Cine vrea maşină K9?

Sunt oameni care miros o oportunitate şi imediat se orienteză să facă ceva, ceva ce cere piaţa la momentul respectiv şi devin antreprenori cu mai mult sau mai puţin succes, funcţie de nevoia pieţei.

Şi mai este o categorie. Aceia pasionaţi. Ei încep prin a face un lucru pentru ei, pentru familiile lor, cu mult drag şi cu multă pasiune. Apoi prietenii încep să le ceară ajutorul şi sunt ajutaţi. Şi-i recomandă şi altora…şi se naşte o mică afacere, care ajunge să crească tocmai pentru că a pornit de la o pasiune, de la un lucru făcut cu drag.

Ştiu cel puţin 3 afaceri de acest gen, dar astăzi o să vă povestesc despre Auto K9.

AutoK9 este un service auto înfiinţat în anul 2000 şi care pe vremea aceea avea 3 angajaţi. Acum sunt o echipă de 40 de profesionişti care fac minuni. Pentru ei, cel mai important lucru este să fie de încredere. Cine le calcă pragul se alege, pe lângă reparaţia la maşină, de care are nevoie, şi cu evaluări şi recomandări cinstite. Nu o să vă schimbe o piesă care încă mai funcţionează, dar cu siguranţă veţi fi informat în privinţa stării de uzură.

Vara trecută de exemplu, m-am dus la service, am vrut să pregătesc maşina pentru vacanţă şi pe langa cele solicitate de mine legat de revizia periodică (schimb ulei și fitre), am fost surprinsă să constat că am avut parte de o revizie amănunţită începând cu presiunea/echilibrarea roţilor,înlocuirea unui „cap bară” care avea joc, efectuarea geometriei.
Aerul condiţionat nu prea funcţiona şi s-a constatat că era plin de frunze şi praf. Mi-au inspectat gratuit plăcuţele de frână, asigurându-mă, că mai pot merge încă. O informare completă şi utilă de care am ţinut cont.

Ca să nu mai spun că este singurul service în care nu am fost privită de sus doar pentru că sunt femeie. Ba chiar, într-o discuţie cu Mugur, el patron, mi-a spus, mai în glumă mai în serios că ştie el că noi, femeile, suntem foarte pricepute! Şi cine nu se simte bine când este respectat, apreciat şi mai ales când dă peste nişte oameni prietenoşi? Eu una prefer genul ăsta de service, decât acelea în care duci maşina şi apoi primeşti factura pe mail iar dacă ai vreo nelămurire, ai ca variantă tot mailul, eventual. Aici discuţi cu oameni, ţi se explică, primeşti un sfat, un ajutor.

 

Iar dacă pe lângă că eşti şofer şi vrei nu vrei ai nevoie periodic de service, mai eşti şi pasionat de maşini, la  AutoK9 eşti în raiul maşinilor.

Cel mai tare proiect al lor, este Loganul decapotabil. O maşină superbă după care chiar şi miniştrii întorc capul.

logan-decapotabil-015

 

În 2008 intra pe poarta lor un taxi lovit de tramvai şi care ulterior a fost declarat de către asigurator daună totală.

Le-a venit ideea nebună de a crea primul Logan decapotabil. N-a fost deloc uşor, au fost mulţi bani şi mai ales multă muncă din partea echipei. Au fost necesare pe lângă reparaţii şi o serie de modificări, au tăiat plafonul şi aripile spate, au deplasat stâlpii centrali mai în spate cu 15 cm. şi au prelungit uşile din faţă, au ranforsat pragurile şi au adăugat 4 traverse în podea, au scurtat şi au unit uşile spate de aripile spate şi au întărit montanţii parbrizului. În faza a doua au fost montate suspensii sport şi jante de 17 ţoli (cele mai mari pe care le-au găsit cu 4 prezoane). În ultima fază, au ales finisajele la exterior şi interior. Au fost schimbate scaunele din faţă cu scaune de Hyundai Coupe. Interiorul a fost îmbrăcat în piele albă iar bordul a fost îmbrăcat cu piele Alcantara. Bineinţeles, au instalat şi un sistem audio-video cum îi stă bine oricărui cabrio! Toată munca asta s-a finalizat în toamna lui 2010, şi de atunci sunt mândri posesori ai unicului Logan decapotabil, proiect care îi defineşte şi-i face să fie aparte. În plus, acum este evident pentru toată lumea că numele AutoK9 (ca nouă) decurge din chiar scopul pe care şi-l propun, acela de a face ca orice maşină ce ajunge la ei să plece K9.

logan-decapotabil-004

 

logan-decapotabil-011

 

Pentru cititorii acestui blog, care sunt în principal părinţi (ocupaţi prin definiţie), dar nu numai, ei vin cu o ofertă prietenoasă: un bonus card în valoare de 50 lei.

BonusCard50RON

 

Iar pentru cei care locuiesc în sectorul 4, oferta este şi mai atractivă, pentru că, în caz de nevoie se pot deplasa ei la domiciliul clientului, pentru o reparaţie minoră, pentru o constatare…

 

Pentru a beneficia de un bonus card în valoare de 50 lei, oferit de K9, card ce poate fi folosit în incinta service-ului trebuie:

 

  1. Să dai like paginii de facebook a K9 http://www.facebook.com/pages/AutoK9/126834200717949
  2. Să dai like paginii acestui blog http://www.facebook.com/Studio.Olandezul.Zburator?ref=hl
  3. Să laşi un comentariu la acest articol până pe data de 28 februarie, ca să ştim că vrei un bonus card în valoare de 50 lei

Clipe de aur, amintiri de argint – din nou concurs

Să ridice mâna sus părintele care nu are în portofel ori pe birou poza cu copilul?

Eu am. Am poza şi în portofel şi am poza şi pe birou. Mama mea, deci bunica copiilor mei, are poze cu ei peste tot, nu cred că există colţ de casă în care să nu zâmbească un Victor sau un Vlad.

Şi totuşi parcă nu-i destul. Sunt clipe de aur pe care vrei să le ai mereu cu tine, să le simţi, să te atingă în permanenţă.

Şi care-i legătura cu Daniela Man? Smallprint, asta-i legătura.

medalion

Daniela a adus de curând în România un nou concept, prin care poţi păstra amintiri dragi imprimate pe un medalion din argint pur. Cum ar fi să te poţi topi toată viaţa când vezi tălpiţa micului bebeluş? Ori cum este ca peste ani, în loc să ghiceşti pe o foaie ruptă primul cuvânt scris de copilul tău, să-l poţi privi ca prima dată, pe o bucată de argint?

Recunosc că mie mi-ar plăcea. Noi avem o cutie plină de amintiri: am primul dinte căzut, moţul, o mărturie de la botez, un bănuţ de la prima băiţă, plus o grămadă de desene…şi totuşi, sunt atâtea amintiri pe care nu le-am putut păstra în cutie pentru că nu ştiam de Smallprint.

Am vorbit cu Daniela la telefon. A fost ca şi când ne cunoşteam de-o viaţă. Caldă, volubilă şi foarte mamă, amândouă ne-am bucurat de un pic de răgaz la telefon, reuşind să ne înţelegem printre ţipete de copii. Pentru că şi Daniela are tot doi copii cu care petrece mult timp şi de lângă ei, lansează conceptul Smallprint, unic în România.

Fiind un proiect de suflet, încărcat de atât de multă emoţie, Daniela îşi doreşte o atmosferă caldă, un cadru intim şi prietenos în care să ia amprentele copiilor ori în care copiii să realizeze desenele care apoi sunt micsorate şi inscripţionate pe medalioane de argint pur.

Cu toate că acum poate să imortalizeze fiece moment ce-i merge la suflet, Daniela are şi regrete: regretă că nu are amprenta mânuţei şi picioruşului, la naştere, pentru niciunul dintre băieţii ei.

„Kit-urile magice cu cerneala invizibila pe care le-a creat Smallprint se pot folosi din prima zi de viata si ce poate fi mai minunat?

Imi amintesc cat eram de fascinata de Andrei-primul meu copil-cat ma minunam de el, de cat era de micut si cat de fragil parea! Nu se gasea atunci decat ceva gen acuarele care nu au reusit nici cum sa fie exacte si sa dea nici un detaliu-pe langa faptul ca au manjit toata pagina.
Kit-ul Smallprint e foarte clar-surprinde si cea mai mica cuta, cel mai mic rid sau detaliu-e incredibil de exact si nu manjeste, nu e toxic, e super simplu de folosit.
Asta e ceva ce recomand tuturor parintilor.” – ne spune Daniela Man.
breloc
Şi adevărul este că şi mie mi-e dor de micimea băieţilor mei. Păstrez încă în sufletul meu amintirile, dar sunt mult estompate. Probabil că peste 20 de ani, voi mai avea doar o vagă idee despre cum a fost atunci.
Şi mai are Daniela un regret „Mai regret ca nu am imortalizat atingerea bunicii mele-mi-as fi dorit mult sa fi avut acces la Smallprint cand s-a imbolnavit.

Puteam pastra vesnic atingerea ei-poate imi mai alina dorul de ea.”
Eu când am citit aceste rânduri în mailul ei, m-am topit toată şi multe amintiri m-au năpădit şi mi-au revenit în minte momente a căror amintire încă mă arde…
Acum, este posibil şi în România să imortalizăm cele mai dragi amintiri.
Pentru că se apropie luna Martie, o lună în care se oferă multe cadouri, şi pentru că toată lumea încearcă să cuprindă într-un mărţişor toată iubirea din lume, Smallprint, oferă până pe 8 martie o reducere de 30% la toate produsele. Mie mi se pare un cadou foarte inspirat chiar şi pentru cel mai cârcotaş muşteriu. Numai aruncaţi un ochi pe site să vedeţi ce mesaje faine puteţi transmite celor dragi!
Şi ca să fie şi mai şi, avem şi concurs: începe azi, de Ziua Îndrăgostiţilor, se încheie pe 28 februarie, la ora 24. Pe 1 martie, de Mărţişor, anunţ câştigătorul, iar Daniela Man, va trimite premiul până pe 8 Martie. Iar premiul este….un pandantiv pentru colier personalizat din argint fin.
Ce trebuie să faci:
1. Să dai like paginii de facebook Smallprint Daniela Man.

2. Să dai like paginii de facebook a acestui blog Studio Olandezul Zburator

3. Să scrii fie într-un comentariu la acest articol, fie pe blogul tău, un articol cu legătură către acest blog, care este amintirea cea mai dragă pe care ai vrea să o păstrezi cu tine toată viaţa.

Pe 1 Martie o să anunţ aici, care amintire m-a impresionat cel mai tare (fie că o să plâng, fie că o să râd), iar posesorul ei (al amintirii) va primi de la Daniela un pandantiv personalizat.

Să depănăm, deci, amintiri, zic!

Concurs – scaun auto Nania Trio SP Comfort

Ieri vă povesteam cum poate face diferenţa un scaun auto.

responsabiliatate_680x

Astăzi, prin intermediul Bebetex, avem şi soluţia, ei oferind pentru unul dintre cititorii acestui blog scaunul auto Nania Trio SP Comfort. Este un scaun auto pentru grupa de vârstă 0/1/2, adică de la 0 la 25 kg ale copilului, asta însemnând cam 7-8 ani. Scaunul are centură cu prindere în 5 puncte, ajustabilă pe înălţime în 4 poziţii, se instalează folosind centurile maşinii. Are husă detaşabilă pentru spălare. Este produs conform Standardelor Europene de Calitate şi Siguranţa ECE R44/04.

Concursul începe acum şi se încheie duminică, 17 februarie, ora 24. În cursul zilei de luni, 18 februarie, voi anunţa către cine pleacă scaunul auto. Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi cu ajutorul http://www.random.org

Ce trebuie să faci:

1. Să dai Like, pe facebook, paginii Bebetex, adică aici http://www.facebook.com/bebetexstore?fref=ts

2. Să dai Like, pe facebook, paginii acestui blog, adică aici http://www.facebook.com/Studio.Olandezul.Zburator?ref=hl

3. Să laşi aici, pe blog, un comentariu (unul singur) în care să spui în câte puncte se prinde centura scaunului auto Nania Trio SP Comfort

La tragerea la sorţi vor intra numai aceia care au îndeplinit toate cele trei condiţii de participare.

Baftă!

De la viaţă la amintire, distanţă de un scaun auto

– Îţi aduci aminte de A?
– Cel de anul trecut, din tabără?
– Da
 
Sigur că mi-l aminteam. Cu un an în urmă îl cunoscusem în tabăra de schi. Era un pic mai mare ca Victor. Am stat cu ei la masă. Tatăl lui avusese un accident, nu ştiu ce fel de accident şi acum era invalid, se deplasa destul de greu şi avea şi ceva probleme la un ochi…Eu eram cu Vlad de numai 3 luni şi îmi era greu să mă ţin de programul taberei, aşa că, atunci când nu ajungeam la timp, tatăl lui A avea grijă şi de Victor să mănânce, să-şi bea cacaoa, de-astea, părinteşti. Pe pârtie mai mereu îl ajuta să se încalţe, tot pentru că eu nu ajungeam la timp.
Noi toţi eram cazaţi la etajul doi al hotelului, numai A şi cu tatăl lui stăteau la etajul 1, probabil ca să aibă mai puţine scări de urcat.
Copiii se strângeau în câte o cameră să se joace dar A nu venea, pentru că nu ştia, fiind la alt etaj. Aşa că mergeam şi-l chemam şi pe el. Ca în orice tabără, s-au legat prietenii, au rămas amintiri…
În ultima zi am cunoscut-o şi pe mama lui, o femeie frumoasă şi veselă. Erau o familie frumoasă şi cu toate că privindu-l pe tată îmi puteam doar imagina prin ce dramă au trecut, atunci când eram cu ei la măsă erau atât de fericiţi.
Deci, da, îl ţineam minte pe A.
 
– De ce mă întrebi? Am nimerit iar în aceeaşi perioadă în tabără?
– Nu, a murit.
 
Am căutat pe internet. Fusese un accident de maşină stupid, nici măcar spectaculos, din neatenţie ieşiseră în decor. Părinţii nu păţiseră nimic, aveau centura de siguranţă. A, pe bancheta din spate, nu avea scaun auto şi nici centură…
Îmi amintesc despre asta de fiecare dată când cineva ne întreabă mirat şi în zeflemea până când o să-l mai ducem pe Victor în scaunul de maşină. Răspunsul e simplu: până când va fi suficient de mare ca să fie în siguranţă cu centura maşinii. Până atunci va ocupa un scaun auto pentru vârsta şi dimensiunile lui.
Dintre toate chestiile pe care viitori părinţi le cumpără pentru copii, scaunul de maşină mi se pare singurul de care nu m-aş fi lipsit pentru nimic în lume. Până acum vreo doi ani, Victor ştia că maşina nu porneşte dacă nu avem centurile puse. De fapt asta înţelesese el, atunci când taica-su i-a spus odată că nu plecăm până nu ne punem centura. Acum ştie că maşina merge şi fără centură, dar cred că a înţeles cât este importantă centura pentru că de fiecare dată când Vlad cârâie – mârâie – pârţâie că nu vrea să fie prins în scaunul lui de maşină, îi explică ca un om mare, cum că maşina nu porneşte până când nu avem toţi centurile de siguranţă puse. Este mai sigur aşa.
Am fost privită strâmb de către prieteni şi când le-am spus că nici măcar nu-mi alăptez copilul în mers, că mi se pare mai safe şi mă simt mai confortabil să parcăm şi abia apoi să scot copilul din scaunul auto, chiar dacă asta înseamnă să dublez timpul în care parcurgem o distanţă. Tot aşa cum mi se pare mult mai în regulă să opresc maşina şi să liniştesc copilul atunci când plânge decât să-l scot din scaunul lui de maşină în timpul mersului, chiar şi numai pentru câteva minute. Ştiu că atunci când eram gravidă şi i-am cumpărat scaunul auto lui Victor m-a impresionat foarte tare o informaţie primită de la standul care vindea scaune: o frână bruscă pusă la o viteză de numai 60 km/oră poate rupe coloana unui nou născut. Şi atunci pentru ce să-mi asum acest risc? Nu se pune problema de cât de bun şofer sunt eu, ci de toţi ceilalţi participanţi la trafic. Să nu uităm câţi se urcă băuţi la volan, câţi nu respectă regulile de circulaţie şi mai ales de câte ori nu am frânat brusc pentru că cel din faţă a făcut vreo nefăcută. Lucrurile acestea se întâmplă, sunt reale, din păcate. Iar centura şi scaunul auto corect folosite sporesc siguranţa în deplasarea cu automobilul.
 
Bebetex, în comunicatul de presă al Campaniei de responsabilizare în siguranţa auto, ne avertizează că “Accidentele rutiere reprezintă principala cauză a morții copiilor cu vârste între 2 și 14 ani. Mai mult de jumătate din cazurile în care copiii sunt uciși în accidente auto sunt din cauză că aceștia nu purtau centura de siguranță sau nu erau instalați corespunzător într-un scaun auto special.”

responsabiliatate_680x

În cadrul acestui proiect, Bebetex oferă ca premiu un scaun auto Nania Trio SP Comfort la concursul despre care o să vă povestesc mâine.

Depinde de fiecare dintre noi să alegem să circulăm în siguranţă.

The show must go on

Am păşit în noul an datoare la voi. Ştiu, ştiu dar tocmai repar acum greşeala.

Vă invitam la sfârşitul lui decembrie să vă înscrieţi la concurs şi să-mi lăsaţi comentarii ca să particip şi eu la concurs…Între timp a venit vacanţa iar eu nu am mai deschis calculatorul.

Au fost primele două săptămâni după extrem de mult timp, în care am fost toţi patru, tot timpul. Am savurat fiecare moment şi chiar nu se făcea să stau la calculator. Deci am scuză bună, nu se acceptă criticile.

Azi am făcut lista cu autorii comentariilor şi ea arată cam aşa:

  1. Cristina
  2. Cccris
  3. Ileana
  4. Ana
  5. Dana Dragomirescu
  6. Ralu
  7. Bianaca Roxana Anitei
  8. Miruna Rusu
  9. Elisa
  10. Geanina
  11. Ramona Gija
  12. Camelia
  13. Mika
  14. Larisa Somfalean
  15. Gabriela Magureanu
  16. Pitici dar voinici
  17. Nicolae
  18. Larisa
  19. Silvia
  20. Cristina Croitoru
  21. Ancuta
  22. Cristina Miclea
  23. Daria
  24. Laura Nora
  25. Ioana Marinescu
  26. Mari
  27. Razvan
  28. Marina
  29. Alina Bulina
  30. Leti
  31. Ana

Am stat mult în dubiu pentru că pe majoritatea din listă îi cunosc şi ştiu că o parte nu-s în ţară şi clar nu trimit premiul peste hotare. Alţii sunt atât de apropiaţi că ar fi aiurea să le dau lor premiul. Planul A era să elimin din listă aceste persoane. Apoi m-am răzgândit, am trecut la planul B: Domnul Random şi mai ales Domnul Noroc au dreptul, mai ales acum, la început de an, să-şi spună cuvântul. Am zis din start că dacă iese Răzvan ori Marina, ori careva plecat în ţările calde, renunţ şi mă întorc la planul A. Dar nu a fost nevoie pentru că cei doi domni au ales-o pe Larisa. Acea Larisa care detine un site absolut delicios şi care, mai ales care, nu mai are încotro şi trebuie să o ia şi pe Madam Roxănica şi să vină să-şi ia premiul, pentru că jur că prin poştă nu-l trimit. 🙂 Aştept o propunere de locaţie cât mai indecentă, decadentă şi imorală!

Sper deci, să-ţi fie de folos DVD-ul Roxanei Iliescu, să nu ştii chiar toate şmecheriile şi reţetele ei. Pe de altă parte ştiu şi că-ţi plac pantofii, aşa că sper să-ţi prindă bine şi reducerea de la pantofi româneşti.

random1

Şi darul se duse la…

Am facut şedinţă în seara asta ca să vedem cât de sportive, dar mai ales ce simţ al umorului au mămicile. Şi au, nu glumă!

Nu degeaba am lansat concursul ăsta. În 7 ani de când sunt mămică, cu toate că m-am îngrăşat şi am slăbit şi iar îngrăşat, am făcut cel mai mult sport din viaţa mea.

Acum pot să zâmbesc, dar atunci când coşul de la cărucior era plin până la refuz cu cumpărături, când de mânerul căruciorului mai era agăţată vreo sacoşă ori geantă grea, iar căruciorul s-a hotărât să se rupă în mijlocul intersecţiei, atunci nu am reuşit să zâmbesc.

Când amândoi copiii vor afară cu bicicleta iar eu, ca o mamă bună ce sunt, le satisfac dorinţa, iar la întoarcere, Vlad e prea obosit ca să mai vrea pe bicicletă, deci trebuie dus în braţe şi bicicleta în dinţi…iar ajunsă în faţa liftului constat fără mirare că acesta nu merge, deci tot harnaşamentul trebuie cărat pe scări, ei bine, atunci, îmi trece aşa un gând prin minte cum că sportul e pentru femei relaxate, mamele au program hard.

Dar, pentru că sunt o optimistă din fire şi pentru că cel mai mult îmi place să mă iau la mişto pe mine şi situaţiile grele prin care trec, evident că apreciez şi la alte mame simţul umorului şi capacitatea de a se detaşa.

Multe comentarii nu au fost, dar majoritatea ne-au făcut să zâmbim şi ne-a fost greu să alegem, pentru că fiecare ar merita un premiu. Poate că era mai usor să apelez la Random.org, dar am preferat aşa, pentru că e mai fun decât un like@share.

Şi ca să nu o mai lungesc, Victor, care a avut votul decisiv, s-a distrat cel mai tare la comentariul Inei. Aşa că, dragă Karioka, scrie-mi un mail la mihaela.vasilescu@gmail.com ca să stabilim cum intri în posesia cadoului.

Felicitări şi spor la folosinţă!

Dar din dar se face rai

Pentru că articolul de ieri mi s-a părut că a ieşit mult prea lung am omis, intenţionat să vorbesc despre cele care au organizat această întâlnire şi despre cei care ne-au făcut daruri la final.

Vizita la Medlife a fost organizată de Mămica Urbană şi de WhitePr şi, cred că v-am mai spus că atunci când îşi bagă coarnele de tăuraş, Ana – Mămica Urbană, pentru mine e evident că iese ceva fain. Nu cred că am răspuns la vreo invitaţie a Anei şi să nu mă fi simţit super bine, atât eu cât şi copiii.

Pentru că şi de data asta s-a gândit şi la copii, care au avut de ales între Daisy cea care-i înCântă pe copii şi Paul, cel mai simpatic instructor de înot de la MedLife. Noi pe Daisy am avut plăcerea să o cunoaştem în multe alte ocazii aşa că Victor, de data asta a optat pentru înot. Bine, şi pentru că e un înotător desăvârşit şi pentru că nu ratează nici o bălăceală.

Cât despre cadouri, cei care ne-au bucurat au fost InterSport şi Poartă-mă.

Credeam că Poarta-ma nu mai are cum să mă surprindă cu alt model de jambiere, dar, ajunşi acasă am constatat că frumoasele jambiere cu elefanti sunt….PAM PAM ….flauşate. Super tare! Vlad e mare fan jambiere, eu am prin toate buzunarele câte o pereche de jambiere, în caz că…Astea flauşate se integrează perfect în peisajul destul de friguros. Mulţumim frumos, deci!

Apoi de la InterSport am primit un voucher pe care Victor şi l-a însuşit imediat ca să-şi cumpere labe de scafandru, şi mai multe trăsnăi pentru întreţinerea corporală. Care mamă nu are nevoie de aşa ceva, mai ales după naştere?

Vlad, în afară de jambiere, şi-a însuşit imediat mingea mare, un Gymnastic Ball uriaş. El este copilul-minge, toate mingiile posibile sunt la noi acasă. Acum avem una în plus, uriaşă.

Am reuşit să salvez un Fitness Toner şi un Massage Star, ambele de la InterSport. Şi pentru că nu reuşesc să-mi fac timp decât pentru înot, şi pentru că oricum fac mişcare şi transpir mai rău ca la sală când car câteva roabe de lemne în casă sau când sap că să plantez bulbi de lalele, m-am gândit să le dau mai departe, pe principiul „dar din dar se face rai”.

Aşadar, dacă le vreţi, dacă credeţi că vă folosesc şi că aveţi timp să le folosiţi, lăsaţi-mi un comentariu în care să-mi povestiţi despre cea mai solicitantă activitate post-naştere, ceva care să vă fi solicitat muşchii într-atât încât să ziceţi că puteţi înlocui exerciţiile cu acea activitate. Pentru mine, de exemplu, căratul căruciorului pe scări, eventual cu trotineta lui Victor agăţată de şi cu Vlad în, face cât 50 de bazine de înot 🙂

Deci, lăsaţi comentariile până duminică seara iar luni vă spun care ne-a distrat mai tare şi către cine merge Fitness Toner-ul şi Massage Star-ul. (Un singur câştigător)