erau aspru sancționate prin banarea IP-ului, ceea ce era o adevărată tragedie, dar ducea la înființarea celulelor secrete, aka forumuri mici mici, cu doar câțiva membri care împărtășeau aceeași viziune.

Ieri mi-am amintit de un astfel de forum, „Bătrâne și bolnave” îi spuneam și trăncăneam acolo cu câteva femei mișto cu care am râs mult la vremea aia și ne-am sfătuit în privința creșterii copiilor fără ca vreuna să fie specialistă în ceva, dar cu succes. Ne sfătuiam în legătură cu medicii, ne ajutam cu hăinuțe, ne serbam copiii împreună, testam locurile de joacă, ne întâlneam prin parcuri și chiar mergeam în vacanțe împreună. De mare angajament era când vreuna dintre noi găsea pe youtube câte un filmuleț sau, în cazurile fericite, câte o serie de filmulețe de desene faine. Porneam apoi într-un fel de cruciadă în a face rost de altele de pe la rude și prieteni plecați în țări mai calde, totul înspre fericirea copiilor. Asta cu fericirea e la fel și acum, dar parcă acum 10 ani nu erau așa mulți fanatici.

Ei bine, în contextul ăsta am descoperit-o pe năzdrăvana Masha și blajinul urs Medve, un desen inspirat dintr-un basm rusesc, altfel decât ce văzusem noi până atunci. Erau pe youtube doar câteva episoade pe care copiii noștri le sorbeau și tânjeau după altele noi care se lăsau mult așteptate sau nu ne pricepeam noi să le găsim.

Apoi a apărut Facebook și specialiști în orice ca ciupercile după ploaie, micile forumuri s-au transformat în grupuri pe fb, din ce în ce mai mari, formate și administrate pe criterii de trafic, număr de membri, potențial de monetizare, latura umană, cea de comunitate rămânând undeva în amintirea erei Înainte de Facebook. Dintr-o dată am avut acces la orice, creativitatea a explodat, cele 3 locuri de joacă s-au transformat în mii de ateliere pentru copii, care mai de care mai șmecher, dar în esență toate la fel, specialiștii în parenting s-au trezit brusc din somnul cel de moarte și au început să ne învețe cum să ne creștem copiii și totul e minunat. Sau nu.

Între timp am devenit mamă de doi, am lăsat Bucureștiul în urmă și din dornică cum eram în legătură cu activitățile pentru copii, am devenit foarte selectivă. Ca o paralelă, tot acum 10 ani, Înainte de Facebook și de invazia specialiștilor în orice, în grupul ăla de Bătrâne și Bolnave ne-am dat seama doar cu mintea noastră și fără să mergem la cursuri de calificare că dacă nu au acces tot timpul la toate jucăriile, dacă după un timp le strângem copiilor jucăriile de care s-au plictisit, le ascundem undeva și după o vreme le scoatem iar la lumină, ei se vor bucura ca la început. Cam așa e și cu selecția asta a activităților, cu cât copiii (mei) merg la mai multe și au acces la toate, cu atât nu le mai apreciază și nu se mai bucură de nimic. Așa că fac selecție, îi duc destul de rar la ce mi se pare ok, pentru că da, cred că e responsabilitatea mea să le imprim o direcție, să le educ gusturile, lăsând loc libertății lor de a alege, dar formându-i în acord cu familia și mediul din care provin, în așa fel încât toți să ne simțim confortabil și când zic toți nu mă refer doar la părinți și copii, ci și la familia extinsă, colegi de școală, prieteni, vecini.

Așa se face că ieri i-am dus la expoziția interactivă “Masha și Ursul”, la Mega Mall. Expoziția s-a deschis pe 17 mai și durează 3 săptămâni, adică până pe 8 iunie. Turul ghidat durează aproximativ 45 minute, începe la fiecare oră fixă din intervalul orar 11.00 – 20.00, este gratuit, cu rezervare la rezervari@megamallbucuresti.ro sau apelând numărul de telefon 0756.140.191.

De ce am ales asta și nu altceva?

O data pentru că Masha și a doua pentru că Mega Mall. Să o iau pe rând!

Când am auzit de Masha mi-am amintit cât de tare ne plăceau desenele astea și mi-am dat seama că al doilea copil le-a ratat. La noi, neimpunându-le să se dezvolte după manual s-a întâmplat ca Vmic să-și înceapă viața de joacă cu jucăriile și jocurile lui Vmare, nu a avut niciodată jucării de bebeluși, nu a mers la activități de bebeluși și nici nu s-a uitat la desene de bebeluși. Nu că Masha ar fi de bebeluși, cum am zis, eu mă uit fascinată la aceste desene, dar se pare că în preferințele lui Vmare trecuse vremea Mashei când a început și Vmic să se uite la desene. Așa că mi s-a părut o ocazie bună să o (re)aduc pe Masha în viețile noastre.

20170518_181504-compressor

Mega Mall pentru că în afară de o vizită pe fugă, nu am fost niciodată pe îndelete în acest spațiu și eram curioasă. Încă mai am rămășițe de sindrom bucureștean care mă fac să fiu curioasă în legătură cu orice mall nou deschis în oraș. Ăsta nu mai este chiar nou, are deja doi ani, dar când viața se scurge mai în tihnă la țară, chiar și timpul capătă alte valențe, deci pentru mine este nou. Ar fi redundant să înșir magazinele dintr-un mall, dar pot să zic că funcționează acolo un Cinema City care oferă și tehnologia 4Dx, un casino deschis non stop, sports bar, aka transmisiuni sportive live – mă gândesc că pentru bărbați (și nu numai) este o bună alternativă în locul shopingului interminabil, WorldClass dotat și cu piscină semi-olimpică, loc de joacă și mai nou expoziții interactive în galerie, zona Nivelul 1, zona Peek and Cloppenburg.

La final mai zic doar că după Masha am intrat în câteva magazine cu gândul să-mi cumpăr mie ceva, copiii s-au arătat vădit plictisiți, dar nu am renunțat, am căutat până când am uitat că voiam ceva pentru mine, așa că am pornit către casă cu o kendama și o sabie de toți banii disponibili (mamele bătrâne și bolnave știu cum e să cauți sutien și să găsești trotinetă!!!). Până la ora de culcare au exersat amândoi prin curte iar surpriza a venit când cele 10 minute înainte de somn le-au petrecut la solicitarea lor expresă ca să-i arate Vmare lui Vmic un episod din Masha. Da? Deci ieri a fost fără Minecraft, fără Clash Royal, fără laptop. A fost despre amintiri și a fost bine. Cumva, sigur nu întâmplător, în drumul spre casă Vmare și-a amintit cât de mult îi plăcea să ne plimbăm pe sub teii de pe Bulevardul Unirii, de la Unirea până la Casa Poporului…în două săptămâni înfloresc teii, mi-am promis deja o plimbare.

20170518_204939-compressor

Lecția pentru mine este că accesul la orice și consumul fără discernământ nu ne fac mai bogați, ci experiențele care ne scot din rutină pentru că doar acestea sunt ancore între generații, între Înainte de Facebook și azi. Nu „multul” ne face prea-plini, ci puținul pe care-l alegem să ne fie valoros.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ancoră între „Înainte de Facebook” și azi

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s