Ești tot ce mi-am dorit vreodată să am!

soap-bubble-1983926_1920

pixabay.com

Când uităm ce ne-am dorit la început? De ce uităm? Ce punem în locul dorinței? Este ceea ce vrem acum dorință sau este doar ce-am învățat că trebuie să avem?

Mă străduiesc să răspund unei întrebări, alta decât cele de mai sus și nu știu în ce măsură reușesc pentru că nu am un răspuns.

Eu îmi amintesc ce-mi doream. Acum îmi amintesc, în urmă cu jumătate de an uitasem cu desăvârșire.

Începutul a fost cu “cum să fie?” și dacă sunt chiar mai sinceră de atât, a fost cu „cum să mă simt?”. Obiectul dorinței nu este niciodată altcineva sau altceva, ci eu, cum mă simt eu. Îmi doresc să mă simt într-un anume fel. Îmi doresc înghețata aceea pentru că mă face să mă simt cumva. Cumva-ul ăla mi-l doresc. Drogații își doresc să se simtă în felul în care drogul îi face să se simtă. Îmi doresc un bărbat pentru cum mă simt cu el, nu pentru ce este el.

Așa a început. Când? De mult…înainte să aflu că trebuie să găsesc un bărbat cu care să mă căsătoresc, înainte să mi se spună cum trebuie să fie bărbatul cu care-mi voi petrece viața. A început pe vremea când toate astea nu contau, o vreme generoasă prin libertatea pe care mi-o oferea. Atunci mi-am dorit să mă simt într-un fel și mi-am construit propriul meu scenariu în care se întâmplau lucruri mărunte, banale care puse unul lângă altul mă făceau să mă simt așa cum îmi doream.

N-a venit nimeni să-mi spună că este greșit ce îmi doresc, doar m-au învățat ce este bine. Bine pentru cine? Pentru mine, desigur. Prima îndrăgosteală…nu a fost chiar ce-mi doream – încă nu uitasem, dar a fost bine. Pentru binele ăsta care nu era neapărat al meu am învățat să plătesc cu fărâme de dorință. Aceea era a mea. Câte un pic de fiecare dată, luând în schimb un pic de bine, alteori chiar mai mult, după cum mi-a fost norocul, până când dorința n-a mai fost, am uitat-o.

Știi ce zic? Îmi doresc o înghețată cu praf de stele și stafide, în culori de unicorn, cu petale de trandafiri, cireșe negre și sare de mare, nu o găsesc imediat așa că plătesc un preț, renunț la stafide și primesc în schimb o ciocolată cu cremă de lapte. E bună. Aflu că îmi place genul ăsta de ciocolată. Alteori renunț la stafide și primesc în schimb o pastramă de oaie extraordinară. Așa am aflat că preferata mea este carnea de oaie. Renunț din nou la stafide și cineva îmi arată că-mi place să înot. Am aflat rând pe rând toate lucrurile care-mi plac și sigur mai am de aflat. Încep să-mi doresc lucrurile astea bune. Doar cred că mi le doresc pentru că cei din jur așa îmi spun, iar eu mă bucur când le am, dar adevărul este că am uitat de mult ce îmi doresc. Vreau acum un cornet bun sau o cutie arătoasă, un ambalaj deosebit, o linguriță de argint cu care să mănânc ce am învățat că este bun.

Am uitat de înghețata mea cu praf de stele și stafide, în culori de unicorn, cu petale de trandafiri, cireșe negre și sare de mare. Nici nu există așa ceva. De ce mi-aș dori-o? Am cea mai bună ciocolată, în Bragadiru se face cea mai bună pastramă de oaie, știu să înot și savurez fiecare bălăceală, ascult muzică bună, am flori în curte, fac ce-mi place…Am uitat dorința și între timp m-au învățat alții ce să vreau, ce trebuie să am.

Trec pe lângă înghețata mea și nu o recunosc. Mă izbesc de ea, n-am cum să trec mai departe fără să o gust, măcar să-mi ling degetele…Îmi place, e un bine altfel decât restul, îl recunosc într-un târziu ca fiind un bine al meu. Îmi spun că-mi place pentru că seamănă cu mine, caut și ofer tot felul de explicații, justificări. Nesatisfăcătoare. Deodată îmi amintesc că este exact ce mi-am dorit vreodată să am.

Mă bântuie ca o nălucă gândul ăsta și nu știu ce să fac cu el, îl întorc pe toate părțile, îmi spun că am de toate, ciocolată, soare, flori, apă, dar el se ambiționează să-mi șoptească din când în când că este exact ce mi-am dorit vreodată să am.

Habarnam ce să fac. Aseară mi-a venit o idee năstrușnică, atât de a mea – să-i spun că este exact ce mi-am dorit vreodată să am. I-am spus înghețatei mele cu praf de stele și stafide, în culori de unicorn, cu petale de trandafiri, cireșe negre și sare de mare că este exact ce mi-am dorit vreodată să am și m-a întrebat ce mi-am dorit să am. O înghețată cu praf de stele și stafide, în culori de unicorn, cu petale de trandafiri, cireșe negre și sare de mare, i-am răspuns! Ești tot ce mi-am dorit vreodată să am!

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s