Pen’ ce să mai dăm bac-ul când un titlu de scandal ne ține de foame?

Este pur și simplu înnebunitor să văd peste tot în online aceeași aberație cu admiterea la facultate fără bac.

Să o luăm cu începutul! Eu sunt de acord că trăim în era vitezei, că am ajuns să procesăm informația mult mai repede decât părinții noștri. Sunt conștientă că acum ceva vreme era nevoie ca Moromete să meargă la crâșmă ca să le citească consătenilor ziarul și eventual să și dezbată problemele, iar acum e suficient un simplu scroll pe facebook ca să-ți dai seama din niște titluri despre ce se mai întâmplă. Dar un titlu nu e totuși suficient. Să nu mă înțelegeți greșit, și mie îmi apar în news feed titluri despre Becali, Năstase, Ponta etc. Îmi e suficient să citesc titlul, ca să știu că încă mișcă, ce fac simt pe pielea mea. Dacă însă vreau să dezbat despre ei, citesc oleacă mai mult. Se numește informare. Nu mă leg aici de capacitatea fiecăruia de înțelegere, ci doar de a te apleca un pic asupra sursei, ca să știi despre ce-i vorba în propoziție. Eu așa fac și nuș’ de ce îmi imaginam că și ceilalți fac la fel. Dar nu, nu e așa.

Trebuie să spun că și eu am căzut în plasa titlurilor bombastice referitoare la admiterea la facultate fără bac, dar pentru că mie mi s-a părut o idee fabulos de genială în timp ce toți ceilalți erau oripilați, am deschis Metodologia-cadru privind organizarea şi funcţionarea învăţământului terţiar nonuniversitar, organizat la nivelul colegiilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate, în anul şcolar 2014-2015, din 08.09.2014.

Eu credeam initial că este vorba despre un contract între absolventul de liceu fără bac și unitatea de învățământ prin care se obligă (el, absolventul fără bac) să promoveze bac-ul în termen de un an…Dar de bine ce am citit prima propoziție din Metodologie, am aflat că este vorba despre învățământ terțiar nonuniversitar. NONUNIVERSITAR! DA, NONUNIVERSITAR! Deci nu este vorba despre facultate, care facultate este echivalent cu învățământ universitar.

De ce s-a încredințat organizarea acestor colegii universităților acreditate? Simplu ca bună ziua: pentru că, fiind acreditate este mai lesne să ofere niște cursuri de calificare în domeniile pentru care sunt acreditate. Dacă aceste colegii erau organizate de licee, de exemplu, era un proces mult mai lung și mult mai costisitor. ( mi-am petrecut doi ani din viață lucrând la dosarele de acreditare pentru niște facultăți – e greu, e greu, e greu, e un proces anevoios) Este de bun simț, zic eu, să ne folosim de ceva ce este deja făcut decât să mai cheltuim încă o căldare sau două din banul contribuabilului pentru a acredita alte instituții de învățământ când avem deja unele gata acreditate. P-asta am lămurit-o. Sper!

Lacrimi amare au mai vărsat jurnaliștii și bloggerii pentru că zice-se că dacă loaza ce-a picat bac-ul, obține numărul necesar de credite în primul an de studii la colegiul nonuniversitar și își ia și bac-ul, se poate bucura de promovarea în anul 2 de studiu în cadrul facultății, deci trece din anul 1 nonuniversitar în anul 2 universitar. Aici, cu multă indulgență, mai că aș putea înțelege oftica unora, doar că eu nu sunt defel indulgentă, așa că nu o înțeleg. Din punctul meu de vedere nu e mai mult decât „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”. Loaza cea cu un an la colegiu, cu suficiente credite și cu bac-ul luat este fix egală cu loaza absolventă de primul an de studiu la facultate, cu același număr de credite (exact ăsta-i clenciul, colegiul fiind organizat de universitate, se bucură de fix aceeași profesori care predau fix aceleași cursuri ca la studiile de licență, aka facultate). În acest moment al existenței lor sunt două loaze la fel, ambii au bac, ambii au numărul de credite, ambii au plătit taxa. Deci, despre ce vorbim aici? Unde este nedreptatea? Care este abuzul?  De la mine nu se vede, zău că nu se vede.

Aș cita din Metodologie despre finalizarea studiilor: „Finalizarea studiilor, respectiv evaluarea şi certificarea rezultatelor învăţării în colegiile din cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate se realizează în conformitate cu prevederile ordinului ministrului educaţiei naţionale privind aprobarea metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor învăţământului postliceal.” Adicătelea, dacă loaza n-a luat bac-ul în cei trei ani de colegiu și prin urmare nu a reușit să acceadă la studiile de licență, va obține la final o diplomă de calificare echivalentă studiilor postliceale. Minunat!

Și acum o ultimă idee:am aflat, tot din gura altora, că aceia care pica bac-ul ar fi proști. Posibil, n-am de unde să știu. Eu știu doar doi care-au picat bac-ul: o fată care a picat la sport, a dat în toamnă la economie și l-a luat și un băiat care nuș de ce a picat dar pe care-l știu de copil și care-I și deștept și talentat și care a luat bac-ul fără probleme în a doua sesiune. Dar îi trec la excepții, nu-i problemă. Să admitem că sunt proști. Păi și dacă-s proști de ce-ar vrea să-și continue studiile? Adică n-or fi chiar atât de proști încât să-și închipuie că dacă n-au trecut de bac, vor trece de examenele de la colegiu care chiar nonuniversitar fiind, are un nivel de studii de licență, că doar de-aia se poate echivala primul an? Sau poate că pe lângă că-s proști mai sunt și leneși. De ce doamne iartă-mă s-ar apuca o loază proastă și puturoasă să mai facă și un colegiu dacă nu a fost în stare să termine liceul?

Eu cred că la aceste colegii vor veni adolescenți care își mai doresc o șansă, ăsta e publicul țintă. Iar pentru ăștia zic eu că e mega-găselniță. Un tânăr picat la bac, dacă se angajează, își scade dramatic șansele de a-și continua studiile. Pe când unul care a picat bac-ul dar care continua să învețe o calificare, într-un colegiu nonuniversitar dar la un nivel universitar, categoric își crește șansele de a promova bac-ul și de a studia mai departe, de a obține chiar și o licență. Părerea mea!

Și în numele iubirii necondiționate, a parentingului securizant și alte blablauri, întreb și eu ca prostul: cum e mai bine pentru un adolescent? Să fie etichetat ca fiind prost doar pentru că nu a trecut un examen (care, la naiba, până la urmă este doar un examen, reflectă și nivelul de cunoștințe dar și starea omului, emoțiile, maturitatea – bac-ul era pe vremuri privit ca examen de maturitate, poate că sunt adolescenți care mai au nevoie de câteva luni ca să se maturizeze) sau să I se acorde încredere că poate merge mai departe și că e capabil chiar să recupereze din urmă? Eu merg pe cea de-a doua variantă, categoric.

Cred cu tărie că acești tineri care pică bac-ul sunt victime ale părinților și profesorilor, în niciun caz că sunt proști, despre asta am scris aici.

Sunt sigură că aceia care nu iau bac-ul de proști, nu sunt și nu vor fi interesați de continuarea studiilor, în timp ce pentru ceilalți este un colac de salvare.