Cum alege bebelușul un pătuț de copii

Ce ți-e și cu oamenii ăștia! Exact când visez mai frumos o apucă pe mami să îmi pună tot felul de întrebări despre cum vreau să fie camera mea când o să vin în lumea lor, ce carusel îmi doresc, ce nuanță să aibă pereții și alte asemenea la care nici prin cap nu mi-a trecut să mă gândesc până acum, de parcă aș ști cum alege bebelușul un pătuț de copii.

Eu stau aici la întuneric, cald, moale și bine și habarnam ce sunt aceia pereți și carusel. Nici pătuț de copii nu știu ce înseamnă. Tot ce știu este o stare de bine care ia diverse forme, simt ușoare mângâieri, uneori lumea mea se leagănă, iar când lucrurile încremenesc este liniște, altfel aud tot felul de sunete. Am observat că atunci când lumea se leagănă o perioadă mai lungă aud niște zgomote pe care ei le numesc trafic. Nu știu ce e acela. O dată am auzit altceva, un fel de foșnet și niște zgomote ascuțite, dar melodioase, ca un fel de cântec. Apoi mama a vorbit la telefon, zicea că e în pădure și se aud păsărelele. Mi-au plăcut mai mult păsărelele decât traficul. Nici păsărele nu știu ce înseamnă.

Cel mai mult îmi place muzica. Asta m-a fascinat atât de tare încât mi-am întins antenele și am aflat deja ce este: din tot felul de aparate se aud sunete armonioase. Îmi place muzica, stau atât de aproape că-i aud inima, respirația și muzica, dar acum nu se poate, e prea entuziasmată de ceva și trebuie să văd ce anume o face să fie așa! Aha, e un ecran pe care se derulează tot felul de chestii, îmi amintesc, îi spune laptop și uneori când vorbește cu prietena ei se laudă că este la shopping online. O înțeleg, e mult mai ușor pentru o gravidă să bată în lung și-n lat un site cu produse de cea mai bună calitate pentru copii decât să ia la picior toate magazinele, cu atât mai mult cu cât produse ale liderilor în domeniu din țări precum Marea Britanie nici nu există în magazinele de pe la noi, ci doar online. Ia să mă uit mai cu atenție, poate îmi dau seama despre ce e vorba!

Pfff, nimic nu mi-e cunoscut! De câte ori mi se întâmplă asta, caut prin dulapul cu amintiri. Știu că e al mamei, dar atâta timp cât locuiesc aici este și al meu. Are o grămadă de sertare, nu le-am deschis pe toate, unele sunt încuiate cu lacăt. Ia să vedem, în ăsta pe care scrie ”Primul bebe” ce este? Wow, este cineva care seamănă leit cu mine, dar locuiește în alt loc. Aha, deci asta e o cameră și aceia sunt pereții, iar culoarea este piersică. Și Primul bebe stă pe ceva pe care ei îl numesc pătuț de copii. Interesant! Dar mai interesant este că de câte ori scotocesc prin sertarele mamei, chiar dacă ea nu știe că eu fac asta, începe să-mi povestească despre lucrurile aflate acolo. Zice că a fost tare încântată de Primul bebe și că i-a făcut o cameră frumoasă cu tot ce-i trebuia, cu un pătuț spațios și frumos colorat, doar că bebe nu prea voia să doarmă acolo, așa că după câteva luni a renunțat și i-a improvizat un alt pătuț, aproape de patul ei. Camera aceea a rămas goală și patul l-a folosit Primul bebe mult mai târziu când era deja copil mai măricel.

Ia te uită, s-a mai deschis un sertar! ”Al doilea bebe”, asta scrie pe el, iar mama povestește mai departe. Știind deja ce-și doresc bebelușii sau crezând că știe, a făcut un pat mai mare în care să doarmă cu Al doilea bebe. Zice că a fost mai bine așa, mai puțin în nopțile agitate când se deranjau unul pe altul. Au fost nopți în care s-a temut că de prea multă oboseală o să se întoarcă peste Al doilea bebe și o să-l strivească. Apoi el a crescut și și-a dorit patul lui, iar mai târziu chiar camera lui.

Abia acum înțeleg de ce mă tot întreabă mama cum mi-aș dori să fie. Ea vrea să fie bine și pentru mine, dar și pentru ea. E expertă deja, a avut doi bebe, la al treilea, adică la mine, vrea să aleagă un pătuț de copii potrivit pentru noi, pe care să-l folosesc cât mai mult și poate chiar să-l dau mai departe cui va avea nevoie de el. Tot n-am treabă, ia să o ajut, să-i dau niște sugestii ca să aleagă ce trebuie!

Mama, eu doar pe tine te cunosc cu adevărat și cred că după ce vin în lumea voastră o să am nevoie de un timp în care să te simt, – ai văzut asta la Primul și Al doilea bebe – până mă dumiresc ce este cu toate lucrurile noi din jurul meu. Așa că aș vrea să rămân aproape, dar dacă tu te temi că ai putea să mă strivești, atunci mă tem și eu, deci să faci cumva să am patul meu, dar lipit de al tău! Și chiar dacă înțeleg că gratiile acelea mă ajută să nu cad, aș prefera ca măcar la început, cât nu prea reușesc să mă deplasez, să nu existe între noi. O să am nevoie să te simt când dorm, să fiu aproape și în plus cred că și ție ți-ar fi mai comod să nu te ridici din pat ca să-mi verifici respirația de câteva ori pe noapte. Dacă am pătuțul lipit de patul tău ne auzim inimile, ne simțim respirația și ne atingem pielea. Ca acum! Doar că o să cresc și nu vreau să te bag la cheltuială, așa că, mama, să alegi un pătuț pe care să-l folosesc și mai târziu, când o să pot dormi și fără să te simt, atunci când îmi vei pune protecții pe toate laturile ca să nu cad. Să ai grijă la saltea, după cum știi, eu am coloana fragilă și am nevoie de o saltea bună care să-mi formeze spatele drept și să mă ajute să mă odihnesc ca să cresc mare. Cele din fibră de cocos au fost excelente pentru ceilalți bebeluși, așa că tot din aia să-mi iei și mie. Iar pătuțul mi-aș dori să fie elegant, din material din ăla din care e făcut fotoliul tău preferat. Îmi place cum te simți când îi atingi brațele curbate în timp ce vorbești cu mine. Da, din lemn, dacă așa se numește. Vreau un pătuț din lemn! Zici tu că e mai rezistent și te cred, te pricepi mai bine ca mine la lumea de dincolo de burtică. Și nu te teme, când o să cresc atât de mult încât n-o să mai încap în pătuț, o să-i scot gratiile pe o parte, exact la fel ca atunci când eram Al treilea bebe, o să las salteaua la nivelul cel mai de jos din cele 3 pe care le are (să iei pătuț reglabil pe înălțime ca să-ți fie ușor să ajungi la mine când te-o durea spatele și știi că o să te doară!) și o să-mi fac o sofa elegantă pe care să mă retrag ca să citesc sau să mă joc pe telefon. Deja îmi doresc să păstrez unul din lucrurile din bebelușie așa cum și tu păstrezi amintiri în sertarele astea prin care cotrobăi eu acum. Să nu uit, deja îmi place să gust din tot ce mă înconjoară, ai grijă la lacuri și vopsele, să fie bune pentru mine, alege unele non-toxice! Iar culoarea, mami, aș vrea să fie alb. Știi, albul se potrivește cu orice, poți să-mi cumperi păturici și plușuri colorate ca să fie camera veselă, dar pătuțul îl vreau alb, chiar dacă tu o să zici că e mai greu de curățat.

E liniște, se pare că mama a ales ceva…zâmbesc și eu prin ochii ei căci pe ecran se vede exact pătuțul pe care mi-l doresc. Ia-l, mama, pune-l în coș, îmi place la nebunie! Vreau pătuțul de la Piccoli!

 

Reclame

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s