Nesimțire la rang de virtute

compunere

Sursa: Facebook

Aceasta este o poză cu așa-zisa compunere a unui copil, poză care a făcut înconjurul grupurilor de părințeală de pe Facebook. Pe mine m-a oripilat și m-a întristat în același timp dar multora le-a plăcut, dovadă fiind numărul imens de like-uri. Continuă lectura

Avortul, cel mai rău dintre rele

pregnancy-23889_1280Interzicerea avortului este o prostie din toate perspectivele din care poate fi privit – moral, etic, religios, legal, feminist. Mai ales în 2016. Avortul, cel mai rău dintre rele, dar tot avem acest drept!

Tot în 2016, o prostie mai mare chiar decât interzicerea avortului este ca societatea civilă să se mobilizeze doar pentru a protesta împotriva interzicerii avortului. Continuă lectura

Homeschoolingul va salva sau va distruge omenirea

Problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ public au fost umbrite în acest început de an școlar de știrea care a încins spiritele în online, știre care anunța că Dana Nălbaru și Dragoș Bucur și-au retras copilul de la școală și au optat pentru homeschooling. Atenția s-a concentrat asupra acestui subiect, s-a dezbătut și s-a analizat dacă decizia lor e bună sau rea, cum este afectat copilul lor, cum sunt afectați ceilalți copii, cât de rău sau bun este homeschoolingul, cum homeschoolingul va salva sau va distruge omenirea, cum legalizarea lui în România ar încuraja fie analfabetismul, fie performanța, funcție de poziția ocupată de cel care dezbate, care sunt avantajele și dezavantajele și alte variațiuni pe aceeași temă. Continuă lectura

A-i refuza identitatea este echivalentul nefericirii

conflict-1458437_1280Ceva din absurdul discuțiilor de pe Facebook, discuții ce se vor savante, mi-a amintit zilele acestea de Sorina Rațiu. Am căutat-o cu sfântul Google și am citit, cu tristețe dar nu și cu mirare, că nu îi este bine. Își duce zilele într-un azil de săraci din Sibiu, fața îi este mutilată de când s-a ars cu sodă caustică încercând să facă să dispară părul ce se ambiționează să-i crească pe față în ciuda celor 4 operații pe care le-a făcut. Dar cel mai trist mi se pare că este (tot) singură, că nu și-a găsit liniștea, că nu are o identitate și că oamenii nu vor să vorbească cu ea. Continuă lectura

Și ce vrei fă, să-ți chem eu taxi?

coadaM-au impresionat cele trei povești ale lui Ariel și m-au impulsionat să le scriu pe ale mele. Eu am doar două, ambele despre Poliția Română.

Înainte să scriu simt nevoia să spun că citind comentariile de la poveștile lui Ariel, am murit un pic sufocată de indignare când am constatat că majoritatea nu au înțeles mesajul, că au fost revoltați de un tânăr scârbit și obosit de nepăsarea concetățenilor, care se gândește serios să plece. M-a revoltat peste măsură folosirea argumentului „și la alții este la fel de cocină”. Nu mi se pare nici suficient, nici liniștitor să iau act că și alte țări au cocina lor. Este trist și lipsit de speranță faptul că trăiesc printre niște oameni resemnați de cocina în care-și duc zilele, mulțumiți că mai există pe lume și alte cocini. Descurajantă este nepăsarea semenilor, lipsa de interes și de motivație pentru a face curat în cocină. Continuă lectura

La 20 ești mai mort decât sunt eu la 40

Mă aflam ieri la coadă la una dintre minunatele instituții ale statului dotată cu funcționari, fie imbecili, fie cu un simț al umorului care sfidează inteligența mea.

După vreo două ore în care unica distracție mi-a fost o discuție aproape porno cu un amic, pe whatsup, și-a făcut apariția o femeie. De când a urcat scările am remarcat un corp și o îmbrăcăminte de puștoaică, dar ceva îmi spunea că e cel puțin la fel de în etate ca mine. Să fi fost gușa dublă? Neeeee…. Continuă lectura

2015 a început bine și a sfârșit lipsit de sens pentru mine

DSCF7210A trecut 2015 fără să am chef să fac vreun bilanț, a început 2016 fără să apuc să scriu ce îmi doresc.

2015 a început bine și a sfârșit lipsit de sens pentru mine, subiectiv, a fost un an golit de adevăr, de emoție, golit de loialitate, de umanitate în esență. Mai mult de jumătate din lunile lui 2015 m-am simțit prinsă, paralizată, înghițită de o lume murdară, de oameni care din motive pe care nu le înțeleg și nici nu vreau să le înțeleg vreodată, aleg să trăiască în minciună în loc să privească spre adevărul în care sunt bine reflectate problemele lor, oameni care decât să admită că se confruntă cu o lipsă preferă să construiască o minciună care să justifice lipsa și să o transforme chiar într-un lucru firesc, altfel spus “nu eu am o problemă, ci tu ai o problemă că ești vulnerabil în fața mea”. Continuă lectura