Anul I d.d.

Am încheiat 2018 cu o foarte serioasă listă de “ce-mi propun să fac la anul”. Am pus pe listă lucruri pe care mi le doream și despre care știam că stă în puterea mea să le realizez. Periodic am verificat și am tot bifat până am cam realizat tot ce mi-am propus. Au fost multe, foarte multe. Știu că anii grei par mai lungi. Al meu a fost un an bun, dar când privesc în urmă pare că au trecut vreo doi ani, atât de multe am făcut anul acesta.

Am analizat din timp în timp ce mai am de făcut, ce a mers bine și unde am greșit. Am corectat mult, nu am renunțat la ce era important, chiar dacă nu a mers din prima, am insistat, am muncit ca să meargă. Așa am văzut mai clar ce nu este important pentru mine. Sau cine nu este important. A fost surprinzătoare ușurința cu care a renunțat la unii oameni.

După divorț au dispărut majoritatea „prietenilor” mei. Pur și simplu nu au mai vrut să aibă de-a face cu mine. Câțiva au ținut morțiș să mai apară un pic în viața mea, cât să arunce câteva cuvinte otrăvite. După aceste episoade toxice i-am ajutat eu să dispară. Definitiv.

A fost chiar și o doamnă care și-a imaginat că dacă tot am divorțat și sunt liberă de sarcini, îmi oferă dumneaei posibilitatea (care se transformă în obligație) să prestez ca șofer și îngrijitor de copii pe la alte case. Am râs mult (de situație) și am simțit chiar satisfacție când am pus punct. Nici la restul nu am simțit regret, doar m-a surprins cât de mult mint oamenii, cât de mult se prefac că le este bine, cât de frică le este să facă ceva ca să le fie bine.

Că tot am amintit de divorț, am aflat două lucruri pe care nu mi le spusese nimeni, le-am gândit eu cu creierul meu.

Tot tăind în carne vie cu curățenia asta relațională, m-am pomenit că-mi spune cineva că noi, astea divorțate, ne mulțumim cu puțin, ne vindem ieftin. Nu știu la alții cum e, dar la mine….mie mi-e atât de bine încât nu mai sunt de vânzare, nici ieftin, nici scump. Tocmai invers, am divorțat când am vrut mai mult, nu m-a mai mulțumit puținul pe care-l aveam și am mers mai departe, mi-am făcut liste, am muncit și am realizat atât de multe încât pare că au trecut mai mulți ani. Cert este că tocmai din cauză că nu mă mai mulțumeam cu puțin, am divorțat.

Pe de altă parte, curioșii binevoitori mă întreabă dacă mi-am refăcut viața. Da, mi-am refăcut-o, mi-am recăpătat libertatea, demnitatea și respectul. Duc o viață despre care nu mai trebuie să mint, dar nici nu simt nevoia să o expun online, am un loc de muncă bun unde merg cu drag, am puțini prieteni, fac ce-mi place, sunt liberă să spun NU de câte ori este nu. Practic, am o viață!

Trist e că cei care întreabă cred că viață refăcută este doar atunci când am un bărbat. Încă mai sunt oameni cu potențial intelectual care cred că viața unui om depinde de existența unui “celălalt”. Sigur, cuplul este o bucurie, dar viață înseamnă mult mai mult. Înainte de divorț mi-au lipsit demnitatea, respectul, libertatea și toate au legătura cu prezența unui „celălalt” total nepotrivit. Prezența unui „celălalt” doar ca să bifezi căsătoria este rea, sunt lanțuri grele, umilință, privare de libertate. Eu mi-am refăcut viața, am tot ce-mi trebuie ca să pot construi orice îmi doresc și mai ales am mare grijă pe cine las să intre în viața mea ca nu cumva să mai ajung vreodată să-mi pierd demnitatea, respectul și libertatea. Despre asta este viața.

Pentru la anul am făcut altă listă, total diferită, dovadă că nevoile mele s-au schimbat mult în anul ce a trecut.

La mulți ani în care să știm ce ne dorim și să facem tot ce putem ca să obținem!

Uneori mi-e dor să scriu…

Tot ce îți poți imagina se va întâmpla

tower-1849898_1920

Tot ce îți poți imagina se va întâmpla. Mă agăț de cuvinte vechi cu care am supraviețuit unei perioade asemănătoare cu cea de acum. Atunci nu credeam că este posibil, acum mi-e greu să cred că se mai poate cu toate că-mi doresc din tot sufletul.  Continuă lectura

Aș vrea să zici din nou ”Ce zici?”

food nature red summer

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Tânjesc după măcar încă o zi pe care s-o cuprind între ”Bună dimineața” și ”Noapte bună”, banale cuvinte dureroase când nu sunt, iar când au fost prea greu le-am înțeles. Cuvinte încăpătoare între care nu am știut să pun viața, am pus doar ore, ca într-un ceas mecanic care-a stat. I-am frânt arcul când l-am forțat să ticăie din nou. Acum taci, niciun tic tac, nimic, iar mecanismu-i mort și nu știu să-l repar și-aș vrea să zici din nou ”Ce zici?” Continuă lectura

Ești tot ce mi-am dorit vreodată să am!

soap-bubble-1983926_1920

pixabay.com

Când uităm ce ne-am dorit la început? De ce uităm? Ce punem în locul dorinței? Este ceea ce vrem acum dorință sau este doar ce-am învățat că trebuie să avem?

Mă străduiesc să răspund unei întrebări, alta decât cele de mai sus și nu știu în ce măsură reușesc pentru că nu am un răspuns. Continuă lectura

Mă întreb sub pălărie dacă sunt un cal&dar

157608922

Sursa foto: Pinterest

Ce-aș fi, dacă aș fi, mă întreabă Olimpioara, dar eu sunt, de n-aș mai fi, adică cum ar veni nu-i ce sunt, ci ce-aș dori! Pască în tihnă tăurașul, să uităm și dragonașul, să nu fiu nici animal, om am fost până acum, iar de-acum sunt calendar, multe poze în chenar, să mă vând în magazin ori de-un blog partener să mă țin, atunci când zbor călare pe mătura de vrăjitoare! Continuă lectura

Pentru vise de-o viață e nevoie de specialiști

3-Begonia-0722494447-300x169

Sursa foto: aia-proiect.ro

Am dus copiii la o vecină ca să alerge cu ai ei și am căpătat 4 lăstari de liliac, că tot îmi doream de mult să plantez și la noi în ogradă. M-am învârtit prin toată curtea căutând locurile perfecte, gândind în perspectivă, să aibă soare destul, să nu umbrească altceva când crește că doar nu o să rămână mereu un fir de jumătate de metru, să nu stea în drum, dar să se vadă din casă. Tot felul de calcule, măsurat distanțe, aproximat și asta doar pentru câteva viitoare tufe de liliac. Continuă lectura