De ce nu am încredere în (unii) bloggeri

157608922

Sursa foto: Pinterest

Sunt bloggeri/influenceri în gura cărora mă uit ca la sfintele moaște, nici nu respir, țin cont de recomandările lor și alții care după doar câteva cuvinte îmi stârnesc reacția ”pe buneeee?”, după care scroll și totul mi s-a șters din memorie fără să lase măcar o urmă cât de mică.

Scriu asta ca replică la acest articol și orice asemănare cu persoane cunoscute este pur întâmplătoare și doar în mintea voastră.

Din prima categorie, cei în care am încredere, fac parte oamenii pe care îi cunosc offline sau online dinainte de blog sau care prin ceea ce fac în prezent îmi permit accesul la o parte din viața lor, acea parte ce are legătură cu pasiunile lor, este o parte reală, lucruri pe care ei le-au făcut și le vor face chiar dacă internetul va dispărea chiar în clipa asta. Mai concret sunt oameni care sunt pasionați, de exemplu, de muzică și merg la concerte. Dintotdeauna, pe banii lor, le place, își planifică, fac economii, renunță la alte chestii ca să meargă la un concert, asta e viața lor și la un moment dat fac o recomandare în social media, plătiți sau neplătiți. Ei bine, eu îi cred.

Sau o fată despre care știu că ”viața mea sunt buclele”, care nu iese din casă dacă nu și-a aranjat părul, care trăiește o adevărată dramă dacă pică curentul și nu poate folosi ondulatorul. Ei bine, dacă fata asta scrie 20 de cuvinte despre cýum a descoperit nush ce bigudiuri pe care le poate folosi și-n peșteră, eu o cred, merg pe mâna ei fără să stau pe gânduri! Dar când altcineva scrie ditamai articolul despre aparatul minune care face cele mai minunate bucle ever, ba chiar se și filmează manevrând cu măiestrie aparatul, ei bine, nu cred o iotă și nu pentru că nu a scris bine sau pentru că nu a editat îndeajuns filmulețul sau pentru că nu a muncit destul, ci pentru că din cele 2457 de poze pe care le-am zărit întâmplător pe facebook înainte de articolul despre perfectul ondulator, niciuna nu era cu bucle, întotdeauna am văzut o persoană cu părul atât de drept cum eu nu l-am avut niciodată, așa că creierul meu îmi șoptește suav în ureche ” nu o crede, a primit produsul la testat, dar ea nu a folosit niciodată un alt produs similar ca să poată compara!”

Și uite așa am ajuns la a doua categorie de influenceri, ăia pe care nu-i cred neam. Să ne înțelegem, nu pun la îndoială că un blogger muncește și investește mult exact ca la un job full time. Asta cred. Sau că nu merită să fie plătit. Merită, fără discuție! Ceea ce nu cred eu este că review-urile sunt pe bune. Nu pot să am încredere într-un om ale cărui tangențe cu dezvoltarea personală sunt strict cele câteva invitații moca pe care le-a primit la cursurile cuiva care dorea să-și facă reclamă. Dacă omul ăla niciodată în viața lui nu a scos din propriul buzunar nici măcar 1 leu ca să-și achite participarea voluntară la cursul unui treiner nu am cum să cred că are o părere pertinentă pentru că pur și simplu nu are termen de comparație. L-aș crede poate dacă după participarea moca mi-ar spune că a fost atât de impresionat încât fără să stea pe gânduri și-a cumpărat bilet din banii personali la următorul curs. Altfel ceea ce percep eu este doar ”dacă primești invitație moca la cursul ăsta, du-te că merită!”, accentul fiind pe moca.

La fel e și cu activitățile pentru copii. Câți dintre cei care au primit o invitație la… (nu, eu nu sunt Zurli!) au devenit apoi fani și au făcut pe dracu’n patru să-și cumpere bilete pentru toate celelalte spectacole? Niciunul! Deci merită să merg la respectivul spectacol doar dacă este moca. Și nici atunci!

Taberele. De câte ori au plătit vreo tabără cei care recomandă o tabără în care au fost gratuit? După ce au fost o dată gratuit ca să testeze și după ce le-a plăcut atât de mult pe cât au scris în advertorial, vor scoate ei din buzunar 1200 – 1500 de lei ca să trimită copilul, unul, că dacă ai doi scoți spre 3000 de lei?

Cei care au avut cazare moca în vreo pensiune / vreun hotel, își vor planifica oare următorul concediu tot acolo, pe banii lor, suportând toate cheltuielile, fără să aibă regim special? Mă îndoiesc. Sau să am poate încredere în aceia care îşi doresc o vacață în Maldive, dar pentru că au primit moca la Pensiunea Coana Mare, brusc cea din urmă devine raiul pe pământ? Aş crede (poate) doar dacă şi-ar plăti şi vacanța personală (chiar dacă nu în Maldive) şi ar accepta şi mocăciunea, dar când stimabilul îşi planifică tot concediul numai pe bază de gratuități mi-e foarte greu să cred ceva, orice. De fapt cred că ar scrie orice doar să primească o vacanță gratis.

De-asta nu cred ce scriu cei din a doua categorie. Eu sunt un consumator de cursuri de dezvoltare personală. Pe banii mei, ceea ce-mi conferă libertatea de a alege, merg unde știu că e ok, cu recomandări de la alți oameni care și-au plătit cursul și la final au găsit că a fost o investiție bună. Din când în când primesc invitație moca la câte un curs/conferință pe care le compar cu cele pe care le plătesc și doar așa scriu despre ele, și doar dacă eu simt că aș da fără regrete banii ăia îmi permit să recomand și altora.

Sunt un consumator de filme, îmi cumpăr bilet, popcorn și suc, asta înseamnă aproximativ 150 – 200 lei/film, că merg cu copiii. Cam la 20 de filme plătite primesc o invitație gratis și atunci scriu de bine despre filmul ăla doar dacă simt că aveam de câștigat chiar și dacă plăteam prețul întreg la fel ca muritorii de rând.

Îmi planific și plătesc cu vârf și îndesat concediile, cazări, mese și distracții și de 3 ori am primit cazare de la Superblog (am plătit de fiecare dată patul copiilor şi noaptea în plus pe care am ales să o petrec acolo) despre care am scris de bine pentru că da, anul acesta vreau să-mi plătesc câteva nopți în hotelul de la mare, iar când o să mai merg în Poiană o să stau pe banii mei la acel hotel și de-aia îmi permit să le recomand, pentru că raportul preț/calitate este ok. Raportul mocăciune/calitate este întotdeauna ok, dar eu nu uit că nu toți cititorii mei își permit mocăciuni așa că întotdeauna mă raportez la preț.

Ani de zile l-am promovat pe George (remember George?). Mă tundea și vopsea gratis, dar am știut din prima clipă că și dacă nu ar fi fost gratis tot la el m-aș fi tuns, iar când a plecat m-a lăsat pe mâna lui Gabriel, care e scump ca naiba, dar plătesc cinstit și da, dacă mi se cere o recomandare, o dau cu plăcere pentru că din experiența mea nemijlocită raportul preț/calitate este unul convenabil.

Să mai spun? Cred că s-a înțeles ideea și dacă nu, o să o pun mai clar în cuvinte. Am încredere în oamenii care-și trăiesc viața independent de blog și prin asta rămân liberi în alegerile lor, pe care le fac în funcție de preferințe, buget, stil de viață. Nu am deloc încredere în oamenii care se confundă cu blogul și care ajung să-și trăiască viața în funcție de produsele pe care le primesc la testat sau de cazările/cursurile/spectacolele gratuite pe care le onorează, nemaiavând timp să fie liberi, pentru că da, blogul îți ocupă mult timp, uneori tot și ajungi să trăiești viața partenerilor de contracte în loc de propria viață.

Reclame

10 gânduri despre “De ce nu am încredere în (unii) bloggeri

  1. Hahaha. Mai, eu tot recomand evenimente si m-am simtit cu musca pe căciulă. Dar cu foarte rare exceptii nu am primit nimic sa le recomand. Sunt oameni la care am fost sau prieteni, mame antreprenor etc.
    Chiar azi recomandam cursul de calea yoga al Ancai, pe care l-am plătit.

    Pe Andreea o recomand după ce am plătit un curs de-al ei. La EKA am.fost atunci o dată cu tine si incerc sa fiu partener media, dar diar fiindcă e implicat in proiect cineva care imi e drag, nu m-am obligat la nimic. Am.vrut să ajung în decembrie la ei dar s-a suprapus cu munca, iar în ianuarie și februarie efectiv nu mai am buget de cursuri fiindcă mi-am închiriat un spațiu de lucru și sunt aproape pe zero, am apelat la banii familiei sa fac miscarea asta. Cat despre articolul citat – încă nu l-am citit dar Florina mi-e foarte dragă si ii doresc succea in continuare. Si mi-am luat espressor după un advertorial de-al ei :))

    O îmbrățișare.

  2. Oh, ce nu-mi place cand amesteca lumea mere cu pere si cu cartofi. Nici macar shaorma nu iese, ca acolo amestecul e gandit in acest fel.

    Asadar, sa incep:

    1. Merg din ce in ce mai rar la film pe banii mei. Nu ca nu vreau sa dau bani, ci pentru ca nu-mi place publicul. De mall in special. Iar daca nu e in mall, e calitatea slaba a proiectiei.
    Unu-ti bate-n scaun, altul vorbeste tot filmul, altul butoneaza telefonul. Aseara fifty shades a fost o exceptie. Si voi scrie despre el.
    Asta inseamna ca recomand musai un film, doar c-am fost invitat? Am trantit de pamant cu multe filme. Pe unele le-am ironizat la greu. Poate ai nimerit tu pe blogurile gresite.

    2. Legat de tehnologie, tocmai un blogger de tehnologie va fi capabil sa compare cu alte produse de genul. Unul care primeste 10 telefoane in teste in 2 luni e clar ca stie despre ce vorbeste. Si nu le lauda pe toate. Sau dac-o face, pe riscul lui. Deci iarasi cred ca ai nimerit pe blogurile gresite.
    Acum, e important daca telefonul lui e cumparat din banii lui sau e primit? Neimportant. Caci la tehnologie si cand cumperi cu banii tai si scrii, lasi link de afiliere cu 10% primiti inapoi, deci daca articolul e convingator pt 10 persoane, tu ti-ai scos banii. Asta inseamna sa nu-l mai credem?

    3. Si acum ajung la teatru.Despre dezvoltarea personala nu zic nimic, pt mine e gretoasa si moca.
    La teatru, asadar, unul ca mine are PRIVILEGIUL sa judece un spectacol dupa ce este, nu dupa pret. Eu nu judec la modul SPECTACOL DE 17 LEI, MERGETI SA-L VEDETI; SPECTACOL DE 60 DE LEI, EVITATI-L. Eu spun ce vad, care-i subiectul, cum e jucat, cum e decorul. Din astea. TU ALEGI daca mergi sau nu. Si, recunosc, e un privilegiu sa nu judec dupa pret. Daca as face asta, as evita tnb-ul, teatrul elisabeta (bilete scumpe, dom’le) si m-as duce cu precadere la Evreiesc si la Odeon. As fi mega-obiectiv dupa tine, dar as rata esentialul!

    • Ai vrut să mergi la 50 de biciuri/minut? Ai mers. Pe banii tăi. Vrei să scrii despre el? Scrii. Că aşa vrei tu. Citesc şi decid. Dar dacă în virtutea „relației” noastre îmi spuneai că ai vrut să vezi umbrele, dar ai primit invitație la…asfalt tango, aşa că scrii despre asfalt, de bine, ca să-ți mai dea şi altă dată invitație, nici nu m-aş obosi să-ți accesez blogul.

  3. Pai mah, tu ai 11 bloguri, fiecare cu specificul lui, stiu deja despre tine că esti interesat de teatru, film, carti, sport, mancare, camasi, fiecare din astea avand locul ei, n-ai facut un carcalete cu orice. Dar când văd bloguri cu de toate, zau că nu le citesc. Nu ai cum să scrii obiectiv chiar despre orice. La un loc pampersi, cosmetice, teatru, oale, mancare, cursuri, gadgeturi, piureuri pt bebelusi, carti, toate doar de foarte bine…pute a foame de bani construita pe lipsa coloanei vertebrale.

    • Pai da tu n-ai zis asta in articol. Absolut deloc. Tu ai ceva cu generalistii care scriu despre orice. Insa eu am inteles din articol ca ai ceva cu ideea de gratis.

      In sens invers, daca un blogger de travel merge doar unde i se ofera cazare moca, asa crede el ca trebuie, ca mai bine vede 10 tari pe barter decat 3 tari pe banii lui, inseamna ca nu trebuie sa-l citesti?

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s