Mă minunez de frumusețea minții umane, cum reușește să păstreze în cufărul amintirilor întâmplări banale dar care privite atent sunt pline de semnificație. De exemplu, băiatul nașilor, la 11 ani ne-a povestit ce îngrozit era ca bebeluș când venea ora de somn și tatăl îl lua în brațe și-i cânta: “Tata, cântai oribil! Îmi era imposibil să adorm!” Continuă lectura