Mai multe șanse de câștig la SuperBlog

sustin

Din 1 septembrie au început înscrierile la SuperBlog, cu alte cuvinte s-a dat startul la distracția de toamnă-iarnă 2017! Continuă lectura

Anunțuri

Particip la Spring SuperBlog 2017

SuperBlog

SuperBlog

De câteva zile a picat netul și bineînțeles că pe mine m-a lovit inspirația, bașca m-am hotărât să particip la Spring SuperBlog 2017 și era musai să anunț pe blog ca să mă pot înscrie.

Cum de m-am hotărât să particip după ce am spus că nu o mai fac? În logica mea este extrem de simplu: începe azi, pe 1 martie și mi-am spus că îmi ofer acest mărțișor, apoi Gala este pe 6 mai, imediat după ziua mea, dar cum eu mă serbez câte 3 săptămâni, e ca și când ar fi de ziua mea, deci îmi pregătesc și un mic cadou, o surpriză, eu nu ar trebui să știu și chiar mă fac că nu știu, dar festivitatea va avea loc la mare!

Așadar, cu economie la net și cu speranța că se va remedia curând, îmi anunț participarea la Spring SuperBlog 2017, vă invit și pe voi să o faceți dacă aveți un blog și să ne vedem cu bine la Gală!

Ce este SuperBlog și de ce am participat

super-blog.eu

super-blog.eu

Destul de mulți bloggeri din gașcă m-au întrebat ce m-a apucat să particip la SuperBlog. O parte din ei auziseră de rău despre acest concurs, o parte nu auziseră deloc și erau curioși și o altă parte au fost șocați de participarea mea, cunoscându-mă anti-concurență de orice fel, așa că o să mă străduiesc să satisfac toate curiozitățile și pe deasupra să-mi vărs oful și să mă și laud.

Ce este SuperBlog? Continuă lectura

BlackTie și râuri de șampanie

cat-1474092_1280Se dă următoarea problemă:

Într-o sală foarte mare, pe mesele dispuse de jur împrejur se aștern fețe lungi de masă, albe, cu terminație prețioasă de dantelă, scaunele elegante se ornează cu buchețele discrete de lavandă proaspătă,  pianul își ocupă îndreptățitul loc central, paharele de cristal construiesc o piramidă către baza căreia vor curge râuri din cea mai bună șampanie, iar lemnele sunt aranjate pentru jucăușul foc din șemineul care domină în manieră blândă sala. Continuă lectura

Mort sau viu, cum ți-l dorești?

A fost odată un doctor care trăia într-un sat de munte unde casele erau departe una de alta și oamenii săraci. Mergea omul nostru de dimineața și până noaptea de pe un deal pe altul, de la o casă la alta, ca să-i ajute pe oameni. Era tare iubit, își puseseră sătenii toate speranțele în el, iar el nu-i putea dezamăgi, alerga toată ziua cu geanta lui mare ca să le dea speranță. Uneori se întâmpla să nu ajungă la timp, fie pentru că era prea departe, fie pentru că era așa de obosit încât nu mai putea ajunge. Tare se mai amăra când se întâmpla așa…Odată l-a chemat un bărbat tânăr care avea casa la vreo 3 dealuri distanță. Femeia îi era gravidă și de ceva timp dădea semne că naște cu toate că nu-i era sorocul…Știa doctorul nostru că trebuie să ajungă și a făcut tot ce i-a stat în puteri. Dar și-a ridicat ochii cu speranță și și-a dorit o bicicletă: o bicicletă de-ar fi avut, munca lui ar fi fost mai ușoară, drumurile lungi le-ar fi parcurs mai repede, el ar fi fost mai odihnit și oamenii poate mai sănătoși…La vreo doi ani de la întâmplarea asta a trecut prin părțile locului un om bogat care așa a fost de impresionat de munca doctorașului încât s-a gândit să-i dăruiască o bicicletă. Tare bucuros a fost doctorul și se tot lăuda la oameni cu bicicleta lui și le povestea cu încântare cum a fost suficient să-și dorească bicicleta și iată, deja o are…Când l-a auzit bărbatul cu care alergase în urmă cu doi ani ca să-i salveze femeia și copilul, acela s-a mirat: dar ce te bucuri așa, au trecut doi ani de-atunci, ai primit bicicleta pentru că omul ăsta a fost generos nu pentru că ți-ai pus tu o dorință în urmă cu așa de mult timp!

Doctorul i-a răspuns: dacă  femeia care își dorește un copil e dispusă să-l aștepte și câțiva ani și apoi îl poartă în pântec 9 luni fără să-și piardă speranța și răbdarea, ți se pare mult că am așteptat 2 ani pentru o bicicletă?

Asta e o poveste pe care ne-a spus-o profu de logică în liceu, nu mi-o mai amintesc foarte exact, așa că probabil nu mai e întocmai cu originalul…poate că omul nu era doctor ci călugăr, poate că nu doar și-a dorit bicicleta ci l-a rugat pe Dumnezeu să i-o dea…nu mai țin minte exact.

Ieri am avut plăcerea, ba nu, surpriza să cunosc o doctoriță. Este medic obstretician la o maternitate din București și mă gândesc să nici nu-i spun numele, o dată pentru că nu-și dorește coadă la ușa ei, a doua pentru că oricum îl puteți afla dacă chiar vă doriți asta și a treia, pentru că la fel ca ea sunt mulți și nu le știu numele tuturor. Femeia asta este fix ca doctorul din poveste. Dar nu-și dorește o bicicletă. Poate că are, habarnam. Ea își dorește incubatoare.

În România, un copil cu vârsta mai mic de un an, deci un bebeluș, moare la fiecare 5 ore, iar cauza principală a mortalității infantile o reprezintă nașterile premature. Cauzele nașterilor premature nu sunt încă cunoscute. Nu există un tratament care dacă ar fi urmat ar scădea numărul prematurilor. Tot ce se poate face este să se pună un diagnostic corect, la timp, adică în primele 3 luni de sarcină și să se intervină în prima oră după naștere.

În România, 75% dintre gravide nu ajung la un prim control de specialitate în primele 3 luni de sarcină, cu toate că acesta este gratuit indiferent dacă gravida a contribuit sau nu la asigurările de sănătate.

Dacă un prematur ajunge în incubator în prima lui oră de viață, șansele de supraviețuire îi cresc cu 90%.

În România există extrem de multe orașe în care maternitățile nu au nici măcar un incubator. Copiii prematuri care se nasc în aceste orașe, mor. Dacă se încearcă transportul prematurului la o maternitate dotată, medicul, din cauza aglomerației este nevoit să aleagă cine să trăiască și cine să moară, pentru toți prematurii nu este loc, nu există suficiente incubatoare. Decizia acelui medic poate să fie legată de copilul tău.

Deci, cum spuneam, doctorița își dorește incubatoare. A ridicat ochii și organizația Salvați Copiii i-a îndeplinit dorința, au dotat anul trecut 15 maternități cu echipamente medicale performante. Asta înseamnă că, potrivit estimărilor, anul acesta 327 de nou-născuți vor fi salvați și 380 de nașteri vor avea loc în condiții normale. Poate că pare puțin, dar 327 din 1812 bebeluși care au murit în 2012, reprezintă un procent de 18%, în doar un an, cu dotarea a doar 15 maternități. Pentru anul următor și-au propus să doteze cu incubatoare 25 de maternități, ceea ce înseamnă că la cei 18% se mai pot adăuga măcar încă pe atât, ceea ce înseamnă practic, că niște copii pot fi salvați. Te-ai gândit vreodată că și bebelușul tău  este statistică? În ce categorie de procente ți-l dorești, a celor morți sau a celor vii?

Salvați Copiii derulează în prezent campania Bun Venit pe Lume. Fiecare body expus pe site-ul lor simbolizează un copil care în anul 2012 nu a mai apucat să-l folosească. Cu o donație mică, de 2 euro, făcută prin SMS la 8833 sau pe site-ul lor, putem face ca aceste body-uri să fie folosite de bebeluși sănătoși.

Eu am doi copii, sănătoși, născuți la termen. Și am două body-uri Salvați Copiii. Unul dintre ele este deja personalizat cu corabia Olandezului Zburător, cu ajutorul Tricouri pictate Ilik’Art. Pe celălalt îl puteți personaliza voi sau eu sau blonzii mei sau tot Tricouri pictate Ilik’Art. Când donațiile ating suma de 50 lei, un body dispare de pe site-ul campaniei. Asta înseamnă că s-a creeat posibilitatea ca unul din cei 1812 copii să fie salvat. Eu am două body-uri pe care le scot la licitație, aici pe blog. Două body-uri înseamnă doi copii cărora le putem spune Bun venit pe lume. Nu trebuie să-i luați voi acasă pe acești copii, ei au părinți care pentru asta respiră, ca să și-i poată lua acasă, vii. Îi ajutăm?

tricou

O să las comentariile deschise până pe 1 decembrie, vă rog să donați oricât pe site-ul lor și apoi să anunțați aici, într-un comentariu, sau pe mailul meu (mihaela.vasilescu@gmail.com), suma pe care ați donat-o. Iar pe 1 decembrie ne hotărâm la cine trimit cele două body-uri, după ce face dovada plății. Sau dacă nu vreți neapărat un body de la mine, puteți dona pur și simplu pe site-ul campaniei. Mulțumesc

Siguranţa online. E-sign

Organizaţia Salvaţi Copiii împreună cu Fundaţia Orange au derulat proiectul naţional E-sign, dedicat copiilor cu deficienţe de auz şi profesorilor acestora. Proiectul se desfăşoară în perioada octombrie 2012 – iulie 2013 şi include ample activităţi directe informative şu educative, concursuri specializate, precum şi resurse educaţionale dezvoltate specific pentru copiii cu deficienţe auditive.

Banner-125-x-125 esign

E-sign a demarat cu o serie de 20 de sesiuni de informare în şcolile dedicate copiilor surzi şi cu deficienţe de auz. Ulterior, echipa proiectului a dezvoltat resurse educaţionale ce sunt diseminate în toată ţara către publicul ţintă. Este vorba aici despre 10 tutoriale video în care sunt dezbătute cele mai importante pericole din mediul online la care pot fi expuşi copiii.

Salvaţi Copiii România a recrutat pentru acest proiect o echipă de 50 de voluntari, cu sprijinul Fundaţiei Orange Grup şi al Fundaţiei Orange Romania, care şi-au dorit să se implice în activităţi educaţionale cu elevi care au deficienţe de auz.

O altă parte importantă a proiectului a fost concursul dedicat Zilei Siguranţei pe internet 2013. Tema concursului a fost Eu şi Internetul, copiii fiind invitaţi să prezinte în manieră cât mai creativă aspecte ca: activităţile lor pe Internet, ce este bine şi ce este rău atunci când stau la calculator şi pe Internet, care este părerea lor despre siguranţa online.

Pentru activitatea de încheiere a acestui proiect, elevii s-au pregătit şi pentru Concursul de Pantomimă. Fiecare din cele 17 echipe înscrise în concurs a realizat un spectacol de maxim 15 minute care a avut ca temă centrală  Ce a însemnat proiectul E-sign pentru mine?

Echipele clasate pe primele 5 locuri au fost invitate la Bucureşti, pe data de 5 iunie unde au pus în scenă piesa pe scena Clubului Ţăranului Român.

La invitaţia Salvaţi Copiii România, am avut onoarea şi marea plăcere de a face parte din echipa care a jurizat concursul de pantomimă. Copiii prezenţi la concurs au fost din Suceava, Cluj, Timişoara şi Sibiu. Am ajuns cu puţin timp înainte de începerea concursului şi am găsit o sală plină ochi de copii şi profesori foarte emoţionaţi care se pregăteau de concurs: fie retuşau machiajele, fie mai aranjau costumele, repetau textele…atmosfera era destul de tensionată.

Am asistat întâi la prezentarea proiectului şi apoi s-a trecut la competiţia propriuzisă.

E-sign1

 

Au urcat pe scenă pe rând echipele. Am găsit acolo copii extrem de talentaţi. foarte siguri pe ei, sensibili, expresivi şi cu simţul umorului. Pentru mine a fost o încântare, am râs cu poftă, m-am emoţionat şi în final mi-a fost greu de tot să aleg echipele câştigătoare şi ordinea lor. Toţi au fost deosebiţi, au muncit mult şi au realizat nişte mici spectacole foarte reuşite.

E-sign5 E-sign4

Tema proiectului mie mi s-a părut a fi una de interes general şi sper ca aceşti copii cu deficienţe de auz care au fost parte a proiectului să se transforme în adevăraţi mesageri şi să ducă mai departe ce au învăţat în aceste luni.

E-sign6 E-sign7 E-sign2 E-sign3