Cum alege bebelușul un pătuț de copii

Ce ți-e și cu oamenii ăștia! Exact când visez mai frumos o apucă pe mami să îmi pună tot felul de întrebări despre cum vreau să fie camera mea când o să vin în lumea lor, ce carusel îmi doresc, ce nuanță să aibă pereții și alte asemenea la care nici prin cap nu mi-a trecut să mă gândesc până acum, de parcă aș ști cum alege bebelușul un pătuț de copii. Continuă lectura

Reclame

Revelion ieftin cu de toate

20171228_193047.jpg

Am petrecut revelioane în fel și chip, acasă, în pijama, doar cu familia mică, acasă cu familia extinsă, acasă la alții din familie, la restaurant, la munte cu cina de revelion inclusă, la prieteni, acasă cu gașca de prieteni, la țară, tradițional – toate au farmecul lor, m-am simțit bine mereu și totuși nu mă pot decide care este preferatul și nici nu pot spune cu mâna pe inimă că de-acum încolo doar așa vreau să fie. Fiecare are părțile lui bune și neajunsuri în egală măsură. Valul de articole pe tema asta scoate la rampă fie ”revelioanele acasă, în fața televizorului pentru că să mergi undeva e extraordinar de scump și nu merită să dai pe o noapte cât dai pe o vacanță de o săptămână”, fie ”revelioanele la restaurant/club, că acasă e plictisitor”. Ambele variante sunt adevărate, luate ca atare, dar și false. Firesc în acest context să mă întreb: revelion ieftin cu de toate este posibil? Continuă lectura

Ultima așteptare a lui 2017

20171218_104005 (1)

De câteva luni mă tot îndemn să scriu și ceva mă reține. Mi-e bine, e liniște la mine și chiar dacă sunt multe de povestit am loc să le port. Sunt multe nerezolvate care mă apasă, dar am speranță, de-asta e liniște, emoția e mai domoală, răbdarea oleacă mai cuprinzătoare ca de obicei – o stare de echilibru care-mi permite să aleg și să aștept. Ultima așteptare a lui 2017 a fost Gala SuperBlog și chiar dacă intenția ar trebui să-mi fie să scriu despre hotelul care-a găzduit-o, o să povestesc despre mine – ce mi-am dorit de la acele 3 zile și  ce-am primit. Continuă lectura

M-a înzestrat Doamne Doamne cu un ten frumos

IMG-20171031-WA0006

Admit din capul locului că nu sunt nici pe departe cea mai cochetă și nici cea mai îngrijită doamnă. Ba mai mult, sunt norocoasă că m-a înzestrat Doamne Doamne cu un ten frumos pe care vârsta își lasă urmele cu blândețe. Așa se explică poate de ce abia după 40 (de ani) am început să mă interesez de tratamente faciale, creme și alte minuni. Continuă lectura

Îmbrăcându-l în fire toarse acasă din oaia crescută pe balcon

campfire-984020_1920

pixabay.com

Când sunt pe plajă și am grijă să nu deranjez pe nimeni, să nu împroșc cu nisip, să-mi strâng gunoiul, să nu dau muzica tare, sunt deranjată totuși de cei din juru-mi care fac toate acestea și în plus de vânzătorii de orice, de la porumb până la nămol, parfumuri furate, telefoane și orice ne mai putem imagina. Cei din lumea mea online sunt deranjați la rândul lor și asta mă face să cred că și ei procedează la fel ca mine. Cu toate că pe Facebook gașca de lupi moraliști pare imensă, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să mă așez întâmplător cu pătura lângă cineva cunoscut în online, fără excepție sunt înconjurată de străini care consideră că plaja, muntele sau autobuzul le aparține, că li se cuvine să facă orice fără să se gândească măcar că ar putea deranja pe cei din jur. Continuă lectura