Liniște că duc gunoiul!

Abia 3 pași am făcut și am auzit liniștea. E greșit să spun așa, știu! Încerc altfel…Este atât de liniște afară încât inevitabil mi-a răsunat în cap gălăgia din mine. A fost mai zarvă ca acum, a fost mult mai rău, a fost o vreme când mulți intrau când pofteau, făceau gălăgie sau mizerie, iar eu, tot ce făceam era să-i rog să se oprească, să-i cert, să fac și eu mai multă gălăgie în încercarea de a face liniște, de a munci enorm ca să repun lucrurile în ordine, fiind de la sine înțeles și niciodată pus la îndoială faptul că acesta e rolul meu în viață. A fost haos, uși și ferestre larg deschise, o vânzoleală de nedescris.

Am început să închid, să scot gunoiul, să fac ordine, am scos afară musafirii nepoftiți și i-am rugat să-mi spună de acum când vor să vină, să nu dea buzna, iar i-am certat când au făcut altfel decât am cerut.

Am crezut că față de unii am obligații, că trebuie să las deschis pentru ei, cu toate că exact aceștia au făcut cel mai mult gunoi, au fost gunoi.

Liniștea de-afară mă face să aud zarva din mine. Eu am permis-o, iar am lăsat o ușă ne-ncuiată și cei care cred că au dreptul au intrat cu bocancii plini de noroi. I-am dat afară și au plecat trântind atât de tare că încă mai zdrăngăne geamurile.

Învăț în fiecare zi. Azi o să încui. Am crezut că dacă scot oamenii din mine și încui o să devin rece, distantă, împietrită. Azi, din liniștea de afară am privit spre înăuntru și mi-a plăcut ce am văzut și am văzut ce mai am de făcut. Am văzut o casă caldă, plăcută, curată, ordonată, cu o familie mică, cei doi ai mei și două mâțe.

Intru și încui ușa după mine, rămâne cald și liniște, ferestre mari prin care le pot face semn să se apropie sau să plece, un clopot la care să sune dacă vor să intre, încuietori pe care să le deschid când vreau sau care să rămână blocate. Cheia este pe dinăuntru, iar înăuntru sunt eu cu cei doi ai mei și două mâțe.

Deschis înseamnă să fie cheia la mine, să aleg dacă rotesc spre stânga sau spre dreapta. Ușile și ferestrele larg deschise sunt doar o imprudență inutilă , culmea fiind că în tot haosul de dinainte cei câțiva care știau semnificația cheii, au bătut clopotul și au așteptat răbdători să-i chem la mine chiar dacă totul era larg deschis, în timp ce aceia care au făcut zarvă fără să le pese de stricăciunile lăsate în urmă, de gunoiul împrăștiat peste tot, sunt aceiași care acum găsind ușa încuiată, izbesc puternic cu pumnii și se lamentează că nu mai sunt primiți. Sunt groși pereții și ușa grea, iar cheia e la mine și se rotește în ambele direcții, închis, deschis, închis, deschis, după cum hotărăsc eu.

3 pași până la pubelă, ieșisem să duc gunoiul în dimineața asta, culmea!