Obraznic și provocator – un păcat pe care mi-l asum

Credit foto: Daniel Botea

Credit foto: Daniel Botea

Citesc rafturi de cărți, ascult ce spun alții despre fericire, o caut aiurea, haotic, prinzând din zbor tot ceea ce este la o lungime de mână de mine. Gust, mă bucur de experiență și merg mai departe. Uneori nici amintirea nu rămâne, cu toate că gustul nu a fost rău. Continuă lectura

Passenger – un film S(implu)F(iresc)

InterComFilm

InterComFilm

Mă fascinează timpul actual, acum-ul pe care îl trăim, în care firescul este atât de rar încât se fac filme SF despre el, în care SF pare să vină de la Simplu@Firesc și nu de la Science Fiction, filme care să-și pună audiența pe gânduri, să iște controverse și să provoace emoții.

Când oamenii își doresc cariere strălucitoare, dezvoltare personală, iubiri complicate și mai ales dovezi de necontestat ale acestor iubiri, călătorii care mai de care mai fascinante, experiențe deosebite, călătorii cu balonul, sărituri cu parașuta, mese copioase servite pe întuneric pentru a potența celelalte simțuri în afara văzului, este banal, derizoriu chiar, ca bărbat să-ți dorești să construiești o casă, iar ca femeie să-ți golești sufletul de orice altceva și să iubești bărbatul care doar construiește o casă, fără să facă alte nebunii amețitoare. Continuă lectura

Scriu mai bine când sunt pătimașă

arhiva personală

Am scris despre SuperBlog înainte să se încheie oficial concursul, dintr-o ambiție personală și pentru că voiam să scriu impresiile la cald. Chiar mi-a spus de curând prietenul meu că scriu mai bine când sunt pătimașă și are dreptate, mult mai bine reușesc să transmit emoția cititorilor atunci când eu sunt plină de emoție, dar și să scriu la rece are avantaje. Continuă lectura

În mod ciudat, sunt fericită!

celebrate-954791_640

pixabay.com

În mod ciudat, sunt fericită!

2016 este anul care mi-a luat tot. În chiar primele zile am primit o lovitură care m-a năucit. Imensă! Nici nu știu cum am rămas în picioare sau de unde am avut putere să mai lupt încă 6 luni pentru ceea ce credeam că este important. Nu numai că am luptat dar am avut credința că fac bine ceea ce fac, că merg în direcția bună, că există șanse. Am găsit în mine puterea să cred, să sper, să lupt, să repar și mai mult decât asta, am reușit să iert după ce inițial m-am foarte revoltat. Continuă lectura

La noroc prin Alba Iulia

pixabay.com

pixabay.com

A trecut mai bine de un an de când am fost ultima oară la Alba și încă mai am o strângere de inimă când mă gândesc la drumul acela. Am trecut de mai multe ori prin Alba Iulia dar de fiecare dată cu mașina. Anul trecut era musai să ajung într-un fel de delegație, în cadrul unui proiect trebuia să fac terapie cu un grup de persoane fără adăpost din Alba și mi se deconta transportul cu orice altceva în afară de autoturismul personal. Continuă lectura

Cum am omorât pisica!

arhiva personală

arhiva personală

Uneori bunele intenții sunt aspru pedepsite, în cazul meu mai ales atunci când sunt și tare mândră de faptele mele. De exemplu eu cred despre mine că iubesc animalele și că în general le fac bine iar atunci când chiar nu am cum, măcar nu le fac rău. Dacă mă întreba cineva până de curând aș fi spus pe nerăsuflate că eu nu am chinuit niciodată vreun animal. Acum, după întâmplarea asta, nu mai sunt chiar așa de sigură. Continuă lectura

Prăjitură simplă de post

arhiva personală

arhiva personală

Când privesc în jur și văd că sunt familii în care până și Moș Nicolae aduce dulciuri făcute în casă cu migală, doar din nuci, fructe, fără strop de zahăr, fără copt, mă simt rău de tot pentru că știu sigur că sunt o mamă bună chiar dacă-l las pe Moș să aducă oreo, kinder, cipsuri și sucuri. Tot bună mă simt și când rar mă gândesc să fac ceva dulce. Nu-mi fac niciodată planuri să am în permanență câte o prăjitură prin casă. La mine se întâmplă cam așa: Continuă lectura