Îmbrăcându-l în fire toarse acasă din oaia crescută pe balcon

campfire-984020_1920

pixabay.com

Când sunt pe plajă și am grijă să nu deranjez pe nimeni, să nu împroșc cu nisip, să-mi strâng gunoiul, să nu dau muzica tare, sunt deranjată totuși de cei din juru-mi care fac toate acestea și în plus de vânzătorii de orice, de la porumb până la nămol, parfumuri furate, telefoane și orice ne mai putem imagina. Cei din lumea mea online sunt deranjați la rândul lor și asta mă face să cred că și ei procedează la fel ca mine. Cu toate că pe Facebook gașca de lupi moraliști pare imensă, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să mă așez întâmplător cu pătura lângă cineva cunoscut în online, fără excepție sunt înconjurată de străini care consideră că plaja, muntele sau autobuzul le aparține, că li se cuvine să facă orice fără să se gândească măcar că ar putea deranja pe cei din jur.

Cu copiii este exact la fel. Cu toate că în lumea virtuală toți părinții fără excepție sunt preocupați să ofere cea mai bună educație, cea mai sănătoasă mâncare, cele mai organice haine, copiii mei nu au nimerit niciodată într-o clasă/tabără/grup cu vreunul din acești copii virtuali perfecți. Ai mei sunt înconjurați de copii care se îmbracă după posibilități din magazinele timpurilor noastre, începând cu tarabele din piață și până la fițe de mall Băneasa, toți mănâncă mâncare normală, nu văd pachețele cu fingers de morcovi, nici buchețele de broccoli, ci clasicele sandvișuri cu mezeluri sau brânză/cașcaval, iarăși fiecare după posibilități, toți mănâncă dulciuri, toți joacă kendama și clash royal, niciunul nu-i spune colegului să mai lase tableta și să iasă să alerge că așa e sănătos, practic lumea reală este mult diferită de cea virtuală, iar mai adevărat decât asta este că imensa lume Facebook se traduce în realitate într-o mână de oameni nesemnificativi ca număr, greu de observat pe oriunde m-aș învârti.

Vânzătorii de gogoși și porumb, ambulanți, ilegali, insalubrii și obraznici nu vor dispărea niciodată atâta timp cât există cumpărători și este evident că aceștia sunt într-un număr foarte mare dacă stăm să ne gândim că modelul a fost replicat pe plajele Greciei, de exemplu.

Țopârlanul care te calcă pe cap când stai la plajă sau care-și scutură cu nonșalanță nisipul de pe pătură în cafeaua ta va supraviețui atâta vreme cât tu alegi să taci. Degeaba te duci la ‘jdemii de cursuri în care ți se perorează despre asertivitate, degeaba pui haștaguri cu minunatele idei dacă nu începi să fii asertiv și să-ți asumi faptul că ai niște drepturi pe care ți le revendici în orice situație oricât de înfricoșător este țopârlanul de lângă tine. Legea nu va avea niciodată putere atâta timp cât tu nu îi dai putere. Când tu te faci că nu vezi mizeria din jurul tău și taci încredințat fiind că cei responsabili cu legea nu vor face nimic, nu faci decât să le mai știrbești un pic din putere. Vocea ta în comunitate, cererea ta de ajutor din partea autorităților, încrederea pe care le-o acorzi, asta îi va face puternici, dar tu preferi să-i păstrezi nevolnici pentru a putea justifica indolența ta. N-ai cu cine, România e nașpa, mai bine plătești o vacanță în străinătate, mai bine pleci de tot – iată câte scuze bune am scos în doar câteva secunde!

Cum vei proceda, îți vei ține copilul în puf sub clopotul de sticlă hrănindu-l cu frunze bio și îmbrăcându-l în fire toarse acasă din oaia crescută pe balcon și adăpată cu apă plată de izvor? Până când? Și când minunatul copil crescut după toate standardele parentingului de Facebook va pleca prima data la mare cu gașca, ce vei face? Îi pui morcovi la pachet? Vrei să-ți spun eu ce se va întâmpla? Va bea toți banii în primele ore și apoi va poști chiștoace adunate de pe jos, vor face chetă și își vor cumpăra cea mai penală pizza, dar vor fi fericiți. Iar tu o să insiști cu morcovii tăi până când îl vei aduce în pragul disperării și se va muta oriunde numai să scape de tine, fără să mai aibă grijă în ce condiții se mută și cu cine.

Nu-l lași acum în excursii/tabere pentru că profesorul nu îi acordă atenție și a purtat 3 zile aceeași chiloți sau cazarea nu a fost de 15 stele. Minunat! În studenție îi vei plăti tu vacanțe de 15 stele lui și prietenilor lui care nu au bani decât de cort în Vama Veche? A, nu, nu ai cum, nu-ți vei permite. Ei bine, el va merge oricum pentru că-și va dori să se distreze și să fie acceptat în grupul lui de prieteni pe care și-i va alege el, nu tu dintre ceilalți mâncători de morcovi, iar dacă nu îl lași va înceta să-ți mai spună când pleacă, dar tot va pleca.

Întrebarea mea este: tu ca specialist în parenting (btw, dacă doar statutul de părinte este suficient pentru a deveni specialist, înseamnă că suntem miliarde), susținător înfocat al vieții sănătoase, ți-ai pregătit copilul să fie factor de schimbare în comunitatea în care trăiește sau este un copil care mănâncă morcovi și colegii râd de el în timp ce înmagazinează frustrare din cauza ta pentru că îl obligi să fie diferit fără ca el să știe gestiona asta și fără ca tu să-l susții și să-l înveți cum să se transforme din ciudatul îmbrăcat altfel, care mănâncă grăunțe, în copilul puternic care îi determină și pe alții să-l urmeze, fiind un model?

De la mine frenezia cu care se militează pentru acest stil de viață neautentic se vede ca și când toți acești părinți ar săpa cu râvnă prăpastia ce se va căsca mai târziu între ei și copiii lor. Prefer să-i las să încerce, să aibă acces la orice până când singuri vor alege din raftul magazinului ciorapii din bumbac fără cusături dintre numeroasele perechi de ciorapi sintetici sau apa plată dintre celelalte sucuri colorate, prefer să nu se culpabilizeze dacă în vacanță au mâncat cea mai proastă mâncare ca să stea cu două zile în plus, să aleagă 2 stele decente și o distracție pe cinste care să-i determine să muncească pentru cele 5 stele pe care le visează, să știe că în cârciumă e bine să i se desfacă băutura în față și să o păzească ca să nu-i pună cineva ceva în ea, că țigările sunt de mai multe feluri, că mâncarea ține de foame în timp ce preferințele pentru un anumit fel de mâncare țin de pretențiile fiecăruia, că se poate trăi fără absolut niciun risc cu conserve sau biscuiți un timp limitat, că de sete se bea apă, că alcoolul produce efecte și că e mai bine să-l consume într-un grup securizat, cu cunoscuți, că dacă îi este frig este minunată chiar și o pătură folosită de alții sau că poate improviza ca să supraviețuiască. Astea sunt lucrurile care mi se par importante și sigur mai sunt și altele, dar cel mai important este să mă asigur că îi învăț să aibă discernământ și că nu-i arunc într-o lume cu de toate ei cunoscând doar morcovi bio, bumbac organic și doi-trei oameni care nu au nimic în comun cu majoritatea care ne înconjoară.

Idealul meu este să se adapteze, să se simtă bine, să fie capabili să ia decizii în interesul lor fără a-i deranja pe alții. Să fie diferiți cu orice preț îmi pare a fi doar orgoliu născut din frustrarea părinților și asta nu va schimba niciodată nimic ci doar va naște alte frustrări și alte orgolii.

Abia când alegerile sănătoase le vor aparține departe de părinți, când vor decide cu discernământ, țopârlanul de pretutindeni va lua aminte și-i va urma. Cât timp comportamentul le va fi dictat fără ca ei să aibă libertatea de a se opune, vor fi doar niște ciudați marginalizați și nimeni nu le va urma exemplul.

Ca părinți îi învățăm puterea atunci când le oferim morcovi bio, ei aleg pufuleți, le respectăm alegerea și continuăm să mâncăm morcovi în timp ce ei mănâncă pufuleți, acceptându-i în continuare ca fiind foarte ok, în timp ce și noi suntem ok. Din asta învață că decizia le aparține, că e normal să fie acceptați, învață să pretindă celorlalți să li se respecte deciziile și respectă la rândul lor deciziile altora (disclaimer: morcovii și pufuleții sunt simbolici, poate fi orice altceva ce nu le pune viața în pericol într-o cantitate rezonabilă).

Anunțuri

3 gânduri despre “Îmbrăcându-l în fire toarse acasă din oaia crescută pe balcon

  1. Eu nu am în preajmă oameni obsedaţi de alimentaţie, majoritatea sunt oameni foarte echilibraţi care n-au niciun stres să dea copilului şi un dulce sau un mezel ocazional. Însă şi eu sunt cu ochii pe online şi mă întreb cum reuşesc aceşti oameni (la modul cel mai serios) să-şi ţină copilul departe de tentaţii. Pentru că eu nu reuşesc nici cu exemplul personal, nici cu interdicţii, nici cu teorii, nici cu nimic. În altă ordine de idei, fii-mea nu-i vreun exemplu de copil crescut după toate regulile cărţii, dar are o mare calitate: este foarte adaptabilă. Ţi-ar dormi şi cu capul pe o piatră, în orice condiţii, mănâncă aproximativ de toate, se îmbracă cu ce este, inclusiv cu o haină care a mai fost purtată (de alţii), rezistă fără toaletă şi o zi întreagă şi, în general, mă pot duce cu ea până la capătul lumii. Sper ca adaptabilitatea asta de acum să-i folosească şi pe viitor. Singura ei hibă e că, deşi se adaptează, bombăne :))) Dar peste asta se poate trece.

    • Și oamenii din jurul meu sunt tot asa, de-asta ma și mir ca nu ma întâlnesc cu cei de pe Facebook.
      În alta ordine de idei, ma chinui de ani de zile sa-i conving ca Fanta nu e ok. Am încercat cu explicații, nu am mai cumpărat, am oferit alternative, nimic nu a mers. De curând am asistat la o discuție în care cineva povestea ca sucurile de culoare galbena sunt cele mai rele și dintre ele Fanta e chiar rea pentru ca frecvent depășește valorile admise la chimicale iar Coca Cola ii mai schimba puțin culoarea și mai câștiga timp pana fac ăștia testele. I-am povestit asta ca fapt divers lui Răzvan, nici nu știam ca ma aud copiii, cert este ca de atunci nici unul nu mai bea fanta. Dar e decizia lor, au auzit o informație și au decis.

  2. Am mare noroc atunci cu lumea din jurul nostru. In gasca la fiica mea de o singura fata am auzit sa aiba tel. (9 ani) , e ceva intalnit sa fie pachet morcovi, rosioare, castraveti, brocolli (toate crude, zic) dar si un pachet de biscuiti sau niste acadele, mezel nu am cumparat in ultimii 10 ani (un carnat de la ferma si unii primiti cadou se scriu aici? ) dar daca a primit a gustat si asta e. Haine obisnuite (multe la mana 2a) dar fiica mea face un pic de nota discordanta: maica sa (aka eu) ii coase asa cum vrea asa ca are statut special 😉
    De dulciuri toti stiu ca 1-2 e ok dar nu sunt buni pt sanatate. Iar educatoarea a insistat mereu: pachetel sanatos! mic dejun sanatos!
    Si pleaca fiica mea in tabara si excursii. Nu e treaba mea cum sunt tzoparlanii ailalti si nici ce face profesorul, fiica mea si-a facut singura lista cu 7 zile, 7 chiloti, 7 sosete, 7 tricouri, colanti si fuste etc. si cum acasa se schimba si decide singura de cativa ani, sunt sigur ca se va descurca si cred ca ce facem o facem bine.
    Stie ca sunt oameni buni si nebuni, stie sa imi arate: hartia de pe jos o strangem mami, chiar daca nu e aruncata de noi. Stie ca daca vrem un oras ca in afara e nevoie sa ne comportam noi ca afara.

    Ce ziceti, e pregatita fiica mea de lumea asta?

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s