La 20 ești mai mort decât sunt eu la 40

Mă aflam ieri la coadă la una dintre minunatele instituții ale statului dotată cu funcționari, fie imbecili, fie cu un simț al umorului care sfidează inteligența mea.

După vreo două ore în care unica distracție mi-a fost o discuție aproape porno cu un amic, pe whatsup, și-a făcut apariția o femeie. De când a urcat scările am remarcat un corp și o îmbrăcăminte de puștoaică, dar ceva îmi spunea că e cel puțin la fel de în etate ca mine. Să fi fost gușa dublă? Neeeee…. Continuă lectura

Reclame

Mi-am întâlnit dorința în mii de cioburi de poveste

Odată ce-ai gândit ceva, gândul acela devine realitate…sau cam așa ceva! Așa a spus cândva un vrăjitor. Wow, am și uitat exact cum s-a exprimat…asta-i de bine 🙂

Eu am gândit, și-am tot gândit, m-am întrebat tot timpul de-i doar o fantezie sau e real ceva. Purta un nume vrăjitorul, avea și chip, chiar și fărâme de poveste, cioburi colorate ce le-am lipit cu grijă, le-am completat cu alte cioburi de poveste și-am întregit un gând cu chip de om.

Exact când îndoiala făcut-a țăndări toată șandramaua, un străin și-a făcut intrarea…fără chip, fără nume, fără poveste, fără trecut și fără viitor. Doar muzică și vorbe, părea că-l știu de undeva. Povestea mea părea să nu-i fie străină, știa ce vreau și-mi oferea exact ce-aveam nevoie. Ceva-mi spunea că nu e vrăjitorul și totuși eram sigură că-l știu de mult și bine. Atunci cum, de unde și de ce? De ce-mi părea că-l știu de-o veșnicie?

Era dorința mea, gândul dintâi pe care vrăjitorul mi l-a promis aievea. Asta da magie, să întâlnesc dorința mea reflectată în miile de cioburi în care-am spart chiar eu chipul construit cu-atâta drag.