Vindecare prin joc = deconectare de la emoție

pixabay.com

pixabay.com

Când am o supărare mare, ceva care îmi clatină lumea și îmi omoară nemilos speranța, dacă mă duc în profunzimea suferinței mele o să descopăr că mă simt abandonată. Sentimentul de abandon este cel pe care îl trăim și retrăim zilnic, el este cel care ne însoțește de-a lungul vieții, pas cu pas, asta dacă nu cumva reușim să-l vindecăm. Dacă mă întrebi pe mine, eu nu cred în această vindecare, nu că nu s-ar putea ci pentru că trebuie o muncă imensă, eforturi supraomenești care sunt specifice doar oamenilor aleși, acei sfinți care se abandonează pe ei pentru a fi ai tuturor. Noi, oamenii de rând nu facem asta, noi, dacă facem o terapie cumsecade putem să ne obișnuim cu ideea abandonului dar cam atât. Tot nouă, oamenilor, ne este specifică frica de moarte, acea frică ancestrală ce stă la baza tuturor fricilor noastre. Desigur, o să se ridice voci care să spună că nu se tem de moarte, ci de păianjeni….dar de ce le este frică de păianjeni? Pentru că un păianjen m-ar putea mușca. Așa, și? Și dacă mă mușcă o să fac alergie, o să mă umflu și o să mor. Deci este frică de moarte! Continuă lectura

Reclame