Ultima așteptare a lui 2017

20171218_104005 (1)

De câteva luni mă tot îndemn să scriu și ceva mă reține. Mi-e bine, e liniște la mine și chiar dacă sunt multe de povestit am loc să le port. Sunt multe nerezolvate care mă apasă, dar am speranță, de-asta e liniște, emoția e mai domoală, răbdarea oleacă mai cuprinzătoare ca de obicei – o stare de echilibru care-mi permite să aleg și să aștept. Ultima așteptare a lui 2017 a fost Gala SuperBlog și chiar dacă intenția ar trebui să-mi fie să scriu despre hotelul care-a găzduit-o, o să povestesc despre mine – ce mi-am dorit de la acele 3 zile și  ce-am primit.

Cele 3 săptămâni din vară în Brașov au fost…înghesuite, golite de tihna orașului meu de suflet, lecție din care am învățat că oricare ar fi motivul pentru care mă aflu la un moment dat într-un loc este de datoria mea să-mi iau timp să respir pentru că altfel rămâne regretul de a nu fi făcut ce e bine pentru mine.

Că Gala a fost în Poiana Brașov a fost doar pretextul folosit pentru a reveni și a-mi oferi ceea ce fără minte mi-am refuzat în vară. 16 decembrie a fost ziua evenimentului care s-a întâmplat la Royal Boutique Hotel Poiana Brasov. Între cele două teze ale școlarului mare mi-am găsit 3 zile pentru sufletul meu. Ingredientele care se dădeau din oficiu au fost o noapte de cazare în hotelul mai sus menționat, o gașcă de oameni care mi-s din ce în ce mai dragi, emoțiile paradei prin fața microfonului, petrecerea de după. La astea am mai adăugat eu încă o noapte de cazare, cei doi copii din dotare, un bagaj despre care gurile rele spun că era plin cu plumb și dorința de a-mi lua înapoi tihna Brașovului mult iubit.

Ca o femeie deșteaptă ce sunt mi-am planificat atent călătoria ținând cont strict de ceea ce-mi doream și anume relaxare, așa că am lăsat mașina în fața porții și am plecat cu trenul cu un bagaj care cuprindea echipamentul de iarnă al copiilor, pentru că da, le-am promis că vom avea zăpadă și că ne vom da mult cu sania. Ce legătură are asta cu relaxarea? Păi are, că eu îmi încarc bateriile (și) când ei sunt fericiți, iar Brașovul din vară fusese cu dor mare de a-i vedea satisfăcuți.

Planul era să ajungem în Brașov pe la amiază, să facem o plimbare prin centru, să mâncăm cea mai bună pizza din lume la pizzeria noastră preferată, apoi în drum spre autobuzul care urma să ne ducă în Poiană să mâncăm și o înghețată imensă cu ce vrem noi de la Gelateria Betty Ice și pe la ora 18 să ajungem în sfârșit la gală.

20171216_134538 (1)

Dacă e să mă iau după ce cred eu, zic că a fost planul perfect pentru că am primit chiar mai mult de atât, din tren Mandache s-a oferit să-mi ia el bagajul, Raluca a luat săniile, așa că plimbarea a fost foarte ușoară la propriu, pizza bună, bradul superb din Piața Sfatului, iar noi am ajuns în Poiană chiar mult mai devreme decât plănuisem. La urcare am simțit o mică dezamăgire la vederea verdelui proaspăt de primăvară, dar nu am disperat, mai aveam jumătate de zi și o noapte la dispoziție ca să ningă, iar optimismul meu era la cote înalte.

20171216_111022_001 (1)

Mirarea – ce-ar fi viața fără mirare? – a venit când ajunsă în stația terminus mi-am dat seama că în ciuda ultimilor ani în care am luat Poiana Brașov la pas prin toate cotloanele, habarnuaveam unde este hotelul. Dar l-am găsit, maxim 5 minute din stație până la o scară al cărui adjectiv intenționat îl fac uitat, scară la finele căreia ni s-a dezvăluit hotelul.

Boutique Hotel, care pentru mine se traduce prin cald, primitor, ca acasă și chiar așa era. Am primit camera rapid, bagajul plumbuit a sosit și el adus de cavalerul speriat de urs, ne-am tras sufletul vreo oră, mi-am schimbat bocancii și am coborât în salonul cel mare în care abia așteptam să-mi întâlnesc prietenii. Doar bocancii i-am schimbat, de data asta nu mi-am luat rochițe și fundițe, o dată pentru că nu mai era loc în valiză și a doua pentru că…eram la munte ca să mă dau cu sania, să beau vin fiert și să văd oameni dragi.

20171216_201346 (1)

Un elegant bufet cu gustări ne aștepta din partea casei, bucuria revederii plutea în aer, emoțiile microfonului s-au făcut imediat simțite, Olimpia a fost iar la înălțime stabilind un nou record absolut, acela de a ajunge exact după ce gala s-a terminat, după o interesantă călătorie cu taxiul, interesantă pentru că debarcarea s-a produs în pădure (????) din motive străine nouă, muritorilor de rând.

Marea surpriză a fost managerul hotelului, foarte tânăr, dar cu o ospitalitate și flexibilitate extrem de rare în turismul românesc. Știa omul că vine gașca de talentați, dar nu-l anunțase nimeni că ne luăm și odraslele cu noi în număr atât de mare, însă s-a adaptat. Este ceea ce numesc eu child friendly, imediat le-a pus la dispoziție spațiul de joacă indoor și mai ales a rămas relaxat în fața turelor micii echipe de fotbal care cerceta spațiul de sub mese, de pe mese, din debarale, holuri și alte spații care mai mult ca sigur că nu erau destinate turiștilor. Între noi fie vorba, copiii, mai ales în număr mare, sunt de cele mai multe ori o pacoste pe capul hotelierilor, atitudinea managerului fiind singura care poate restabili liniștea. Ei bine, omul ăsta are atitudinea potrivită. Atât am avut de zis despre asta.

Salonul cel mare a rămas la dispoziția noastră somnoroasă de după Gală și a doua zi când printre cafele, omlete și ochiuri se derulau pupături, îmbrățișări, urări de an nou, de Spring SuperBlog și de drum bun, pe fond alb de data asta pentru că, da, toată noaptea a nins, așa cum dădusem eu comandă.

A urmat echiparea și parcarea copiilor pe pârtia care în Poiană, contra cost fiind, este suficient securizată încât să-mi pot permite o plimbare pe sub brazi, un vin fiert, o ciocolată caldă și chiar o carte citită în Salonul Medieval de la baza pârtiei. Toate astea singură, eu cu mine și cu fulgii care mi se topeau pe față aducând cu ei mulțumirea că fac ceea ce-i este bine sufletului meu.

20171217_113343 (1)

Același Salon ne-a potolit și foamea, acolo, aproape de brazi ca să nu pierdem timp cu drumul, să ne întoarcem repede la săniuțe. Pe întuneric am luat drumul spre camera noastră caldă și am dormit neîntorși până dimineață. Mă gândisem să eliberez camera după ce mâncăm, să stau cu bagajul undeva cât se mai dau copiii cu sania și apoi să plecăm, dar încă o dată cei de la hotel s-au dovedit a fi pregătiți pentru orice situație. În timp ce ne ospătam cu micul dejun pregătit de data asta în salonul mic, șefa de sală (cred că ea era) a venit cu o soluție mult mai convenabilă, fără să-i cer eu, pesemne că se gândise la noi, ceea ce este de lăudat. Ne-a zis să lăsăm bagajul la recepție, să mergem în treaba noastră, să ne bucurăm de zăpadă și ce mai vrem noi și când e vremea de plecare să trecem să ne schimbăm cu haine uscate, iar nea Cornel ne ajută să coborâm bagajul pe scară, la 5 minute de stația de autobuz. Remember scara? Aia de n-am vrut să o numesc nicicum? Ei bine, la Royal Boutique Hotel ajungi cu mașina sau dacă vii pe jos e drum de jumătate de oră, plăcut drumul, printre brazi, dar ruta e ocolitoare. Există însă scara pe care după ce urci simți că ai suflet, ceea ce în definitiv este foarte bine pentru că te poți bucura de terasa hotelului și locul de joacă outdoor, loc în care cu bucurie realizezi că nu ți-ai pierdut sufl(et)ul, ci doar urcă mai încet, cu accent pe locul de joacă și spațiul de relaxare, poziționate excelent. Iar când cobori este chiar mai bine pentru că ești exact în mijlocul stațiunii, 5 minute de pârtia Bradul, 5 minute de stație.

20171217_152543 (1)

Asta a fost mica vacanță care m-a remontat înainte de finele lui 2017, înainte să plec în vacanța de sărbători despre care o să scriu…poate mâine.

Pe scurt, ce am vrut să spun cu postarea asta lungă este că:

  • știu că este bine atunci când ritmul îmi permite să mă bucur, când am răgaz să fac ce-mi place printre ce trebuie
  • SuperBlog rămâne aceeași comunitate faină căreia mă bucur că-i aparțin
  • Royal Boutique Hotel este o locație excelentă pentru Poiana Brașov, raportul preț/calitate fiind pe deplin satisfăcător
  • îmi plac enorm de mult vacanțele de capul meu, în care îmi fac singură programul fără să depind de prea multă lume, de ore și de rezervări

20171216_222307 (1)

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s