Carlia, Nariman și Akane, 3 păpuși călătoare

Geisha-Japonia-Tara-Soarelui-Rasare-300x200

Sursa foto: christiantour.ro

Pentru păpușile mici de cârpă să călătorească este cel mai îndrăzneț vis. Spre deosebire de magneții de frigider și mai marile lor surori, cănile de cafea, regii și reginele suvenirurilor de peste tot, păpușile nu au aproape nicio șansă pentru că nici măcar nu au loc pe rafturile magazinelor de unde să-și strige dorința de a călători măcar o dată în viață, către casa celui ce le cumpără sau ambalate frumos, ca și cadou pentru cineva drag.

De-asta păpușile mele sunt speciale! Sunt norocoasele alese de mine sau de amicii care știu că-mi plac păpușile de peste tot. Le privesc și-mi dau seama că dacă ar fi să fii simțit ceva vreodată, când au fost luate de pe rafturile în care-și trăiau veșnicia, la fel ca mine acum s-ar fi simțit: mistuite de dorința de a călătorii, dar fără să știe când se va întâmpla și unde vor ajunge.

Acceptasem provocarea circuite Christian Tour așa cum și ele acceptă șansa de a putea fi alese vreodată, cu speranță, dar totuși fără prea multă și iată-ne acum pe canapeaua asta veche așteptând.

Ding! se aude o notificare și licăre albastru în josul monitorului.

Vă mulțumim pentru încrederea pe care ați acordat-o companiei noastre! Conform contractului inițial, odată cu achitarea în întregime a excursiilor, beneficiați de prioritate în privința ofertelor Last minute și de o reducere substanțială.

Vă anunțăm că s-a ivit posibilitatea de a vă oferi un loc în 3 dintre destinațiile solicitate de dumneavoastră: Farmecul Umbriei, Iordania Experience și Țara Soarelui Răsare.

Îmbarcarea este astăzi la ora 21. Aveți la dispoziție 5 ore ca să pornim în marea aventură. Noi, în buna tradiție a celor 21 de ani de când operăm în România, am pus la punct toate detaliile vacanței și le găsiți atașate acestui mail. Voi, în acord cu pasiunea pentru călătorii, aveți câteva ore răgaz să fiți gata. Să ne distrăm pe cinste!

Mă uit la ceas; mai puțin de 5 ore… Îmi spun cât de liniștită pot fii în aceste condiții că asta înseamnă să fii păpușă de călătorie sau blogger pe un raft…sau invers, cam tot aia e, superputerea noastră este că suntem gata cât ai spune avion.

Pot să jur că am auzit un oftat în timp ce pluteam pe gânduri de la dulap spre troller și înapoi. Rotesc privirea prin cameră și ochii mi se opresc pe Carlia, zvelta păpușă primită de la fostul meu coleg de liceu, parașutistul stabilit în Italia. Mi-o apropi de față și-i simt parfumul în timp ce ea îmi șoptește nostalgic:

– Salvia con lamponi…gelato!

Iarba care deșteaptă simțurile și mintea, parfumul Afroditei, cu asta venise Carlia în viața mea, iar acum mă sfătuia să trăiesc și eu experiența care se impregnase puternic în părul ei lung, mă îndemna să gust din planta care pesemne dădea culoare ochilor ei sfredelitori de italiancă.

– De unde ești? am întebat-o, ignorând bizarul conversației cu o păpușă.

– Din Gubbio. O femeie m-a meșterit în timp ce aburii de baggiana chemau copiii de la joacă. Știi, toată lumea mănâncă acolo supă de fasole cu roșii și busuioc, copacii cântă, iarba îți masează tălpile și miroase întotdeauna a pâine proaspăt scoasă din cuptor. Tigella și brânză bună de pe la noi, asta primesc turiștii în loc de bun venit.

Gubbio-Italia-Farmecul-Umbriei

Sursa foto: christiantour.ro

– Și cum de-ai ajuns la Radu? De unde te-a cumpărat?

Carlia pare că retrăiește acea zi îndepărtată…

– Betina, fetița cu care mă jucam de când mă făcuse mama ei, se dusese de dimineață la Citta de Castelo, cu tatăl care avea ceva treabă pe la niște instituții. Ne lăsase în fața unui muzeu mare despre care am aflat că găzduiește cele mai multe lucrări renascentise, Pinacoteca Comunale îi spune și e tare frumos, pe-afară e decorat de Giorgio Vasari. Pe treptele muzeului ne jucam când a apărut domnul acela înalt cu fetița lui și a întrebat-o pe Betina dacă nu-i dă păpușa, adică pe mine. Tocmai atunci trecea căruciorul cu înghețată, a arătat spre el și a spus doar atât ”Salvia con lamponi”. Domnul a cumpărat 3 înghețate, una i-a dat-o Betinei, Betina m-a dat pe mine și asta a fost, am plecat cu ei! Nu-mi pare rău, să știi! Am vizitat Catedrala, apoi am pornit spre Perugia, capitala Umbriei. Stăteau pe o străduță îngustă, cu case vechi și cochete. Am dormit acolo o noapte, apoi am hoinărit o zi întreagă înainte să pornim spre Vatican. Fetița a vrut să vizităm palatul cetățenilor de frunte, Palazzo dei Priori și a ascultat fascinată poveștile despre artefactele și documentele aparținând unor oameni care nu mai trăiesc de mult. Cred că era pasionată de istorie sau de povești.

Palazzio, Catedrale, Fontana Maggiore, Porta Etrusca, Carlia turuie neîncetat, iar eu umplu trollerul în timpul ăsta. În timpane îmi răsună vorbele ei pe care sunt sigură că le-am mai auzit undeva sau le-am citit – ”Când călătorii pleacă de acolo, o fac cu inima și pasul mai ușor, căci Umbria e astfel așezată, încât în orice direcție ai pleca, ai întotdeauna soarele în față și vântul în spate”.

– Vrei să revezi locurile despre care îmi povestești? o întreb în timp ce o așez cu grijă în geamantan, între două eșarfe.

– Neapărat să mergem la Sanctuarul Santa Maria degli Angeli din Assisi, orașul Sfântului Francisc, locul sacru din mijlocul Italiei. Eu cred că de-acolo respiră Umbria, că doar sigur are și ea o inimă. Dacă creierul e la Roma, inima sigur este în Basilica San Francis, altfel nu are cum. Mergem? Promite-mi că mergem acolo!

Atenția mi se îndreaptă spre Nariman, frumoasa nomadă pe care am cumpărat-o înainte să apuc drumul Petrei și am dus-o cu mine și-n Wadi Rum, deșertul căruia i-am promis că o să mă întorc pentru o nouă mângâiere a nisipului cărămiziu, atât de fin.

– O să mergem iar la Petra ca să vedem câți kilometri s-au mai descoperit din vechiul oraș antic ce nu poate fi cuprins de mintea omenească, atât de măreț este și o să tocmim din fața Trezoreriei un măgăruș care să ne urce cele 800 de trepte până la Templu. De-acolo mergem pe jos ca să savurăm împreună noutățile. De data asta pornim devreme și o să ajungem la timp ca să vedem asfințitul din ușa cortului în Wadi Rum. Promit!

petra

Arhiva personală

Iar în Amman, dacă prindem câteva ore libere mâncăm la Zaki, în Balad, ca să păstrezi și tu mirosul cărnii de oaie din cea mai bună mâncare arăbească. Așa cum Carlia miroase a salvie, tu o să miroși a oaie, a condimente și a cafea proaspăt prăjită. Dar cel mai tare îmi doresc să guști kunafa cea mai bună din Amman, la Habiba, acolo unde mereu e coadă, oamenii mănâncă repede o bucată în picioare, iar restul și-o iau acasă ca să mai bucure și alte suflete, pentru că plăcinta asta chiar îți bucură sufletul, nu doar simțurile.

amman

Arhiva personală

Arunc o privire pe monitor și văd traseul excursiei: Jerash – cel mai bine conservat oraș roman, cu aleea principală străjuită de coloane imense despre care nu ai cum să nu te întrebi cum au ajuns acolo, Muntele Nebo de unde se vede toată Țara Sfântă. Îmi amintesc de negustorul de mozaicuri, tânărul arab cu accent de Cluj pentru că mama lui era româncă și el făcuse facultatea la Cluj. De la el știu că Iordania are 39 de nuanțe de piatră din care meșterii fac cele mai frumoase mozaicuri. Apoi Marea Moartă, atât de caldă și relaxantă, locul în care parcă și timpul stă în loc. Toate-s atât de frumoase în Iordania, dar cel mai mult Orient am respirat în Downtown, partea veche a Ammanului. Acolo e concentrată toată autenticitatea locului, în aglomerația aceea unde fiecare vinde câte ceva pentru a trăi, suc de trestie, banane micuțe ce cresc pe Valea Iordanului, cafea, condimente, prăjituri, acolo vezi cei mai frumoși ochi negri conturați de gene încă și mai negre, dar care nu-s suficient de lungi încât să le ascundă curiozitatea și plăcerea cu care privesc pielea albă a celor ca mine, sfioși și încântați ca niște copii. Pentru mine Downtown este locul de neratat în această țară a pietrelor și a nisipului, aici s-a concentrat parcă toată viața care lipsește dintre stânci, încremenirea deșertului și a Mării Moarte se sparge în mii de bucăți colorate în acest bazar cu de toate, locul în care găsești laolaltă narghilele aromate și liniștitoare și vacarmul negustorilor care-și strigă marfa.

O pun pe Nariman în bagaj și mă îndrept solemnă înspre Akane cea cu fața de porțelan și cu yukata de un roșu aprins de la care probabil că i se trage și numele. Mă privește demnă așa cum doar o tânără japoneză o poate face, fie ea chiar și o mică păpușă. Încă nu-mi spune nimic, dar se vede în ochii ei că îi este dor de Tokyo. Sunt sigură că are atât de multe să-mi arate! Știu despre ea că vine din centrul vechi al orașului, așa că o întreb dacă cunoaște Templul Asakusa Kannon. Încuviințează scurt din cap și-mi spune că am ce vedea acolo, că e cel mai vechi templu budist din marea metropolă. Îi dau răgaz să se hotărască ea să vorbească, cam cât împăturesc vreo 3 cămăși și le așez cu grijă în bagaj.

– Musai să te plimbi pe îndelete prin grădina Palatului Imperial. A fost păstrată cu grijă atât de multă vreme încât dacă ai starea de spirit potrivită aproape că poți călători în timp, înapoi în secolul XVII. Este o parte importantă din istoria noastră, acolo sunt îngropate amintiri, bucurii și secrete, iar ceea ce se vede este măiestria noastră pe care o transmitem din generație în generație.

Privesc itinerariul și ochii îmi cad pe Complex Toshogu. O privesc întrebătoare. Nu a călătorit, dar știe istoria locurilor. Este în Nikko și din câte a auzit este sanctuarul cu cele mai bogate decoruri din Japonia. Îmi dau seama că și-ar dori să-l vadă și îi promit în gând că o s-o iau cu mine.

– Hai să-ți spun unde mai mergem! Uite, scrie aici că vizităm Parcul National Fuji – Hakone –Izu. Sper să fie frumos!

Bucuria aproape că-i crapă fața de porțelan.

– O să urcăm cu telecabina până în vârful muntelui și de acolo o să vedem toată lumea asta mare!

Dacă lumea asta mare e formată doar din Muntele Fuji și lanțul munților Hakone, Odawara, Yokohama, Insula Ohshimape și Lacul Ashinoko, atunci da, o să vedem toată lumea asta mare înainte să plecăm în expediție cu o corabie de pirați.

Lake-Ashi-langa-Muntele-Fuji-Japonia-Tara-Soarelui-Rasare-300x199

Sursa foto: christiantour.ro

– Am auzit o dată despre pădurea de bambuși din Kyoto! Mi-ar plăcea să ajung acolo! îmi spune exuberantă și apoi revine la starea ei de demnitate înnăscută.

– Da, mergem! Și vizităm și templele Kiyomizu-dera și Kinkaku-ji, fosta reședință a shogunului Ashikaga Yoshimitsu.

– Sper să ajungem și la Todai-ji, în orașul Nara!

Trag cu coada ochiului în mail și văd că la Todai-ji este o statuie a lui Buddha Vairocana.

– Vrei să vezi statuia lui Buddha?

– Sunt curioasă, nu-mi pot imagina cât este de mare o statuie care cântărește 400 de tone.

– Dar îți poți imagina cât de înaltă este o statuie înaltă de 15 metri?

A simțit un pic de ironie în glasul meu așa că acum tace. Nu pare supărată, ar fi sub demnitatea ei.

– Mergem și la Kasuga Taisha!

Știu că o să o impresionez cu asta, doar e altarul tutelar al familiei Fujiwara, cel mai puternic clan al Japoniei! Obrajii îi sunt un pic mai roșii, nu-mi dau seama dacă de bucurie sau din cauză că știe că am ghicit că s-a supărat un pic, așa că schimbă brusc subiectul.

– Într-o seara ar fi frumos să urcăm la etajul 41 al Tokyo Metropolitan Government, ca să vedem orașul de sus, de la 202 metri. Mai mult decât 15…

O pun cu grijă între șosetele cu ciupercuțe și trag fermoarul înainte să mă poată vedea cum râd satisfăcută de compania aleasă în care pornesc în marea aventură. E aproape ora 20, bagajul e gata. În timp ce conduc înspre aeroport mă gândesc că e bine să fii blogger de călătorie și să faci colecție de păpuși. E chiar foarte bine!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

Reclame

Un gând despre “Carlia, Nariman și Akane, 3 păpuși călătoare

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s